Sabordare

Când logica moare, sângele curge spre moarte,
Pământul devine adăpost pentru șarpe,
Norii, pentru cei mistuiți de un foc ucigaș,
Eu nu pot vorbi stelelor, numai celor rămași,
Numai firului umed al ierbii,
Când logica moare, pe mine mă pasdc numai cerbii.
****************************************
De câte ori am vrut să scriu ceva ,
m-am lovit de propria mea memorie,
poate că unii trăiesc din propria glorie,
poate că unii au sufletele-mpăcate,
n-au auzit, n-au văzut nici de departe,
poate că ar trebui să scriu prin morții mei,
dar ei nu scriu, vorbesc cu șoaptă de tei,
cuvintele mele nu tac, ele sunt păsări de noapte,
morții mei le-nsoțesc, părinții mei - șoapte.
BMM