Eu v-am iubit

Eu v-am iubit Mi-a spus bătrânul Jumătate De șarpe te ferești din spate, De prost ferea din orice parte, Eu v-am iubit, dar ce folos, Când se ivește-un ticălos?

Precum Tristan

Precum Tristan Îndrăgostit precum Tristan ori Bergerac, Fără speranță, fără nici un franc, Aud o violină de departe, De dincolo de viață și de moarte. De-acolo vin acele duhuri rele Ce ne dezbină și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era lumina, eu eram furtuna. BMM

Autism

Autism Iubire în fotoliu și ură din orgoliu, parfum de cimitire, ding-dong la mănăstire, o minge sub meninge, păianjen, cange, chinge, obraz precum o carte, tantrăm pe jumătate, extaz de orhidee, doar sânge și idee, cu drogul stai mai bine, o, fericiri depline, te recunosc, petală, acum ești blond-ovală. BMM

Kiș

DANILO KiȘ -un scriitor evreu-maghiar de limbă sârbă- 80 de ani ( 22 februarie 1935-15 octombrie 1989) Danilo Kiș a lăsat o moștenire bogată în cultura europeană- Mansarda( roman satiric)-, 1962)Psalm 44, 1962 (roman),,Suferințe timpurii”-1969 ( tradus la Polirom în 2008),Po-etika, 1972 (eseu), ”Criptă pentru Boris Davidovici”-1976 , „ Ora de anatomie”- 1978(roman), „Noapte și beznă”- 1983 (teatru),Homo poeticus, 1983 (eseuri și interviuri),„Enciclopedia morților”- 1983 (nuvele),multe alte cărți, unele traduse și la noi. S-a născut în orășelul Subotica, în Serbia, la graniță cu Ungaria, iar în 1942, în urma pogromului de la Novi Sad, unde locuia cu familia, s-a refugiat în Ungaria, de unde era originar tatăl său, care avea să-și sfârșească viața la Auschwitz. Debuează ca poet,la o vârstă foarte tânără, va scrie apoi în mai toate genurile literare. Studiază în Cetinje, locul de baștină al mamei,în Muntenegru. După pasiunea pentru vioară, se decide să fie scriitor, în 1953. Universitatea o urmează la Belgrad, în 1961 predă cursuri la Universitatea din Strasbourg. Romanul „Grădina, cenușa” apare în 1965, fiind tradus în română, în 2000, la Ed. Univers. La fel și romanul „ Clepsidra”( 1987), în română în 1987. Este premiat de revista NIN, ÎN 1973, PENTRU „Clepsidra”. În 1973 este lector la Universitatea din Bordeaux. În 1976 apare cel mai prestigios roman al său „ Criptă pentru Boris Davidovici”. În 1980 predă la Universitatea din Lille., este premiat la Nisa cu Grand Aigle d”Or. La Zegreb și la Belgrad apar simultan OPERE COMPLETE, ÎN 1983, fiindu-i acordat în anul următor Premiul Ivo Andric, cel mai prestigios premiu literar din fosta Iugoslavie. Mai este onorat cu premii în Franța, Italia, în ultimul an de viață acordându-i-se Premiul Bruno Schulz( scriitor evreu, victimă a Holocaustului). Opera sa a fost tradusă în 20 de limbi. Volumul „Suferințe timpurii” este una dintre cele mai poetice creații ale lui Kiș, diind dedicată de autor „copiilor și celor rafinați”. Sunt amintiri din copilăria sa petrecută între țărani maghiari și copii evrei. BORIS MARIAN

În turn

În turn Înțepenit în proiect, heringul Fugit de la Muzeul Antipa s-a dat la miere, au venit reiterii după el, ca muștele, zadarnic mă lupt cu morile de vânt, să mai cred în cuvânt? Voi sunteți buni și eu sunt bun, nebuni cu toții, asta spun, Jupânul X s-a spânzurat de un poem ritmat. Viața, licărind , se zbate, plătești o pâine-n două rate, Zadarnic mă împac, mă cert Cu veșnicul vecin, Albert. Mă dați afară, vin pe geam, Sunt cel din urmă vel-golan, Eu văd o miriște pe care cade ploaia , E neagră ploaia sau e sânge? Se-ascund și omul și potaia, Se nalță plopul, strânge, plânge, Iubirea mea, tulip se frânge. Tot coboram o scară din Turn, apoi urcam, De mii de ori, eu nu știu, de cincisprezece ani, toți mă credeau nebunul, vestit închis în turn, dar eu eram mai liber cu muzele-n coturni, mai liber decât zeii, puteam clădi orice, sublime catedrale, cristale rare, bleu, puteam iubi pe-oricine, Omphale, Sappho, vreți? Am să vă spun secretul, nu văd în jur pereți, Nu simt nici lanțuri, nu știu de este noapte, zi, De-atâta fericire poetul meu orbi. BORIS MARIAN

Dar ce valoare?

Dar ce valoare? Dar ce valoare are-un vis În fața oțelitei uri de oameni? Zadarnicele versuri mor pe rând, Uitate ca și fructele-n decembre. Un singur om cu sine singur? Desigur, nimeni nu e singur, Ne spune Cartea, dar polare Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga. În doi se naște bucuria, Iar trandafirii în boscheți Par a striga de fericire, A fi corect, cornet perfect Nu e deajuns, cum bate tunul Din turnul Marii Uri de oameni. Acolo-n turn este închisă o fată, Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus Să caute aurul în soarele cel bun, n-a revenit, iar iezuiții priveau cu mare pizmă și scuipau în mari batiste, peste câmpii se lasă ceața, noi unde vom porni, spre care cer? O violină ne cânta departe. BORIWS MARIAN

Prea multe ziduri

Prea multe ziduri Prea multe ziduri în jurul nostru, Zidul discreției, al tăcerii mincinoase, Al decenței parșive, zidul morții, Zidul zidului, sula de au zidul străpunge, Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile În felul lor, andrele, biluțe, nimicuri, Până la urmă , îndrăgostit de un zid, Am văzut cum el înflorește, Nu mă-ngropați voi între ziduri, Trandafirii sălbatici trec peste margini, Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiței nebune. BORIS MARIAN

Te apleci

Te apleci Te apleci cu ochii, sunt fântâni, Sunt ele adânci, frumoșii sâni, Copiii cresc, devin bărbați, Femei, familii de pirați, Trec norii, sunt baloți, bumbac, Tu taci, ei tac, eu scriu, ei tac, Un tact cu tacuri de biliard, Demagogia fiind o boală, Înăbușe orice răscoală, Dar locul a rămas o pată, Pe-o coală albă tremurată. Focul doarme-n crengi uscate, Ura doarme-n cordul lat, Cine te lovește-n spate? Poate este propriul sac. Te trădează, vinde totul, Nu se prind nici megieșii, El ți-a pregătit compotul, Dar se clatină cireșii. Complotează marțienii, Complotează Dumnezeu? Pretenii-s tăcuți din lene, Siluete de muzeu. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Prima lacrimă, poezia, Te trezește mam Terezia, Tu ești liber, eu sunt ciber, Nu ești surd, tăcut, nu surd, Cheamă repede un SMURD, @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Înțelepciunea, clădire uzată, Femeia iubită pe șest e plecată @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Reciful de corali scufundă corabia, Nu ești practic, infarct miocardic. BORIS MARIAN Reciful de corali

Cea mai frumoasă

Cea mai frumoasă Urmașilor mei, urmași, mult viitor uriași, limbile cresc doar noaptea, ca turturele, Safta, las pe Budai în pace, nu ester Budha, e Nace, câte cusururi ai, coasă-le, ce mai stai? Vin zburătorii din cursă, warte ich eine Nurse, Dâmbovița nu e dulce, cum nici tâmpul nu se duce, ba e bou, ba e vițel, repetent e-un nepoțel, poartă cofa drept pe ceafă, fata noastră zisă Sappho, nu mă duc, picior de plai n-am văzut de ai și ai, îl pândesc doar pe Manole să îl bat cas la fasole, cum putu să înzidească o frumoasă prea zeiască? Na paftale, fată mare, că ai sânul mic și tare, sara umblu eu pe deal, un mormânt era, de cal, iart deasupra lui creștea o florică, necheza, ne-nvârtim într-un trecut dar rondelele s-au rupt, sufletul, sufletul, iar te repeți, bine ai face patru băieți, ia tot pământul, du-l unde vrei , azi ne hrănim cu esență de tei, lasă portița, pune un drug, poate o ușă și-un buiandrug, omul ce trece încet peste drum, știe și contul și pinul din prun, nu-ți voi lăsa nemica, nepoate, tu ai fumat narcotice, toate, iar codrii nu mai sunt chiar de brazi, poate genetic sunt rude c-un praz, plumb și plutoniu și nori cam ciudați cad peste pruncii ce nu vor fi tați, nu știi parola, degeaba ai chei, strigă și tu la jăndari, bre, ok. Jocul secund s-a făcut deal, mori cam devreme de-ntrebi, ce-ș copil? La Isarlâk nici pe gratis nu mergi, că autobuzul căzu în Bucegi. Șterge cu sânii feretrele mari de la palatul de parlamentari, Amărăciune se-nsoară și el cu o amărâtă, milionu-i la el, lasă mistrețul să guste din prinț, are proteză, și-l scoate din minți, iubirea-i leoacă, dar nu spune pis, a închiriat-o un om mai închis, lumină, lumină cere o gheată, bezna se lasă, mahmură, înceată. BMM

La început, ziseră comesenii,

La început, ziseră comesenii, ne vom mânca între noi, apoi om vedea care este sau nu e moroi, vom folosi alfabetul bun pentru surdo-muți, cine răspunde înseamnă că e prieten, nu uiți? când jumulești o gâscă, posibil te jumulește și ea, totul e reciproc în viață, precum iubirea mea, pe un perete atârnă portretul tău de prunc, ai o fost o scrumbie, desigur, acum ești un adult. Te rog, nu mă trage prea des de urechi, că vine și pelicanul, caută și el perechi, se-apleacă prea mult balerinele, una cade de sus, în brațele mele, desigur, eu o sărut cu mult gust, parcă un dsirijabil ne duce direct în rai, e timpul să ne închidem în propriul nostru rai. Un somnabul sui-generis sunt , nu mă feresc, ca semn de iubire, aici mă iscălesc. BMM

Unii MEHRG PE PICIOARE

Unii MEHRG PE PICIOARE Unii merg pe picioare, Alții merg pe nas, Amețitor, în oraș era o piață, Piața era în oraș, Se vindea o singură ceapă, În ceapă era un ceas, Adulții plângeau, bălălău, striga majurul de la bulău. De sub lut cântau morții, Azi e frumoasă luna, mâine va fi un soare frumos, Tu ești unica Una, aceeași mereu iubitoare nucă , Nu că eu AȘ SPUNE, DAR nu uita de cucă, Am vrut să leg copacul, el m-a legat pe mine, Am vrut să te iubesc, tu n-ai iubit pe nime? În fond ce-i nebunia asta? Cine face copii pe Internet? @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Otrăvuri negre în adâncuri, nici stelele nu se reflectă, Noi scriem versuri doar pe scânduri, constituind o sectă. Acolo se ucid copiii? Acolo sunt violate mume? Doamne, de ce nu-ți strunești fiii? De ce ai creat o lume? Noapte de noapte, o altă stirpe Tot crește ca o iarbă amară, cum se topește ca de gripă? O lumânare. Pași de schelete bat măsura, Sunt clovnii morții ce ne înșeală, noi ascultă doar uvertura, După un secol de secetă mare. Am însoțit pe Mama Tenebrelor La marea înmormântare din munții Anzi, Un zburător cu aripi gigantice, Un tânăr frumos și alb, alb, alb. Asta-i pedeapsa, spune vraciul, Pedeapsa iubirii, Corăbii Fantome, Pânze înroșite de soare, ce xilofoane, xanaxuri, prafuri? Prea sunt înguste cărările dragostei, Cum să se nască, cum să mai crească? BORIS MARIAN

Pădurea roșie

Pădurea roșie O mierlă neagră în Muntele Roșu, O mierlă ca sufletul unui tiran, Pădurea aplaudă la congresul muștelor, Erai și tu acolo? Eram. Un om a fost bătut la sânge, Un om a fost izgonit de ai săi, Zboară tainic frica prin ramuri, Fruntea se lasă pe sânii grei. Zeițele – politicoase zambile, Nici cu un zâmbet nu le îmbii, Ultimul aur curge din ceruri, Lumea se umple cu râs de copii. @@@@@@@@@@@@@@@@ Lacrima Surorii cele mari, Capul cel blond, ghilotinat, Ca fierul cade, precum cortina, Obrajii de porțelan s-au spart. Roșește amurgul precum o rană, Copacii sunt oamenii din trecut, Cel fără mormânt, fără de țară, În nebunescul urii tumult. Ziduri tăcute păstrează trecutul, Durerea nu contenește, nu vrea, Din ea se naște pruncu-ndurării, Eram numai eu cu iubita mea. BORIS MARIAN

Cine nu are contradicții

Cine nu are contradicții Cine nu are contradicții nu e om, Există oameni mascați și oameni demascați, Sub pietre vom descoperi șarpele Pe nume cleocinci, Eu am fost martor, dar nu martir, Nu am râs, nici nu am plâns, Nici copil fiind nu plângeam. A luat și am primit bătaie, m-am călit în foc de bătălii, voi nu cunoașteți viața rinocerilor, ei nu mănâncă smochine, dar poartă smoking. Despre papagali ce să mai spunem? Ei știu totul. Cât despre cocoși , ce să spunem? Ați văzut un cocoș râzând, dar un păun? Despre capre nu știu nimic, doar că brânza lor este bună. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Citești un poem, pe moment Pare un monument, Apoi recitești, nici n-a fost, Scrii, nu scrii, are rost? @@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Risipim aurul zilei, l-adună furnicile dragi, furunculul trezește milă, flautul meu, de ce taci? Păstorul moare, învie, Precum codrul în zori, Risipit este sângele zilei, Nu știi cât trăiești, de ce mori. Iar eu redeschid vechi albume, Bunici, străbunici, toți păstori, Ca regele David, cututme, Nu știi cât trăiești de ce mori. BORIS MARIAN