Eșarfa rubinie

Eșarfa rubinie

 

Eșarfa rubinie de peste drum mă absoarbe,

Privești persoana și nu vezi eșarfa,

Ce este bun într-un om? O grădină.

Mase, mese, messa  de dimineață.

Vrei viitor sau prăjitor? Sau Vrăjitor?

Confucius, adesea mă gândesc cu jale.

Ce ne-am face fără cuvinte? Punct.

Urmașilor ce le lași? O peșteră?

O amărâtă turturea? Vorbeam degeaba,

Dă-i cu roaba. Lasă zburătorul, n-are el motorul.

Cine bea din Dâmbovița,  nu cunoaște șlibovița.

Lumea se-mparte în boi și viței, asta mi-a spus însuși Corneille.

Noi mergem ce mergem, unde-i eșarfa?

Pe o stâncă neagră, gata să se spargă.

Spui ce spui, dar tristă-i lumea, ca după chef.

A pune lucruri în rondel, dar pierde părul că nu-i chel.

Cheia a inspirat cea mai frumoasă romanță-  dar lacătul?

Din ceas dedus mai bea un must.

„Dimineața își freacă sânii tari de fereastră”.

Înger boschetar, suflet de amnar.

Eșarfa lui Mopete are acum pete.

Cum să uit eu „leoaică tânără, iubirea”?

BORIS MARIAN

 

Trăia odată un om

Trăia odată un om

 

Trăia odată un om,

Nu poți fi mereu  pom, nici dom,

Timpul nu alege, culege,

Poetul nu este concret, poate discret,

Fug de judecătorii dogmatici, flegmatici,

Aleg Gogol, Mateiu, Urmuz,

Par ursuz, nu sunt, râd de mine

Ca de orișicine, un ins roșcat-brun,

Fără urechi și tutun, vorbea, ce vorbea el

Poate spune pe scurt un cățel.

Am auzit că s-a procopsit cu rapăn,

A fost biciuit până ce i-a trecut mâncăriciul.

De atunci  este critic citit de un spidic,

În concluzie, poeții de treabă

Nu prind rădăcini, nicio grabă,

Vor urca în Cetatea  cu îngeri,

Aveți obiecții sau plângeri?

BORIS MARIAN

 

HUMORESKA

HUMORESKA

 

Știați că morții înfloresc

Numai noaptea?

Știați că stelele sunt oarbe,

Mere coapte?

Știați că lacrima conține

Aur moale?

Știați că sub spincene

Găsești cale?

O, voi știați, dar voi

Sunteți marii tăcuți,

Panem et cicrcenses,

Poezia-i pentru struți,

Pentru gheparzi, pentru palmieri

și urși polari,

ei înțeleg, deși devin

 cu mult mai rari.

@@@@@@@@@@@@@@@

Domnul Kukoretzky

Era tres corect,

Gâdila o muză

și scria un text,

Doamne, mă ferește

De păcatul greu,

Eu pentru o rimă

Muncesc ca un zmeu.

Opresc ceasul, apa,

Curentul electric,

Mă scufund în groapa

Varului aseptic,

Undeva oi zace

Sub un caldarâm,

Vor simți șoferii

Că e drumul cârn,

Un poet acolo,

Cu volumul plin

De poeme fuse-adus

Din țintirim.

BORIS MARIAN

           

Dreptatea este o femeie

Dreptatea este o femeie Să nu ne temem că dreptatea e femeie, Să n-avem îndoieli, devreme Se naște nedreptatea,dar Femeia are minte, har. Cine-i călăul, ce contează? Justiția e calmă,ea retează, O noapte am trăit cu o fantomă, Era justiția, fantastica aromă. Buboiaele se înmulțesc Pe trupul iepei, Iar iapa se hrănește doar cu țepe, O țară are mulți apucători, Justiție-femeie ei nu vor. Iar ajutorul de călău e viitorul, Stă înclinat și mângâie toporul. BORIS MARIAN

Kukushka

Kukushka Unde ești kukushka mea? Unde zbori, Prin care nori? Trece zilele, unele Mai perfecte decât altele, acum Sunt Nimeni, acum sunt Caesar, Cine îmi strigă numele? Sunt o pereche la gheată veche, Mă sărutai, mă legănai, Eu nu muream, tu doar trăiai, Dacă sunt singur, văd numai ziduri, A fost un vis în can-abis? Sufletul –trup, din lanț se rup, Mă rad ușor sub omușor, Cu lama tai adânc, bye, bye. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Pe Styx plutesc peștii multicolori, Moartea nu iubește limbi străine, Nu te speria, va fi mai bine. Îngerii traduc totul. Dumnezeu citește poeme, așa , peste umăr. BORIS MARIAN

Absurde

Absurde Câmp cu maci jur-împrejur, Vântul bate în amurg, Eu am părul tot mai sur, Pe sub stele ape curg. Tu eşti goală, eu alerg, Eşti nebună, eu sunt bleg, Vreau să spun ceva, încerc, Suntem singuri, nu aleg. Ne iubim că e prea larg Spaţiul, prea e androfag, Pe ocean aş fi catarg, Eşti fragilă, eu sunt fag. Astfel viaţa ne-a trecut, În contract termenu-i scurt, Cimitirul nu e mut, Deşi mort, eu nu sunt surd. ……………………………………… Sunt paznic la castelul Măriei Tale, Doamnă, Împart bilete celor Care doresc să doarmă În braţele divine ale Măriei Tale, Nu Ţi-am vorbit vreodată şi nu Ţi-am stat în cale. Sunt duhul Tău ce toarce În Tine visuri roşii, Să se desfete-n patul Tău moale, ticăloşii. N-am fost gelos, nici rece, Doar paznic eu Ţi-am fost, Cum să ridic privirea La Tine, eu, un prost? Ţi-am fost iubit odată, În secolul trecut, Acum fumez o pipă şi mint că nu Te-am vrut. BORIS MARIAN

Cântecele suspendatului

Cântecele suspendatului de o sfoară Lașul are o calitate, face, tace, stă la spate, iar cel muntean, cu mare elan, mări ,se vorbi cu un drac, mai știi, ca să mi-l omoare cu zece topoare pe cel marian, că-i mai ortoman și din vreme-n vreme, tot scrie poeme. El, munteanul mic vindea pe nimic sfaturi răsuflate, ouțe stricate și ni le lăuda ca pe trufanda. @@@@@@@@@@@@@@@@@ Eu cânt și lângă mine se așează o pasăre-măiastră, în amiază ea fluieră în felul ei că știe mult mai bine Psalmul trei. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@2 Dricul e un fel de circ, danțul e mai mult un kranz, mămăliga obligată ca o dragoste de fată, iar Aglaia-Anglia suferă de lamblia, Dumnezeu cântă la vioară cu o nouă verișoară, Pasternak și cu Chagall aveau forță de un cal, am rostit doar un cuvânt și m-am răsturnat în vânt. BMM