Eulenspiegel ( proză)
I.
Bună ziua, domnule profesor, strigară elevii în cor. Eulenspiegel sări pe fereastră. Domnul Zus nu spuse nimic. O liniște fără hotar înconjura orășelul. Un străin s-a recomandat a fi unchiul vecinului. Făcea exerciții de yoga. Repeta mereu – nu-ți fie frică, repetiție ce augmenta sentimentul de nesiguranță al cititorului onest. Există mulți oameni pe lumea asta, dar mai mulți sunt dincolo. Nu avem încă vești de la ei. Misterul poate fi atins cu mâna. Dar cine îl simte? Degetele diferă de la mână la mână. Are și Luna un efect asupra evoluției degetelor. Marte o concurează. Pe aici au fost cândva fiii lui Saturn. De atunci există și moartea. Astăzi mașinile își fac treaba – calcă zilnic mii de oameni. Astfel lucrurile se mai simplifică. Ironia a fost al doilea flagel, după ce aurul a devenit stăpân pe piață. Puține iubiri au rezistat atacului. Prima a fost cea alui Don Quijote. A urmat baronul Muenchhausen. Apoi Don Juan, Casanova, Sade, ș.a.Unii se slavau prin demisie. Alții și-au cumpărat costume noi. Într-un landou de culoare neagră apăru șeful statului. Cine e? Asta întrebau cetățenii. Țaplea, zise unul. Țap-lea, Țap-lea, se auzi în toată țara. În urmă veneau supuși leii din Africa. Au intrat cu toții în Biblioteca Academiei de Științe Vii. Peste toată adunarea pluteau note din compozițiile wagneriene. Nimeni nu mai adăugă - Țaplea. Între evlavie și ipocrizie nu este decât un pas, dar ce pas? Cineva a luat cuvântul și a fugit cu el. Era Volghemut. A fost citit un decret care interzicea vânzarea calmantelor pentru nebuni. Din această cauză nu a mai venit toamna. Soliștii au fost deportați pe Insula Paștelui. A urmat Purgatoriul, dar povestea va fi continuată de Eulenspiegel, revenit din neant.
II.
Peggy, Peggy, cine te-a iubit și când? S-au smochimit și strugurii. Dragostea cere să fie exprimată. În apa mică a râului s-a strecurat o balenă. Fără rușine. O minibalenă sau balerină? Cu prune întreții o relație cel puțin o lună. Într-o cafenea era o pisică, ea recita din Nietzsche texte greu de asimilat. Dar ce pisică, Angora nu alta. Despre importanța sexului în dragoste nu știa nimic. Se identifică? Se opun? Se ignoră? Pimlico Women”s Institute a devenit cunoscut, dar nu îndeajuns. Playboy a ieșit de mult la pensie. Marea dragoste era Louise. Pe trupul ei am scris zece romane. O femeie minată și minunată. Asociația Pacienților Ambulatorii, APA a ales un președinte hermafrodit. Mișcător. Organul sexual al lui Henry Miller era pixul. Este un caz. Bolile ca și dragostea se declanșează prin alipirea a două molecule, aici nu există un principiu bun sau rău. Tăinuire și dezvelire. O artă. Un lubrifiant al simțurilor. Anatomia ca știință nu m-a atras, prefer pictura clasică. Acelașii raport ca între prozodie și poezie. Dar Louise a murit. Era un înger. Eulenspiegel a rămas din nou singur.

BMM

Opusul iubirii

Opusul iubirii

Opossum, opusul iubirii nu este ura,
Indiferența – genială cură,
Cât mai lucidă, acidă, ucide
Inima oricărui prinț, Baiazide.
Visul cu trenul pierdut între gări,
Jupoaie-te de întrebări,
Ce călător urcă, dispare?
Opusul iubirii nu-i disperare.
Noapte de noapte dispar călătorii,
Auzi și tu vocea? Plânsetul morii.
Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai?
Mila-i mai rea decât mita și mita-i.
Nu au putere cei ce se laudă.
La eșafod cine aplaudă?
Câtă orbire, atâta nemilă,
Tu răsfoiește filă de filă,
Ia dicționarul khazar, mai învață
Ce se mai poate-n această viață.
BMM