marți, 28 iunie 2016

Honoriu

Honoriu

Prin ponoare , na, onoare, că Honoriu
E dihoriu, Pascal joacă baskal galic,
Fată albă, păr roșcat, de ce intri în păcat?
Ai pistrui, prinde păstruga, iei doar coada
și chiluga, fanfaronii fluturi zboară
cu răsunet de motoară, baka ochii, Scaraorchii,
bati laavod, dar nici chiar slobod, nahutz, er putzt,
adică el curăță ce mânjesc albii, ilulu, necheazp calul,
nu e cal este mandealul, unde nu este ahava,
ani mevakesh simhaha, la briut, brut.
Adică la rând, Shmuel, Eliahu, Ieshaiahu,
Merg cu bacu la babacu, să mă bată
Cu cioracu. Ași pricipit? Ioc. Spuse turcul din joc.
Ah, Geoffrey, ce mi-ai lipsit, dar o vrei pe a ei?
BMM

duminică, 26 iunie 2016

Ubuleni



Ubuleni

Penepeni din Ubuleni noi mâncam cu untdelemn,
Rosssignol cel colorat ciocolată a numcat,
Ciunimi, retori, șogoașe ne servește polibașu,
Munerologia psune că sulvarea e în pruni,
Doziacul are nulte pripripize și ne psulte,
Oberon de Xawenheit a lăsat o jale-n sat,
Corinel și cu Romel ne jucară la Justel,
Webster, mamă, Andrews Ted, nu mai pot de durided,
Pur Sperandio revine cu trepenții de primire,
Llewellyn, buiet formos și culoare și pujos,
Când firma Acnee vinde tiulee, că numai în Malta
Găsești una-alta. Firma Exema oferă doar crema,
Firma Holera dă bonus chiar berea.
Eu îți spun – bine-ai citit, ai berbantul potrivit?
Nu truba mea, dar cred că e bun și Sir Tancred.
**************************************
Mă scald în iubire ca-n copilărie,
În Prahova cea iute, la Breaza,
Mă scald privind fix ecranul computerului,
Chipul tău, nu mă poți refuza,
În ochii tăi mă scald, ochi ce sunt peste tot,
Sur les grandes boulevards,
Mă scald ca într-o rugăciune spusă Celui de Sus
Pe care nu L-am văzut niciodată,
Mă scald cum se scaldă sângele meu în trupul îmbătrânit,
Dureros de viu, înot împotriva timpului,
Cum aș trece Canalul Mânecii,
De ce nu înoți lângă mine?
Știu, ai să-mi răspunzi când nu voi mai fi,
Dar, cum spui tu, iubirea e-n noi,
Deci în mine înot și înot, până la glezne și tălpi,
Până la rădăcină.
BORIS M. MARIAN







AFURISME
--
Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul.
Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ?
Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde milapentru om?
Ați privit ochii unui copil bătut?
Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu.
Nu lăudați soarele, el există și fără noi.
Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență.
Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat.
Adevărul este iubire.
Iubirile nu mor, se transformă.
Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată.
Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși.
Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel.
Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femeii, dar merită.
Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare,pentru omor calificat.
Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori.
E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece.
Laudele pot fi letale pentru artiști.
Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc.
Fii circumspect față de anii ce vin.
A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iarrăspunsurile sunt nenumărate.
Să fii cinstit și să te cheme Brutus?
Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune.
În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii.
A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește?
Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe.
Șantajul este puterea celui slab.
Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată.
Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule)
Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege.
Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima.
Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului.
Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică.
Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
Natura nu are nici o datorie față de noi.
Printr-o lacrimă totul se vede mărit.
Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate.
Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari.
Amatorii oferă cele mai mari surprize.
O poezie se desenează, se cântă, dar nu se scrie.
Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei.
Un rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul.
A nu ierta este prima etapă spre omucidere.
Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină.
Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară.
Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură.
Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității.
O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter.
Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic,
nu sunt nevinovați.
Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc.
Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fisuspecți, uneori.
Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său.
Pedeapsa pentru furt este invers proporțională cu suma furată.
Oamenii inteligenți nu scriu.
Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră.
Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie?
Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți.
Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică fără regrete.
Singura șansă a suferinței este dispariția.
Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării.
Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
Natura nu are nici o datorie față de noi.
În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi.
Legătura dintre iarbă și o stea este omul.
Sapi grădina, apoi sapi mormântul.
Nu poți urca mai sus decât muntele visat.
Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate.
Când zidurile plâng, omenirea este în pericol.
Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals.
Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează?
Energie, analiză, sete și sarcasm – calități sau defecte?
Dulceața deznădejdii – o ultimă salvare.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni,plante și animale poate ucide în serie., în masă.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie.
Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent.
Nu există poeți mici.
Nu există otravă nefolositoare..
Nu orice bâzâie , face miere.
Ruinele au și ele valoarea lor.
Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei.
Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești.
Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață.
Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului.
Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasărealizare științifică, restul nu contează.
Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot.
Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii „se prind” imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.
BORIS MARIAN MEHR






Fugă fatală


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


Întâi pe două,
Apoi pe nouă,
Din mai repede,
Din frunțile netede,
Căzură chipurile,
Ochii și buzele,
Prin mușuroaiele
Cu termitele.
Frunțile-s iuți,
De-a mâncatelea,
Se joacă doar cine
Nu are coatele
Bune de fugă.
bmm





sâmbătă, 25 iunie 2016

Amin

Amin

Amin, zic amintirii, amen, mai correct,
Dar ce drept, ce nu e drept?
Nu e dreaptă ignorarea semenului de către semen,
Acest, dar lasă-mă , domnule, în pace,
Ok, zic RIP, dacă este cazul,
Zice Blaga, un filsof se plimbă printre rădăcini,
El nu ia în seamă frunzele, ramurile,
Să nu râd niciodată,
Asta îți spun, dimineața este burduhănoasă,
Strâng din dinți, de la pupături la execuții
Se trece ușor, uite cum țopăie nibelungii,
Ei nu se gândesc decât la rele, tu ce faci?
Ești tu Brunhilda? Hai să hohotim cu capul.
Face bine. Ai crezut că sunt hoțul din Bagdad?
Nu, nici Aladin.Uite, umblu printre zei de lemn cu Mugur,
A căzut în iarbă masca veseliei, masca este a mea,
Te rog, nu mai azvârli cu rândunici în mine, ok?
BMM





joi, 16 iunie 2016


Sabordare

Când logica moare, sângele curge spre moarte,
Pământul devine adăpost pentru șarpe,
Norii, pentru cei mistuiți de un foc ucigaș,
Eu nu pot vorbi stelelor, numai celor rămași,
Numai firului umed al ierbii,
Când logica moare, pe mine mă pasdc numai cerbii.
****************************************
De câte ori am vrut să scriu ceva ,
m-am lovit de propria mea memorie,
poate că unii trăiesc din propria glorie,
poate că unii au sufletele-mpăcate,
n-au auzit, n-au văzut nici de departe,
poate că ar trebui să scriu prin morții mei,
dar ei nu scriu, vorbesc cu șoaptă de tei,
cuvintele mele nu tac, ele sunt păsări de noapte,
morții mei le-nsoțesc, părinții mei - șoapte.
BMM

miercuri, 15 iunie 2016

Solie

Solie

O solie solitară am trimis la cap de țară,
Nu s-a-ntors, trimesei alta, apoi mii de soli , Groenlanda
E aproape, eu visez la tărâmurile verzi dincolo de galaxii,
Unde morții sunt tot vii,
Apoi vom ataca noi doi celebrul, marele convoi,
Vom coborî în iureș șapte munți,
De-acolo s-au întors eroi cărunți,
Care-n manta, în scânduri ori în cuie,
Balaurul de ceață , uite-l, suie,
Vești false vom primi de la falși veri,
Doar balivernele se nasc în primăveri,
Atâtea suflete și toate moarte,
Vânzarea merge strună, după carte,
Raiul găinilor coboară pe pământ,
Nemângâiat albastru , roșu vânt.
*************************************
Toate căile se oglindesc undeva,
Constelațiile alfa-omega,
Ne luăm toiagul de pelerin
și o pornim și nu murim.
Ne-ngroapă șoaptele ușor,
Ne suntem ante-post-mergători,
Pare înalt Paradisul, o fi
Preum într-o gamă, doar nota si.
Auzi ticăitul, clip-cip-cirip,
Cum se destramă un om în nisip,
Doi oameni, iar dragostea urcă mereu,
Căile toate spre Dumnezeu.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Iubito, MAI AM DE TRĂIT
Câteva clipe, subit,
Voi dispărea în gol,
Nu voi mai fi, a fi?
Citit-ai pe A. de Vigny?
Să mori, să dormi, Hamlet,
Ce demn sună, om complet,
Mai dă-mi o clipă și tu,
Aria lui Duridu.
Aud râsul tău, aici,
De mult sunt un priculici.
BORIS M. MARIAN





Această postare nu va apărea în secţiunea Noutăţi a altor persoane, decât dacă o distribui

DistribuieVezi mai multe amintiri

Urmuz

Urmuz

Dacă vorbele ar deveni fapte, noi am muri,
Eu fug de vorbe, vorbele fug după mine,
Avangarda nu moare, nu se predă în școli,
Unii nu iubesc avangarda, treaba lor,
Victoriile avangardei, subconștientul, dicteul automat,
Să fii nebun cât poți, să nu te prefaci,
Jos regulile, normele, bunul simț comun,
Falsa sinceritate, falsa profunzime,
Falsa etică, grămăticii cu virgula în gură,
Iubirea de ego, codul civil și penal aplicate naivilor,
v-am enervat nițel? Putem discuta. Fără izmeneli.
Urmuz a fost un maestru, Barbu făcea poezie matematică,
Eu pot scrie în orice fel, cu rimă, în alb,în negru,
Dar cel mai bine mă simt în avangardă.
M-am săturat să caut cuvinte meșteșugite,
Sensuri vitale, morale, poeme puternice, fără valoare,
Opt miliarde caută același sens, el nu există,
Să nu spui nimic este mai bine decât să bâlbâi un adevăr.
Ca să revii la avangardă trebuie să fii foarte nebun.
Mintea naște idei minunate. Terminați cu prostiile,
Ah, dorul, ah, mila smiorcăitoare,
Ne trebuie ceva mai solid. Cuvinte meșteșugite, mește,
Cuvinte, cu, cucu, adevăratul artist se desprinde sine,
Pe cine interesează ce gândește artistul?
BORIS MARIAN

Samsarul

Samsarul

Sam sare calul, misitul, smintitul,
Scolopendra, în schimb, mărește arenda,
Doamne, din orice, pot face o luntre,
O punte sub frunte.
Adu sacaua și fă-ne cafeaua.
Vai, ce depresie pe dale de gresie,
Sânge, dar venele sunt tăiate pe jumătate,
Vin de sabat, îl beau și bat-tac.
Când logica moare, sângele curge spre soare,
Pământul devine adăpost pentru cei fără rost.
Verișoara mea, moartea, s-a împlinit la trup,
Are o crupă, ca tunul lui Krupp,
Bum și baț, totul se face laț
Bun de spânzurătoare, iertați,
Criza e trecătoare.
BMM



marți, 14 iunie 2016

Pe neașteptate

Pe neașteptate

Pe neașteptate a venit așteptarea,
O stare de greață, lipsită de grație,
Sur și realidad, cronopi și conopidă,
Augusto Monterosso Fombona, te salut,
Vom sta alături în cimitir, pentru o vreme,
Aux armes, prieteni, vom scrie în zihuatanejo,
Atenție la văduva generalului Bareras,
Un paratrăsnet găsiți oriunde,
Rayuela jucam noi pe trotuarul din Buenos,
Pumnalul și crinul, splendidă emblemă
Pentru piratul din mine.
Plecat aseară, curierul ajunse la mine,
Înfipse pumnalul, puse un crin și adio.
BMM

luni, 13 iunie 2016

Timp, anotimp retro

Timp, anotimp retro

Adormiră stelele de aur,
Tremură sub ele râul lent,
Adormi lumina, muge-un taur
Undeva-n Extremul Orient.
Tremură mestecenii sub lună,
Precum inima iubitelor în somn,
Roua se coboară, lung răsună
Printre norii rari un avion.
Au șoptit urzicile sub garduri,
Sapele se odihnesc în curți,
În comună nimeni n-are carduri,
Umblă îngerii prin lume, goi, desculți.
*********************************
Visătorii din Helem trec pe sub poduri,
Oraș fericit de candori,
Ce este un om fără vise,
Întreabă domn Profesor,
Ziua mai plouă, se-ntâmplă
Cu înțelepți, cum se știe,
Noaptea doar răii se-nfruptă
Din propria ticăloșie,
Râsul e bun, zice plânsul,
Plânsul e bun uneori,
Să facem două locașuri,
Zice domn Profesor,
Dar lumea e prea complicată,
Greu să desparți bun de rău,
Toți ne spălăm de păcate,
Ne iartă pe toți Dumnezeu,
Tristă, amară e viața,
Măcar ascultăm povestiri
Despre Golemul din Praga,
Despre regele Lear.
BMM

Liliac, tei, trei

Liliac, tei, trei

O lampă se aprinde, măi Linde,
Clipa, risipa, Halipa,
Vinterstue, lady de Winter,
Lei de argint, ce splendoare, oare?
Pe Pieter Carissimus l-am cunoscut
În omnibuz, omul Nibuz,
Dowland, răcni piticul din Hinterland,
Se scutură tot decorul,
Decorațiile umplu covorul
Pe care s-au iubit Carol XII cu Alexandru cel Mare,
Beție fără mâncare, supliciu , piciul din Pritchard,
Kirsten Munk, vampa ce se juca de-a lampa.
Dania are o ferestră ferecată,
O deschidem , se umple cu copii curtea toată.
Hai, las-o baltă, mai venim, nu fi beată,
Beate Frederticci din Curtici. Bye.
BMM

Poemul vesel/trist

Poemul vesel/trist



Dintre atâți poeți…câți, oare, vor ajunge la mal?
Și ce este tristețea, o stare de dizgrație, le mal.
Mai tare decât moarte, boală?
Mă simt undeva, la o școală.
Într-un punct al Universului, luminez,
dar lumina fuge, titirez.
Într-un punct, undevea, refuz
Să fiu numai Urmuz.
Alice trece gingașă, optimistă,
Candoare străină, o pistă,
în păsări ce mai există?
E inutil să mă gândesc la mine,
din jocuri se nasc feminine
figuri de umbră și rază,
singurătate- ești oază?
Mai greu ca un bloc de granit
Se prăvălește un mit,
Războiul a fost câștigat
de un fluture negru pe lat.
Armatele pășesc pe chipul meu,
Ceva senzațional și greu,
Visam un lup, cânta la harpă,
Orchestra se adună, oarbă,
toți poartă violete,
Istoriile să nu se repete,
Sanatoriul meu de nebuni,
Urcam înapoi înspre huni,
spuneau că ei ating și cerul.
Au pierdut giuvaerul,
Credința risipă se face,
Voi scrie o carte „ Cum se face”,
despre vechii martiri
fugiți din cimitir,
pe care nimeni nu-i știe,
Cine primește simbrie?
Surzi sunt mai peste tot.
Fotografii cu begemot.
Încearcă să nu clipești, vei lăcrima,
O floare lichidă se prelinge,
O soarbe noaptea, stinge, stinge.
Deasupra pământului plutește
un potir cu vin roșu. Un pește.
BORIS MARIAN

duminică, 12 iunie 2016

Ce faci?


Ce faci, mă-ntreabă iubita,
Răpita, menita, pepita,
Eu ce pot să spun, doar ispita
Îmi dă lovituri cu copita,
Biet inorog, mai ţii minte
Cum din vechime, nainte
De rezbeluri, măceluri,
Iubirea era pe creneluri?
Cornul era semnul magic,
Inima, cuibul nevralgic,
Iarba, copacii şi norii,
Ne-nvăluiau şoptitorii,
Totul era numai farmec,
Buzele noastre amarnic
Se îmbinau fără saţiu,
Ca faunii, nimfele-n Latium,
Zeii iubirii – centauri
Astăzi iubesc prin emailuri.
autor Boris Marian

sâmbătă, 11 iunie 2016

Romanțuri

Romanțuri

O mie ani de ai tăcea,
Iubirea-mi nu se va schimba
În ură grea, în ură grea.
Rămâi acolo, unde ești,
În spațiul dintre basm-povești,
De parcă nu ne-am fi văzut,
De parcă nu ne-am cunoscut
Nici c-un sărut.
Eu voi rămâne, mi amor,
Nemuritor.
Ți-a fost, gândesc, predestinat
Să strălucești întru păcat,
Că nu e viciu mai adânc,
Decât să nu iubești nicicând.
*******************************


Fiecare are un frate, în realitate,
În imaginație, fratele Abel, Cain, alt frate,
Din carne, sânge, chiar chip cioplit,
Te iubește sau te ia în râs, vezi să nu te ucidă,
Dăruie-i totul, să ia el totul,
Frați mai mari mi-au fost dascălii,
Cel de română, sever, care numai lui Dumnezeu
îi punea nota zece,
cel de geografie, acru mereu,
eu desenam munții cu roșu, câmpiile cu albastru,
unde sunt apele, întreba dascălul și mă atingea cu un doi,
cel de istorie care ne învăța că revoluțiile se nasc din mizerie,
i-a murit fata în munți,
cel de astronomie, rău ca un taur, ne arunca stele fierbinți
în palmă, doamna de germană,
dorită pe-ascuns de adolescenți tulburați hormonal,
apoi, colegii, unul născut pe un transatlantic,
altul, un geniu și azi, puțin cunoscut,
îmi povestea de Richelieu,
îmi sunt frați câinii, pisicile, mereu în vacanță,
gata de râs și de joacă,
mustăți de motan care berbant nu-și dorește,
coadă înaltă, pufoasă, care femeie?
Frații ce ne privesc de aici sau din cerul înalt,
Au ochi de opal cu o lacrimă-n unghiul din dreapta.
BORIS M. MARIAN





joi, 9 iunie 2016

Vesperale, disperale, sepulcrale

Vesperale, disperale, sepulcrale
Sec. XIX

A venit și seara, roua strălucește,
Stau la o răscruce, inima pândește,
Luna curge-n valuri pe acoperișuri,
Undeva se-aude murmurul de stihuri,
Este pacea sfântă, ca-ntr-o casă veche,
Frunzele din arbori cântă la ureche,
Iar departe-n zare, dincolo de cețuri,
Paznicul vieții ne socoate prețul.
***************************
Ceas de noapte, dormi , iubito,
Ceas de moarte, dormi, iubito,
Mâine nu voi fi în lume,
Vei fi tu și restul lumii,
Iar eu , venind din noapte,
Voi cânta încet pe strune,
Te-am iubit, dar n-a fost vreme,
Te-am iubit, dormi, nu te teme.
Ceasul bate ca o toacă,
Dormi , iubito, dracii joacă
și își râd de noi, de toate,
dormi, iubito, sfântă noapte,
dormi, încet mă voi preface
într-un zburător prin nouri,
voi veni în visul pașnic,
te voi lua zburând prin stoluri
spre o altă lume, caldă,
unde sunt îngemănate
inimile care caută
părăsind singurătatea.
BMM




HUMORESKA

Știați că morții înfloresc
Numai noaptea?
Știați că stelele sunt oarbe,
Mere coapte?
Știați că lacrima conține
Aur moale?
Știați că sub spincene
Găsești cale?
O, voi știați, dar voi
Sunteți marii tăcuți,
Panem et cicrcenses,
Poezia-i pentru struți,
Pentru gheparzi, pentru palmieri
și urși polari,
ei înțeleg, deși devin
cu mult mai rari.
@@@@@@@@@@@@@@@
Domnul Kukoretzky
Era tres corect,
Gâdila o muză
și scria un text,
Doamne, mă ferește
De păcatul greu,
Eu pentru o rimă
Muncesc ca un zmeu.
Opresc ceasul, apa,
Curentul electric,
Mă scufund în groapa
Varului aseptic,
Undeva oi zace
Sub un caldarâm,
Vor simți șoferii
Că e drumul cârn,
Un poet acolo,
Cu volumul plin
De poeme fuse-adus
Din țintirim.
BORIS MARIAN





Buck și Mack

Buck și Mack

Buck și Mack aveau vin sec,
Iar pistoale de veac,
Ei cu ele –pac, pac, pac,
Ce tâmpenie, spuse Jack.
Străbunii lor , doar robi și hoți,
Iar unii, castelani din munți,
Au construit un stat pe roți,
Cu paznici răi , deși mărunți.
Un fluviu, Tolka s-a umflat
De i-a luat și-au dispărut,
Acum pădure-i peste sat,
Imense bolți, dulce sărut.
Astfel ne povesteam, copii,
Diverse basme-nchipuiam,
Iubito, tu erai chiar Buck,
Iar eu cu Mack sunt de un neam.
******


Omul deschise umbrela,

violina și violoncela,

spuse violoncelul,

nu îmi schimbați voi sex-genul.

Afinul și cu afina

aveau o fiică, Geanina,

ea îngrijea grădina.

Suflet cu suflet, o floare,

floare cu floare, o mare,

cum mă scăldam între flori,

ca între valuri de viori,

un fulger lovi brusc copacul,

de-am zis că ne luase dracul.

Ne-a luminat, eram umbre,

duhuri rebele și sumbre,

trist se opri caruselul

la cimitirul Belu.

Dincolo erau Gianina,

Nicola și Paganina.

BORIS MARIAN

*****************

miercuri, 8 iunie 2016

Intenția

Intenția

El nu avea intenția
De a iubi mortal,
Mai mult moral, carențele
Tindeau spre colosal.
În ele dependințele,
Impuls, impediment,
Întreaga sa ființă
Mergea spre faliment.
Ce halima e viața,
Unii halva cu nuci,
Alții – o libelulă
Venită de la turci.
O course, o, mamma mia,
Se lamentează el,
Dar cine să-i răspundă,
Când vornicu-i mișel?
BMM

duminică, 5 iunie 2016

Împărat slăbit

Împărat slăbit

Împărat slăbit se duse,a venit un șambelan,
A adus cu el progresul mai rotund ca un borcan,
Lună, soare și luceferi le-a împrăștiat în zări,
Crainici, iepurii aleargă și împart ziare, țigări,
Armii grele de insecte se abat pe câmpuri verzi,
De nu mai găsești nici roșii, iar la bursă pierzi și pierzi.
Jucării suntem ai sorții, nici Mesia nu-i și nu-i,
Hai, păpușă, să ne punem pe făcut copii din pui.
Adormi-vom lângă secții de poliție, hingheri,
Mai aproape, mai departe,om pleca în Cordilieri.
Caii mării ne așteaptă, bourii sunt tot mai mici,
Cerbii seamănă cu melcii, iar rachetele-s arici.
O, priviți-i cum visează generații de apoi,
Împărat slăbit se duse, du-ne , Doamne, înapoi.
BMM

sâmbătă, 4 iunie 2016

Îmbracă iar șoșonii

Îmbracă iar șoșonii

Îmbracă iar șoșonii, frumoasa mea divină,
Ori poate pleci în Cipru să vezi de creatinină,
Nu te urmează nimeni, luceferii se sting,
Îți scrie la o lună bătrânul Keiserlink,
Te duci, te duci aiurea, n-ai cale de întors,
Te doare rău piciorul și junghiu ai în tors,
Cât te iubeam, divino, pe când eram copii,
m-ai dăruit cu miere, cianură, insomnii,
noi călăream pe maluri, iar marea ne cânta,
gigantic era astrul în zori, când se crăpa
de ziuă, de iubire, cu sânii dezgoliți,
îmbracă iar șoșonii, ciorapii sunt cârpiți.
BMM

joi, 2 iunie 2016

Gore și Lote

Gore și Lote

Gore avea 20 de ani, Lote doar 19. Astăzi tinerii de vârsta lor sunt arhicunoscători în probleme de sex. Nu-i invidiez. Era prin anii 60. Gore nu avusese nicio relație sexuală în afară de pupături, îmbrățișări și multe fantasme care îi îmbogățeau noaptea. Visa o relație cu o femeie mai în vârstă, să zicem de 30 de ani cel puțin. O asemenea perspectivă îl amețea. Dar, ipohondru fiind, a evitat orice întâlnire cu femei pe care le presupunea bolnave de ceva grav. Era curat ca un Christos. A avut și neplăceri cu colege de vârste mai mici. Pe Dania a încercat să o sărute, fata s-a înfuriat, l-a pălmuit și dusă a fost. Lote l-a cucerit prin felul de a-l privi, avea ochi verzi-gri, corp de adolsecentă, era mică de statură, glumea, îl adora. Asta se putea vedea cu ochiul liber. Gore își pierduse părinții într-un accident, era dezolat. Lote l-a salvat din întunericul trist al singurătății. A sărutat-o, fata nu a protestat, i-a plăcut în special sărutul după ureche. S-au sărutat de mii de ori. Dar nu a încercat să-i pună mâna pe piept, care părea chiar mic, iar mersul era de puștoaică. A plecat la armată, fata l-a așteptat cu flori în gară, după opt luni. Erau fericiți, dar Gore visa să o posede. O dorea de soție. Într-o zi a adus-o în cămăruța sa a dezbrăcat-o, au băut un vin prost pentru înviorare și …..nimic. Fata nu știa ce să facă, el la fel. Lote i-a spus că are corp frumos. Îi venea să plângă. A făcut din nou armată, urma să fie promovat ofițer. A revenit, a mai făcut căteva încercări nereușite de „acuplare”. Ceva îl reținea. I-a propus să se căsătorească, se gândea că atmosfera de cămin va prii instinctelor să se elibereze. Nici vorbă. Lote a devenit mai reținută, iar cu prima ocazie, după ce el revenise într-o permisie … i-a dat papucii. Viețile lor s-au separat ca albiile a două râuri. El a găsit femeia ideală, și-a întocmit o familie, ea a mai așteptat ceva ani, apoi s-a măritat cu un băietan, fiu de biolog, au făcut o fetiță și au divorțat. Nimic mai banal. Au trecut aproape 50 de ani. Brusc, nu se știe cum. La ambii s-a trezit curiozitatea să se reântâlnească. Lote devenise o femeie durdulie, ba chiar dolofanăm, arăta mult mai tânără decât vârsta. Ceva între ei mocnea ca un foc rău. Gore a întrebat-o de ce l-a părăsit. Lote s-a codit, a amânat răspunsul, apoi a izbucnit. Ești un mediocru, un impotent, etc. Ciudată amintire a păstrat Lote. Nu părea a fi o nimfomană. „Mi-ai distrus viața sexuală”, a spus ea la finalul unor lungi dezbateri inutile. Era singură, deși avea frați, avea o fată plecată în altă țară.Singură cuc. Cine o separase de lumea reală? Gore era, în limita vârstei, destul de optimist. Se gândea să-i facă o vizită, să o calmeze printr-o reluare a experienței sexuale. Tardiv. Nimic nu a putut fi schimbat. Ce face Lote? Trăiește. Gore scrie, e fericit, are nepoți, nu se simte timorat, nici mediocru. Lote încerca să-l umilească, era vizibilă dorința de răzbunare. De ce oare? Toate aceste gânduri s-au născut după lectura unui roman extraordinar „Lolita” de Nabokov. Avea o remarcă – „Trupul ei de adolsecent”. Mister. Era Nabokov homosexual? Îi plăcea trupul de adolescent al Lolitei? Nu știu.
BMM

miercuri, 1 iunie 2016

Metaftizica

Metaftizica

Metaftizica li cu lyrica,
Lucuricea alergau prin Attica.
Prozitivul domn Prozoire
Fost director de-aprozar
A ajuns acum menistru
La situații de sinistru.
Suficiență, suflă-adânc
Până dai de un oblânc,
Penitență, pace și cadență,
Cine râde și-o vorbi
Se-nsoară cu Lență.
Na, că iar am dat-o-n bară,
Nici poem și nici ocară,
Însă nu că pot uita,
Moartea e a altcuiva,
Un fel de eliberare
De armate populare.
BMM