Am râs

Am râs Am decis să nu mai scriu, de mâine, De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat, Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima, Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa. Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre, O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă. Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit? Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit. Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau? O altă lume, o lume a poeților damnați? Tăcere, dați tăcerii drepturile ei. Geneza – tăcere, exitus-tăcere, Iov complota, dar se plângea, Vidul are culori ascunse. Inert e-n aparență orice mort. Dar Domnul e mișcare și Cuvânt. Ce ai de spus propriului suflet? Demobilizare, cu asta se explică totul. Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin, Sunt praguri divergente peste tot, De aceea am și râs acum. BORIS MARIAN

Gog și Magog

Gog și Magog Gog și Magog au primit un drog, El provine din Lublin, unde oamenii beau vin, Văzători sunt peste tot, calul are codă, bot, Botul calului bea bere, gura minte, lasă miere, Bidiviii mei, cuvinte, mă serviți ca mai –nainte, Cum e ura în adâncuri, cașaloții – pâlcuri, pâlcuri, Suferința este mare, nu se-mbată cu-o urare, Brațul ridicat se frânge, Ana lui Manole plânge, Adăpost copiilor, cânturile inimilor. BORIS MARIAN

Lilieci

Lilieci Hoții se prefac în lilieci, Îndrăgostiții în păsări albe, Escrocii poartă jiletci, Nebunii au fețe calpe. În fiece an o substanță Ne definește perfect, Eu despre asta voi scrie o ștanță, Nu știți ce-i durerea din piept. Hiperacid și timid, Versul meu pare candid, Citiți de la dreapta la stânga, vedeți Că-n cameră nu mai sunt geamuri, pereți, Pluti-vom cu toții peste clădiri, Nu sunt excluse faimoase iubiri, De vorbele goale, de vrajbă uităm, Gonite sunt , Doamne, de harul tău. Un jar nestins e iubirea, oricând Se preface în scrum și pământ, Aceste-i rostul Poesiei, suflul, Lăsați în urmă iadul și sulful. BORIS MARIAN

Minutele

Minutele Trec repede peste timp, o lume de n-ori mai mare decât o știm, cineva întreabă ce este frica. Grea temă. Mulți mint. Nu mă tem de nimic și de nimeni este cel mai prostesc răspuns. Chestiunea morții am rezolvat-o. Nu există. Este o altă lume, o altă viață. Apropierea reține privirea, Apropoul o-ndepărtează. Drag mi-este omul primitiv, Curat ca lacrima dimineții. Lumina fără umbre este pentru orbi. Minciuna deosebește pe om de animal. Mefisto vrea răul și face binele. Șperaclul științelor- mistica. Între somn și sclavie există ceva comun. Catârul este sterp ceea ce explică restul. BORIS MARIAN

__Acheron______________________________________

________________________________________ Vizionări: 165 Acheron | Fiecare crede că nu greșește, dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza, Etica religiosului, , Etica omului pus în ștreang, Etica vânătorului, a vânatului, Doamne, învață-mă ce să fac. Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai, în care intră cei răi și cei buni laolaltă, spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea, de pildă, astăseară nu mai merg acasă, nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni, rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit… Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina și el îmi lăsă în palmă in bănuț pe care-l păstra să treacă Acheronul. Eu îmi sunt părinte și mormânt, Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns, Aproape că a dispărut, este o adevărată beție A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa Cădere de pe fereastră , corecta chiar Unele mici greșeli de exprimare. , |

Pseudo-fabule

Pseudo-fabule Dacă pisicile, câinii, caii Ar scrie poeme, din acelea tari, senzuale, Nu ar mai scrie nimeni altceva. Un fulger m-a lovit într-o noapte, Am scăpat, eu sunt copacul care râde. Râd prin mierlele care mă vizitează. Un cocostârc cu funcție a trecut pe lângă mine, Nu vorbește, el știe tot, eu râd. Nemaiavând picioare, mai mult ascult și privesc, Glasul meu s-a risipit în frunze, în vânt, Am zărit un rac cu clești de aur, am râs, Păsări ce încercau să imite broaștele, am plâns, Am văzut îngerul morții, se fâțâia în jurul meu, l-am gonit, alături, un buștean vechi și putred visa în fiecare noapte că este verde, cânta, încercând să amăgească fetele. Cineva s-a oprit, a luat o daltă și l-a cioplit, A făcut un chip de zeu, au venit oamenii să-l admire, Un câine s-a ușurat pe el, bușteanul a suferit mult, Un înger milos l-a dus în Rai, că acolo nu sunt bușteni. ********************************************** Un cântec a pornit la drum, a nimerit în botul unui măgar, Vai, ce jale, a fugit cântecul și-a dat de o privighetoare, Dar un glonț rătăcit a ucis pasărea, a ajuns cântecul la un gropar beat, A cântat groparul până a adormit, a găsi un soldat, Porni soldatul la luptă cu cântecul nou venit, A fost ucis și el, o gură de tun a prins din zbor cântecul, Ați auzit un tun să cânte? Nu prea. Un sinucigaș a cules cântecul și cu el a vrut să sară de la etaj, de supărare, cântecul a amuțit. BORIS MARIAN

Chibzuieli

Chibzuieli Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere. Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele. Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni. Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc. Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât. Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi. Oricine se consideră nevinovat, dar nu este. Când cauți adevărul, leagă-te la ochi. În libertate nu există autoritate. Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine. Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină? Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi. Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva. Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă. Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea. Puterea este mereu împotriva omeniei. Când nu se mai înțelege nimic , vine un înțelept și spune ceva absurd. Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă. Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează? Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura. Sinceritatea absolută poate duce la crimă. Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic. Și altele. BORIS MARIAN

Precum în cer

În orice legendă există sămânța Viitorului, is not? Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului. Iar mormântul meu așteaptă la margine, aproape de gard, de mersul tramvaielor. Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu – ioc. Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă, Carte de rugăciuni, deși nu am deschis-o Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte. Toți vor să ajungă în cer vii și nevătămați. Cică un sfârșit tot există, cam ascuns, Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar Nu ne anunță la timp despre moarte, De n-am fi atât de autonomi, eu cred Că nimeni nu ar muri, din solidaritate, Suntem toți o materie și un spirit, Ce atâta autonomie trupească, O bătrână în cârje, alaltăieri s-a prefăcut într-un înger cu aripi, acum zboară pe sus, unii chiar au zărit-o. BORIS MARIAN

ALB Discutam cu o doamnă, Nu aveam nimic în comun, Ea era albă, albă, se rotea, Nu ne-am atins, nu era fluture, Părea o pisică parfumată, Se desfășura, tot albă, ca un vis, Eu povesteam de copilărie, De prima iubire, ea mi-a spus Câți muritori a dus dincolo, Trenul s-a oprit. Doamna a coborât Fără un cuvânt, am plecat mai departe, n-am mai știut nimic despre ea. Devenisem nemuritor. ************************* Ulyses mai era și Grant, Avea garaj, n-avea garant, Avea talent, scuipa doar Kent, Venea, venea din Florida Cu-o bidinea, cu-o bidinea. Nu poți pleda, îmi spune Grant, Înalt, subțire, elegant, Nici soarele n-a răsăsit, Nici nicu nu ne-a părăsit, Iubita cui era ? Șocat l-am întrebat pe Iosafat, simțeam că nu pot părăsi esențele din Marcapi. Atunci, pe loc am înțeles, Că moartea este un eres, Mormântul meu, oricât de mic, Nu va cuprinde-n el nimic. Eu voi fi iară peste tot, Tu erai albă, eu- netot. BMM

Trenul- fantomă

Trenul- fantomă Cu trenul- fantomă mergeam spre neant, Erai lângă mine-n taior elegant, Femeie și înger și pare-se drac, Ciudată ființă, nu-ți eram drag, Fracturile craniului nu se vedeau, Un fum albăstrui ieșea, doar bau-bau Venise cu noi, copil mai eram, În trenul –fantomă spre moarte zburam. Ce nemurire nelămurită, Eu îți voi scrie o poem-aurită Fapte, visele le-amestecăm, și în mesteacăn cu jderii urcăm, privim peste zare, acolo străluce castelul bunicului, Marele Duce, nu mi-a lăsat nici un briliant, dar tu ești cu mine, amantă/amant. BORIS MARIAN

Sunt învățat

Sunt învățat Sunt învățat cu buha și hiena, Cu șarpele care păzește ghena, Din dragoste se moare, nu din ură, Eu tac, tu scrii, el dă din gură, și ce vorbește gura dumisale? Neanderthalensis știe doar vocale, Dă cu picioare,e, miroase tare rău, Să-l ierte cine poate. Dumnezeu? Un biet biped, trepied, se erijează În profesor de litere, bluffează, Îmi este semen, dar tot mai departe Îl văd, în spații reci, deșarte, Se va trezi tot singur, nefârtatul, Nebunii nu-și cunosc păcatul.

A da dosul

A da dosul A da dosul nu este frumos, Nici sănătos, nici nobil, Nici ignobil, mă plimbam Pe bulevardul New Age, Acolo poți scuipa și să ragi, Acolo nu vin săraci, destul Supărat-ai Codul Fudul. Dragoste versus stres, disperare, Completează acum noi formulare, Ai un furuncul, faci o petiție, Vine în grabă un pâlc de poliție. Ai tu un foc interior, nestins, Tace ori sfârâie neatins, Eu am văzut cum arunci după ușă Bulgări și flori de cenușă. Lipsește endorphina, așa e, O măslină-ți trimite domn Nae, Faci un flash-back, nu știi ce este? Tu ai să-l vezi pe naiba-n poveste. Vine Murphy, văr cu Mefistă, Te învață figuri, față tristă, Iar la noapte visezi revoluții, Nu lăsa pe cearșafuri poluții. BORIS MARIAN

Woody Allen – tânăr la 8o de ani

Woody Allen – tânăr la 8o de ani Umorist celebru, scriitor, scenarist, regizor și actor, Woody Allen este cunoscut în mai toată lumea. Unii îl admiră, alții îl critică pentru directețea și aparent naivitatea care este un paravan al spiritului său mereu atent la cele mai semnificative aspecte ale vieții sociale și adesea, politice. Pare a fi un continuator al Lui Charlie Chaplin, desigur , mult modertnizat. Woody Allen (numele inițial Allen Stewart Konigsberg, numele legal Heywood Allen, n. 1 decembrie 1935, New York) avea ca elev un bun coeficient de inteligență, dar a urât școala din prima zi, devenind un rebel. Surprinzător, era foarte bun în sport (baschet, fotbal, fotbal american, stickball) și mereu între primii aleși a juca în echipele din cartier. Îi plăcea boxul și se antrena serios timp de mai multe luni, până când părinții i-au cerut să abandoneze. A devenit obsedat de muzică și de magie (mai târziu acestea vor deveni elemente caracteristice filmelor sale). În jurul vârstei de 15 ani a dat o audiție pentru un program de televiziune The Magic Clown: a făcut un truc Passe-passe bottles, dar fiindcă făcuse să apară o sticlă de lichior, i s-a interzis difuzarea în emisiunea pentru copii. Pasiunea sa de o viață este clarinetul. În primăvara lui 1952 Allan S. Königsberg și-a schimbat numele în Woody Allen. La 16 ani a început să scrie glume pe care le-a trimis principalelor ziare newyorkeze, sperând ca ziariștii să le folosească. Doar pe data de 25 noiembrie 1952, numele său va fi menționat la sfârșitul rubricii, și din acel moment lucrurile încep să-i meargă bine ca autor umoristic și de comedie. În 1953, Woody s-a înscris la facultatea de artă cinematografică la Universitatea New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri , și având note insuficiente la sfârșitul semestrului,, va fi în cele din urmă exmatriculat. Psihanaliza devine soclul pe care își configurează întrebările despre lumea înconjurătoare, dezvoltând o serie de pelicule, care aduc în fața publicului o impletire de elemente comice cu cele.tragice,ironie.dar.și.meditație. Woody și Harlene s-au căsătorit la data de 15 martie 1956 la Hollywood. S-au întors apoi la New York unde Harlene va studia filozofia ,iar Woody va compune monologuri și glume pentru actori comici, la prețul de 100$ de fiecare minut "recitat" de aceștia. În verile anilor 1956-58, Woody Allen a dobândit o experiență inestimabilă scriind și regizând la teatrul Tamiment. La Tamiment s-au pus săptămânal în scenă noi și noi musicaluri și scheciuri scrise și regizate de el. Textele nici unuia dintre aceste scheciuri nu s-au păstrat, cu excepția celui al "Seratei Inaugurale", care a fost regăsit recent. În noiembrie 1958, Woddy a început să scrie împreună cu Larry Gelbart pentru The Chevy Show, pe canalul NBC. Spectacolul, cu faimosul Sid Caesar, a rulat la televiziune vreme de 10 ani. În primii ani Woody Allen era destul de mulțumit cu această slujbă la televiziune, câștigând 1.700$ pe săptămână. După ce a văzut un spectacol teatral cu Mort Sahl, încetul cu încetul interesul său pentru televiziune a început să scadă , lăsând loc planului de a se lansa el însuși ca actor de comedie. În 1958 Woody îi cunoaște pe viitorii săi manageri, Charles H. Joffe și Jack Rollins. De atunci, aceștia au negociat pentru Woody Allen contracte în valoare de milioane de dolari, fără ca între ei și artist să fi existat vreodată un contract scris , înțelegerea fiind consfințită doar printr-o strângere de mână. Ei l-au convins pe Woody Allen să prezinte el însuși, pe scenă, ceea ce scria. Din 1960 și până în 1968 Woody a lucrat ca actor comic , devenind mai cunoscut ca oricând în trecut. Dacă în 1960 câștiga doar 75$ pe săptămână, în 1964 devenise deja un actor afirmat, solicitat pentru spectacole în întreaga țară, și câștiga 5.000$ pe săptămână. în această perioadă Woody Allen a realizat trei albume : Woody Allen, Woody Allen Volume 2 și The Third Woody Allen Album. În 1964, Woody și-a făcut debutul în industria cinematografică, fiind angajat ca scenarist pentru What´s New Pussycat. În limba română a apărut în anul 2008 o micro-antologie la Ed. Humanitas, „Anarhie pură” , fiecare din cele 18 povestiri fiind bijuterii ale umorului specific pentru Woody- „A greși e omenește , a pluti e divin”, „Sam , ai parfumat prea tare pantalonii”, „Papilerle tale ucigașe, draga mea”, „Așa mâncat-a Zarathustra”, ș.a. În America a publicat o serie de volume - Don't Drink The Water (1967)Play It Again, Sam (1969)Getting Even (1971)Death (1975)God (1975)Without Feathers (1975)Side Effects (1981)The Floating Light Bulb.(1982)Hannah.And.Her.Sisters(1987)The.complete.prose(1994). A fost premiat cu Sylvania (1957)O. Henry (1977)Oscar (3 premi pentru Annie Hall 1977 /cel mai bun film, cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu)Golden Globe (1986) Premiul Festivalului Internațional de la Veneția, (1995). Filmografia sa cuprinde circa 40 de pelicule, multe fiind difuzate pe ecrane, pe posturi de Tv din numeroase țări. Woody Allen trăiește și creează, umorul său o împletire de elemente din tradiția americană și iudaică. BORIS M. MARIAN

Îngerul meu Îngerul meu, îngerul meu, Ia-mă și du-mă la Dumnezeu, Lasă-mi trupul în vale, Urcă-mă până la Soare, Să mă prefac în cenușă Ușoară și jucăușă. Tu mă întrebi ce mă doare. Trupul, oamenii, zarea, Semenii mei nu sunt răi, Au , însă mulți dumnezei, Cuvinte au – ruginite, Cuvinte – vulpi fugărite, Zâmbete lungi și mieroase, Minciunile sunt prea frumoase, Prea e banal adevărul, Place prea mult zăhărelul, Umblă disprețul , nemila, n-are cocoașă cămila, o anarhie totală , dizarmonie și boală, Îngere-arată-mi înaltul, Nu mai sunt eu, parcă-s altul. BORIS MARIAN

Peer- severență

Peer- severență În liniștea aceasta , cucerită, O ceară-n urechea zdrelită, Ghicim aflorimentul Mai vast, spune dementul, un crater vulcanic vibrând, stomac de om tot flămând, surd și adânc ocean plat, liniștit și plan. Vecine, vecine poet, Bați câmpii, spune Juliette, Poetul încet se trezește Din comă, nu putrezește, Bați câmpii, strigă prințesa Care învață ingleza, Însă o floare e tot Ce poate oferi un netot, Restul sunt vorbe, words, words, Morții se-ntorc tot la morți.

Nu poți să stai de veghe

Nu poți să stai de veghe Nu poți să stai de veghe, Furnici te împresoară, Tu , Murphy, spune iară, Ce mai știam , ce clară Este lumina Lunii, Ce pitpalac ne cântă, Ne laudă nebunii, Ura se plimbă tâmpă, Nu e ușor a scrie, Nici să gândești nu-i lesne, Dă-mi premiul, ține-o mie, Ascunde-o pe la glezne, Poema genială Nu-ncape-n orice minte, rămâne pe o coală s-o rumege Arvinte, se-ncheagă, se dizolvă splendoarea, mister Volvo, o, Volga, mati rodnaia, acoperă-mă, slovo. Tăcere-i creațiunea, Cu Ezechiel faci glume? Iubesc orice minune, A poezie sune. BORIS MARIAN

Să-mi scrii

Să-mi scrii _______________ Mă izolez tot mai mult de o lume ostilă, păstrez legătura cu tine, mi-e milă de orice homeless, mănăstirea Chartreuse încet se ridică, iar eu patinez spre singurătatea lui sol diez, să-mi scrii tot mai des, tot mai mult, despre orice, iubire sau cult, sunt tulbure, baby și foarte confuz, mă adâncesc în uitare și lut, devin doar o lipsă, tipsie de aur, pune ce vrei pe ea , tu ești faur, chiar și tăcerea devine cuvânt, doar poezia nu e mormânt. Boris Marian

Coborârea din Paradis

Coborârea din Paradis Canaanul ceresc revine periodic, El nu poate fi gasteropodic, Totul începe spre a se sfârși, După sfârșit urmează un… ȘI. Meghido, Armaghedon, Magdala, Orient, ORIENT, central-mahala, Raiul și Iadul aici s-au ivit, Eu nu vorbesc araba, ivrit. Zidul din lacrimi s-a înălțat, Lacrimi și sânge, crucificat Apare acel Adevăr căutat, De la Avram drumul e lung, Azi adevărul e schilod, e ciung , Poetul încearcă să facă noi legi, Cuvintele sale fie întregi, Cornul să sune a pace, lumină, Citește-mă, frate, sora mea lină, Iarba și peștii, flori, buruieni, Îngerii, oamenii fie pereni. BORIS MARIAN

Adânca mea tristețe

Adânca mea tristețe Vom fora adânc în solul planetei Tristețe, De mult pare viața doar un decor în schimbare, Clarvăzător cu propria-mi soartă, Mă văd crucificat ca evreul Iisus, ținta e falsă, rutina și ura sunt numai surori, unde-i rubinul iubirii de-aproapele tău, frate Cain? Chiar și baloanele mari de săpun râd în aer, Care-i viziunea, care e vizuina? Doar nebunie și sânge. Orice poate să fie ucis, omul nu, omul nu, niciodată, Credem în Domnul? În altceva nu poți crede. Boris Marian

Înțelepciunea morții

Înțelepciunea morții Cine nu se naște nu moare. Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu. Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc. Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte. Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții. Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință. În fiecare om zace un mort – trecutul. Când mori te întorci la locul nașterii. Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția. Datorită morții a intrat morala în viața noastră. Viața este un împrumut al morții. Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut. Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși. De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat? Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja. Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după. Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea. Nu ducem lipsă de timp, ci de viață. Cunosc moartea mai bine decât morții. Cine pătrunde trufaș în moarte? Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind. Orice termen de garanție amintește de moarte. Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți. Cei vii se duc, morții rămân ca martori. Când viața nu există, nici moartea nu are loc. Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj. BORIS MARIAN MEHR

Fecioara – lup

Fecioara – lup Am cunoscut Fecioara-lup, voi nu o știți, Avea inima – o peșteră adâncă, Se înălța ca Turnul din Pisa, iar în loc de urlete Scotea note de harpă, ochii – lacuri glaciare, Gândurile – câini de vânătoare, aripi erau urechile, Buzele – doi limacși lucioși, vineți, ea nu cunoaște Oamenii, nici cărțile noastre de cetire. Dumnezeu a creat-o din eroare? De când face El erori? O buhă îi dă roată. Ispita nu vine doar de la Diavol. De dragul Fecioarei-lup mă voi sinucide într-o marți, Marți este ziua nebunilor. Da, deci, așa este ziua a șaptea, O trambulină de culoare roz, ca vinul, cum de ți-e teamă De necunoscut, necunoscutul poartă o pălărie gri, de agent, Bibilică, Trnilică, Bismark, Widmark, Fecioara își face meseria De când lumea, ce știți voi? BORIS MARIAN

OFICIAL ELENEI

De la: Boris Mehr Data: 5 septembrie 2015, 14:00 Subiect: Mult stimată Elena Vornicescu, jurist Către: veronica Pelivan

Am un milion de cheițe

Am un milion de cheițe Am un milion de cheițe, unele de aur, altele ruginite, Pentru fiecare inimă, dar , unele inimi sunt ca ușile mari, de stejar, Altele nici nu au uși precum clădirile în părăsire, O cheiță se numește margareta, alta faust, alta mefisto, Iar eu învârt în zadar unele chei, se mișcă în gol, Ce faci, bătrâne, mă întreabă un vecin, spargi case? Eu știu? Cheițele se transformă în păsări, casele în balene, Eu sunt Iona, vorbesc cu Dumnezeu, El era vecinul, Ostatici, ridicați mâna, cine nu are mână, piciorul, Luceafărul ne va vindeca de toate, covrigul Va coborî din ceruri ca un colac de salvare, Locomotivele vor căra tone de oameni spre civilizație, Din cada de aur, fericitul tranzitorist ne salută cu drag, Măgarii vor salva lumea, asta e sigur și nedemonstrat, Eu voi pleca în căutarea lui Moby Dick, că Ahab mă cheamă De la o vreme. BORIS MARIAN

Între compătimire și iubire

Între compătimire și iubire Între compătimire și iubire Nu există punte, țin minte, Eram în golful Akaba, prindeam pești argintii, Apoi îi dădeam unei pisici persane, Ce poftă avea pisica, cam asta voiam să spun, Nu poți pierde ce nu ai avut, Despre erori numai sticlarul poate vorbi, Pentateuchul te cioplește ca un sculptor, Numai Gretchen mai cântă în noapte. BORIS MARIAN

A sosit

A sosit A sosit vremea marilor despărțiri, O lungă iarnă de-nvrăjbiri se duce, noi știm că-n lume totul doar transcende, astfel nimic nu se va pierde, nu se pierde. Nu aștept daruri, nici cuvinte lăbărțate, Am inimă de călător-cocor, Nu mă supun poruncilor, se poate Trăi și fără ură, doar din dor. BORIS MARIAN

Două vise

Două vise ____________ Visam că aveam un nod în gât, A venit un câine de la munte și mi-a sărit Chiar la gât, îmi sfâșia beregata, biata de ea, Dar nu simțeam nimic, sângele curgea șiroaie, A venit alt câine, s-a gudurat aproape omenește și a lins sângele, nu a mai rămas o picătură. Visam apoi că nu visam, erai reală, O floare, aurora boreală, O stea din constelația Casiopeea, Erai și nu erai Femeia. Întins-am brațul, te-am cuprins prea strâns, Tu ai gemut, crezut-am că ai plâns, Apoi eu m-am trezit din vis, Am auzit că nu exiști, că nu exist, Adică ești iubire fără trup, Precum vulcanii stinși ce nu erup, Precum deșertul ce a fost străfund de mare, Nu te arăți fiind o arătare, De-i chiar iubire ce visez, atunci, În realitate vom avea cam zece prunci, Iar peste ei e Dumnezeu, ne va iubi Ca pe copiii Lui, suntem copii. BMM

Hanka

Hanka --------------------------- Un click/declick, iei Fevarin, Un nod în gât, pleci din senin, În adăpost, cer, povestiri, Cu Hanka ne plimbam în cimitir, Am renunțat la o excursie în Marte, Un amănunt, să n-aveți parte, Ce este rău în lumea-aceasta? Nimic, deschide doar fereastra, Hanka venea din întuneric, Așa scria și pe generic, Hanka purta cu ea cenușă, În inima ei de păpușă, Iar mine era ochi sălbatic, Zvâcnea-n răgazul presabatic, Apoi ei mă luară Fluturii morții din Loara, Un turn voiam să clădesc Un turn să pot s-amintesc, Ce-a fost, ce n-a fost, bunăoară, Cei tineri mereu ne-ntrebară, Oferta, pagini de lut, Ori catifea de-mprumut, Hanka apare, dispare, Ce-a fost, nimic, bunăoară. BMM