În îmbulzeală

În îmbulzeală

În îmbulzeala de mașini, trenuri, bombe,
Capete rostolgolite, harbuji,
Viitoarea mamă alerga să nască
Undeva, la poalele Munților Albaștri.
Tatăl murea la Cotul Donului.
Astfel a trecut copilul hotarul spre viață,
Ce viață? Alte rezbele mai mici, mai perverse,
Până azi ne-ntrebăm, „ Doamne, când va fi pace?”.
Un colocviu cu morți, zgomot de vertebre frânte,
Neo-narciși asasini, pe voi vă numesc,
De la dreapta spre stânga, numără,
Minăm sub, adică subadmirăm,
Dincolo vom sta laolaltă,
Scrisoarea din Noaptea Marii Reînvieri
Va sosi?
BMM

Păsările neliniștii noastre

Păsările neliniștii noastre

Păsările neliniștii noastre
Deasupra capetelor noastre,
Își fac cuib, oare?
Tu ești o lumânare, ai timp să te stingi?
Nici florile nu trăiesc o sută de zile.
Sufletul tău nu este covorul pe care calcă oricine.
Bucură-te, viața este pe sfârșite. Mereu pe sfârșite.
Nu poți să ții cu o mână pâinea și trandafirul.
Vei fi curajos când nu te vei teme de tine.
Marea descoperire este liniștea din tine.
BMM

Honoriu

Honoriu

Prin ponoare , na, onoare, că Honoriu
E dihoriu, Pascal joacă baskal galic,
Fată albă, păr roșcat, de ce intri în păcat?
Ai pistrui, prinde păstruga, iei doar coada
și chiluga, fanfaronii fluturi zboară
cu răsunet de motoară, baka ochii, Scaraorchii,
bati laavod, dar nici chiar slobod, nahutz, er putzt,
adică el curăță ce mânjesc albii, ilulu, necheazp calul,
nu e cal este mandealul, unde nu este ahava,
ani mevakesh simhaha, la briut, brut.
Adică la rând, Shmuel, Eliahu, Ieshaiahu,
Merg cu bacu la babacu, să mă bată
Cu cioracu. Ași pricipit? Ioc. Spuse turcul din joc.
Ah, Geoffrey, ce mi-ai lipsit, dar o vrei pe a ei?
BMM

Ubuleni

Ubuleni

Penepeni din Ubuleni noi mâncam cu untdelemn,
Rosssignol cel colorat ciocolată a numcat,
Ciunimi, retori, șogoașe ne servește polibașu,
Munerologia psune că sulvarea e în pruni,
Doziacul are nulte pripripize și ne psulte,
Oberon de Xawenheit a lăsat o jale-n sat,
Corinel și cu Romel ne jucară la Justel,
Webster, mamă, Andrews Ted, nu mai pot de durided,
Pur Sperandio revine cu trepenții de primire,
Llewellyn, buiet formos și culoare și pujos,
Când firma Acnee vinde tiulee, că numai în Malta
Găsești una-alta. Firma Exema oferă doar crema,
Firma Holera dă bonus chiar berea.
Eu îți spun – bine-ai citit, ai berbantul potrivit?
Nu truba mea, dar cred că e bun și Sir Tancred.
**************************************
Mă scald în iubire ca-n copilărie,
În Prahova cea iute, la Breaza,
Mă scald privind fix ecranul computerului,
Chipul tău, nu mă poți refuza,
În ochii tăi mă scald, ochi ce sunt peste tot,
Sur les grandes boulevards,
Mă scald ca într-o rugăciune spusă Celui de Sus
Pe care nu L-am văzut niciodată,
Mă scald cum se scaldă sângele meu în trupul îmbătrânit,
Dureros de viu, înot împotriva timpului,
Cum aș trece Canalul Mânecii,
De ce nu înoți lângă mine?
Știu, ai să-mi răspunzi când nu voi mai fi,
Dar, cum spui tu, iubirea e-n noi,
Deci în mine înot și înot, până la glezne și tălpi,
Până la rădăcină.
BORIS M. MARIAN







AFURISME
--
Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul.
Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ?
Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde milapentru om?
Ați privit ochii unui copil bătut?
Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu.
Nu lăudați soarele, el există și fără noi.
Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență.
Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat.
Adevărul este iubire.
Iubirile nu mor, se transformă.
Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată.
Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși.
Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel.
Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femeii, dar merită.
Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare,pentru omor calificat.
Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori.
E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece.
Laudele pot fi letale pentru artiști.
Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc.
Fii circumspect față de anii ce vin.
A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iarrăspunsurile sunt nenumărate.
Să fii cinstit și să te cheme Brutus?
Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune.
În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii.
A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește?
Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe.
Șantajul este puterea celui slab.
Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată.
Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule)
Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege.
Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima.
Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului.
Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică.
Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
Natura nu are nici o datorie față de noi.
Printr-o lacrimă totul se vede mărit.
Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate.
Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari.
Amatorii oferă cele mai mari surprize.
O poezie se desenează, se cântă, dar nu se scrie.
Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei.
Un rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul.
A nu ierta este prima etapă spre omucidere.
Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină.
Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară.
Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură.
Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității.
O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter.
Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic,
nu sunt nevinovați.
Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc.
Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fisuspecți, uneori.
Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său.
Pedeapsa pentru furt este invers proporțională cu suma furată.
Oamenii inteligenți nu scriu.
Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră.
Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie?
Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți.
Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică fără regrete.
Singura șansă a suferinței este dispariția.
Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării.
Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
Natura nu are nici o datorie față de noi.
În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi.
Legătura dintre iarbă și o stea este omul.
Sapi grădina, apoi sapi mormântul.
Nu poți urca mai sus decât muntele visat.
Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate.
Când zidurile plâng, omenirea este în pericol.
Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals.
Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează?
Energie, analiză, sete și sarcasm – calități sau defecte?
Dulceața deznădejdii – o ultimă salvare.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni,plante și animale poate ucide în serie., în masă.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie.
Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent.
Nu există poeți mici.
Nu există otravă nefolositoare..
Nu orice bâzâie , face miere.
Ruinele au și ele valoarea lor.
Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei.
Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești.
Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață.
Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului.
Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasărealizare științifică, restul nu contează.
Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot.
Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii „se prind” imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.
BORIS MARIAN MEHR






Fugă fatală


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


Întâi pe două,
Apoi pe nouă,
Din mai repede,
Din frunțile netede,
Căzură chipurile,
Ochii și buzele,
Prin mușuroaiele
Cu termitele.
Frunțile-s iuți,
De-a mâncatelea,
Se joacă doar cine
Nu are coatele
Bune de fugă.
bmm

Amin

Amin

Amin, zic amintirii, amen, mai correct,
Dar ce drept, ce nu e drept?
Nu e dreaptă ignorarea semenului de către semen,
Acest, dar lasă-mă , domnule, în pace,
Ok, zic RIP, dacă este cazul,
Zice Blaga, un filsof se plimbă printre rădăcini,
El nu ia în seamă frunzele, ramurile,
Să nu râd niciodată,
Asta îți spun, dimineața este burduhănoasă,
Strâng din dinți, de la pupături la execuții
Se trece ușor, uite cum țopăie nibelungii,
Ei nu se gândesc decât la rele, tu ce faci?
Ești tu Brunhilda? Hai să hohotim cu capul.
Face bine. Ai crezut că sunt hoțul din Bagdad?
Nu, nici Aladin.Uite, umblu printre zei de lemn cu Mugur,
A căzut în iarbă masca veseliei, masca este a mea,
Te rog, nu mai azvârli cu rândunici în mine, ok?
BMM

Sabordare

Când logica moare, sângele curge spre moarte,
Pământul devine adăpost pentru șarpe,
Norii, pentru cei mistuiți de un foc ucigaș,
Eu nu pot vorbi stelelor, numai celor rămași,
Numai firului umed al ierbii,
Când logica moare, pe mine mă pasdc numai cerbii.
****************************************
De câte ori am vrut să scriu ceva ,
m-am lovit de propria mea memorie,
poate că unii trăiesc din propria glorie,
poate că unii au sufletele-mpăcate,
n-au auzit, n-au văzut nici de departe,
poate că ar trebui să scriu prin morții mei,
dar ei nu scriu, vorbesc cu șoaptă de tei,
cuvintele mele nu tac, ele sunt păsări de noapte,
morții mei le-nsoțesc, părinții mei - șoapte.
BMM

Solie

Solie

O solie solitară am trimis la cap de țară,
Nu s-a-ntors, trimesei alta, apoi mii de soli , Groenlanda
E aproape, eu visez la tărâmurile verzi dincolo de galaxii,
Unde morții sunt tot vii,
Apoi vom ataca noi doi celebrul, marele convoi,
Vom coborî în iureș șapte munți,
De-acolo s-au întors eroi cărunți,
Care-n manta, în scânduri ori în cuie,
Balaurul de ceață , uite-l, suie,
Vești false vom primi de la falși veri,
Doar balivernele se nasc în primăveri,
Atâtea suflete și toate moarte,
Vânzarea merge strună, după carte,
Raiul găinilor coboară pe pământ,
Nemângâiat albastru , roșu vânt.
*************************************
Toate căile se oglindesc undeva,
Constelațiile alfa-omega,
Ne luăm toiagul de pelerin
și o pornim și nu murim.
Ne-ngroapă șoaptele ușor,
Ne suntem ante-post-mergători,
Pare înalt Paradisul, o fi
Preum într-o gamă, doar nota si.
Auzi ticăitul, clip-cip-cirip,
Cum se destramă un om în nisip,
Doi oameni, iar dragostea urcă mereu,
Căile toate spre Dumnezeu.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Iubito, MAI AM DE TRĂIT
Câteva clipe, subit,
Voi dispărea în gol,
Nu voi mai fi, a fi?
Citit-ai pe A. de Vigny?
Să mori, să dormi, Hamlet,
Ce demn sună, om complet,
Mai dă-mi o clipă și tu,
Aria lui Duridu.
Aud râsul tău, aici,
De mult sunt un priculici.
BORIS M. MARIAN





Această postare nu va apărea în secţiunea Noutăţi a altor persoane, decât dacă o distribui

DistribuieVezi mai multe amintiri