În îmbulzeală
În îmbulzeala de mașini, trenuri, bombe,
Capete rostolgolite, harbuji,
Viitoarea mamă alerga să nască
Undeva, la poalele Munților Albaștri.
Tatăl murea la Cotul Donului.
Astfel a trecut copilul hotarul spre viață,
Ce viață? Alte rezbele mai mici, mai perverse,
Până azi ne-ntrebăm, „ Doamne, când va fi pace?”.
Un colocviu cu morți, zgomot de vertebre frânte,
Neo-narciși asasini, pe voi vă numesc,
De la dreapta spre stânga, numără,
Minăm sub, adică subadmirăm,
Dincolo vom sta laolaltă,
Scrisoarea din Noaptea Marii Reînvieri
Va sosi?
BMM
joi, 7 iulie 2016
vineri, 1 iulie 2016
Păsările neliniștii noastre
Păsările neliniștii noastre
Păsările neliniștii noastre
Deasupra capetelor noastre,
Își fac cuib, oare?
Tu ești o lumânare, ai timp să te stingi?
Nici florile nu trăiesc o sută de zile.
Sufletul tău nu este covorul pe care calcă oricine.
Bucură-te, viața este pe sfârșite. Mereu pe sfârșite.
Nu poți să ții cu o mână pâinea și trandafirul.
Vei fi curajos când nu te vei teme de tine.
Marea descoperire este liniștea din tine.
BMM
Păsările neliniștii noastre
Deasupra capetelor noastre,
Își fac cuib, oare?
Tu ești o lumânare, ai timp să te stingi?
Nici florile nu trăiesc o sută de zile.
Sufletul tău nu este covorul pe care calcă oricine.
Bucură-te, viața este pe sfârșite. Mereu pe sfârșite.
Nu poți să ții cu o mână pâinea și trandafirul.
Vei fi curajos când nu te vei teme de tine.
Marea descoperire este liniștea din tine.
BMM
marți, 28 iunie 2016
Honoriu
Honoriu
Prin ponoare , na, onoare, că Honoriu
E dihoriu, Pascal joacă baskal galic,
Fată albă, păr roșcat, de ce intri în păcat?
Ai pistrui, prinde păstruga, iei doar coada
și chiluga, fanfaronii fluturi zboară
cu răsunet de motoară, baka ochii, Scaraorchii,
bati laavod, dar nici chiar slobod, nahutz, er putzt,
adică el curăță ce mânjesc albii, ilulu, necheazp calul,
nu e cal este mandealul, unde nu este ahava,
ani mevakesh simhaha, la briut, brut.
Adică la rând, Shmuel, Eliahu, Ieshaiahu,
Merg cu bacu la babacu, să mă bată
Cu cioracu. Ași pricipit? Ioc. Spuse turcul din joc.
Ah, Geoffrey, ce mi-ai lipsit, dar o vrei pe a ei?
BMM
Prin ponoare , na, onoare, că Honoriu
E dihoriu, Pascal joacă baskal galic,
Fată albă, păr roșcat, de ce intri în păcat?
Ai pistrui, prinde păstruga, iei doar coada
și chiluga, fanfaronii fluturi zboară
cu răsunet de motoară, baka ochii, Scaraorchii,
bati laavod, dar nici chiar slobod, nahutz, er putzt,
adică el curăță ce mânjesc albii, ilulu, necheazp calul,
nu e cal este mandealul, unde nu este ahava,
ani mevakesh simhaha, la briut, brut.
Adică la rând, Shmuel, Eliahu, Ieshaiahu,
Merg cu bacu la babacu, să mă bată
Cu cioracu. Ași pricipit? Ioc. Spuse turcul din joc.
Ah, Geoffrey, ce mi-ai lipsit, dar o vrei pe a ei?
BMM
duminică, 26 iunie 2016
Ubuleni
Ubuleni
Penepeni din Ubuleni noi mâncam cu untdelemn,
Rosssignol cel colorat ciocolată a numcat,
Ciunimi, retori, șogoașe ne servește polibașu,
Munerologia psune că sulvarea e în pruni,
Doziacul are nulte pripripize și ne psulte,
Oberon de Xawenheit a lăsat o jale-n sat,
Corinel și cu Romel ne jucară la Justel,
Webster, mamă, Andrews Ted, nu mai pot de durided,
Pur Sperandio revine cu trepenții de primire,
Llewellyn, buiet formos și culoare și pujos,
Când firma Acnee vinde tiulee, că numai în Malta
Găsești una-alta. Firma Exema oferă doar crema,
Firma Holera dă bonus chiar berea.
Eu îți spun – bine-ai citit, ai berbantul potrivit?
Nu truba mea, dar cred că e bun și Sir Tancred.
**************************************
Mă scald în iubire ca-n copilărie,
În Prahova cea iute, la Breaza,
Mă scald privind fix ecranul computerului,
Chipul tău, nu mă poți refuza,
În ochii tăi mă scald, ochi ce sunt peste tot,
Sur les grandes boulevards,
Mă scald ca într-o rugăciune spusă Celui de Sus
Pe care nu L-am văzut niciodată,
Mă scald cum se scaldă sângele meu în trupul îmbătrânit,
Dureros de viu, înot împotriva timpului,
Cum aș trece Canalul Mânecii,
De ce nu înoți lângă mine?
Știu, ai să-mi răspunzi când nu voi mai fi,
Dar, cum spui tu, iubirea e-n noi,
Deci în mine înot și înot, până la glezne și tălpi,
Până la rădăcină.
BORIS M. MARIAN
AFURISME
--
Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul.
Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ?
Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde milapentru om?
Ați privit ochii unui copil bătut?
Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu.
Nu lăudați soarele, el există și fără noi.
Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență.
Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat.
Adevărul este iubire.
Iubirile nu mor, se transformă.
Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată.
Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși.
Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel.
Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femeii, dar merită.
Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare,pentru omor calificat.
Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori.
E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece.
Laudele pot fi letale pentru artiști.
Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc.
Fii circumspect față de anii ce vin.
A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iarrăspunsurile sunt nenumărate.
Să fii cinstit și să te cheme Brutus?
Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune.
În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii.
A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește?
Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe.
Șantajul este puterea celui slab.
Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată.
Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule)
Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege.
Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima.
Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului.
Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică.
Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
Natura nu are nici o datorie față de noi.
Printr-o lacrimă totul se vede mărit.
Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate.
Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari.
Amatorii oferă cele mai mari surprize.
O poezie se desenează, se cântă, dar nu se scrie.
Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei.
Un rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul.
A nu ierta este prima etapă spre omucidere.
Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină.
Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară.
Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură.
Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității.
O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter.
Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic,
nu sunt nevinovați.
Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc.
Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fisuspecți, uneori.
Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său.
Pedeapsa pentru furt este invers proporțională cu suma furată.
Oamenii inteligenți nu scriu.
Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră.
Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie?
Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți.
Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică fără regrete.
Singura șansă a suferinței este dispariția.
Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării.
Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
Natura nu are nici o datorie față de noi.
În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi.
Legătura dintre iarbă și o stea este omul.
Sapi grădina, apoi sapi mormântul.
Nu poți urca mai sus decât muntele visat.
Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate.
Când zidurile plâng, omenirea este în pericol.
Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals.
Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează?
Energie, analiză, sete și sarcasm – calități sau defecte?
Dulceața deznădejdii – o ultimă salvare.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni,plante și animale poate ucide în serie., în masă.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie.
Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent.
Nu există poeți mici.
Nu există otravă nefolositoare..
Nu orice bâzâie , face miere.
Ruinele au și ele valoarea lor.
Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei.
Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești.
Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață.
Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului.
Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasărealizare științifică, restul nu contează.
Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot.
Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii „se prind” imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.
BORIS MARIAN MEHR
Fugă fatală
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Întâi pe două,
Apoi pe nouă,
Din mai repede,
Din frunțile netede,
Căzură chipurile,
Ochii și buzele,
Prin mușuroaiele
Cu termitele.
Frunțile-s iuți,
De-a mâncatelea,
Se joacă doar cine
Nu are coatele
Bune de fugă.
bmm
sâmbătă, 25 iunie 2016
Amin
Amin
Amin, zic amintirii, amen, mai correct,
Dar ce drept, ce nu e drept?
Nu e dreaptă ignorarea semenului de către semen,
Acest, dar lasă-mă , domnule, în pace,
Ok, zic RIP, dacă este cazul,
Zice Blaga, un filsof se plimbă printre rădăcini,
El nu ia în seamă frunzele, ramurile,
Să nu râd niciodată,
Asta îți spun, dimineața este burduhănoasă,
Strâng din dinți, de la pupături la execuții
Se trece ușor, uite cum țopăie nibelungii,
Ei nu se gândesc decât la rele, tu ce faci?
Ești tu Brunhilda? Hai să hohotim cu capul.
Face bine. Ai crezut că sunt hoțul din Bagdad?
Nu, nici Aladin.Uite, umblu printre zei de lemn cu Mugur,
A căzut în iarbă masca veseliei, masca este a mea,
Te rog, nu mai azvârli cu rândunici în mine, ok?
BMM
Amin, zic amintirii, amen, mai correct,
Dar ce drept, ce nu e drept?
Nu e dreaptă ignorarea semenului de către semen,
Acest, dar lasă-mă , domnule, în pace,
Ok, zic RIP, dacă este cazul,
Zice Blaga, un filsof se plimbă printre rădăcini,
El nu ia în seamă frunzele, ramurile,
Să nu râd niciodată,
Asta îți spun, dimineața este burduhănoasă,
Strâng din dinți, de la pupături la execuții
Se trece ușor, uite cum țopăie nibelungii,
Ei nu se gândesc decât la rele, tu ce faci?
Ești tu Brunhilda? Hai să hohotim cu capul.
Face bine. Ai crezut că sunt hoțul din Bagdad?
Nu, nici Aladin.Uite, umblu printre zei de lemn cu Mugur,
A căzut în iarbă masca veseliei, masca este a mea,
Te rog, nu mai azvârli cu rândunici în mine, ok?
BMM
joi, 16 iunie 2016
Sabordare
Când logica moare, sângele curge spre moarte,
Pământul devine adăpost pentru șarpe,
Norii, pentru cei mistuiți de un foc ucigaș,
Eu nu pot vorbi stelelor, numai celor rămași,
Numai firului umed al ierbii,
Când logica moare, pe mine mă pasdc numai cerbii.
****************************************
De câte ori am vrut să scriu ceva ,
m-am lovit de propria mea memorie,
poate că unii trăiesc din propria glorie,
poate că unii au sufletele-mpăcate,
n-au auzit, n-au văzut nici de departe,
poate că ar trebui să scriu prin morții mei,
dar ei nu scriu, vorbesc cu șoaptă de tei,
cuvintele mele nu tac, ele sunt păsări de noapte,
morții mei le-nsoțesc, părinții mei - șoapte.
BMM
miercuri, 15 iunie 2016
Solie
Solie
O solie solitară am trimis la cap de țară,
Nu s-a-ntors, trimesei alta, apoi mii de soli , Groenlanda
E aproape, eu visez la tărâmurile verzi dincolo de galaxii,
Unde morții sunt tot vii,
Apoi vom ataca noi doi celebrul, marele convoi,
Vom coborî în iureș șapte munți,
De-acolo s-au întors eroi cărunți,
Care-n manta, în scânduri ori în cuie,
Balaurul de ceață , uite-l, suie,
Vești false vom primi de la falși veri,
Doar balivernele se nasc în primăveri,
Atâtea suflete și toate moarte,
Vânzarea merge strună, după carte,
Raiul găinilor coboară pe pământ,
Nemângâiat albastru , roșu vânt.
*************************************
Toate căile se oglindesc undeva,
Constelațiile alfa-omega,
Ne luăm toiagul de pelerin
și o pornim și nu murim.
Ne-ngroapă șoaptele ușor,
Ne suntem ante-post-mergători,
Pare înalt Paradisul, o fi
Preum într-o gamă, doar nota si.
Auzi ticăitul, clip-cip-cirip,
Cum se destramă un om în nisip,
Doi oameni, iar dragostea urcă mereu,
Căile toate spre Dumnezeu.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Iubito, MAI AM DE TRĂIT
Câteva clipe, subit,
Voi dispărea în gol,
Nu voi mai fi, a fi?
Citit-ai pe A. de Vigny?
Să mori, să dormi, Hamlet,
Ce demn sună, om complet,
Mai dă-mi o clipă și tu,
Aria lui Duridu.
Aud râsul tău, aici,
De mult sunt un priculici.
BORIS M. MARIAN
Această postare nu va apărea în secţiunea Noutăţi a altor persoane, decât dacă o distribui
DistribuieVezi mai multe amintiri
O solie solitară am trimis la cap de țară,
Nu s-a-ntors, trimesei alta, apoi mii de soli , Groenlanda
E aproape, eu visez la tărâmurile verzi dincolo de galaxii,
Unde morții sunt tot vii,
Apoi vom ataca noi doi celebrul, marele convoi,
Vom coborî în iureș șapte munți,
De-acolo s-au întors eroi cărunți,
Care-n manta, în scânduri ori în cuie,
Balaurul de ceață , uite-l, suie,
Vești false vom primi de la falși veri,
Doar balivernele se nasc în primăveri,
Atâtea suflete și toate moarte,
Vânzarea merge strună, după carte,
Raiul găinilor coboară pe pământ,
Nemângâiat albastru , roșu vânt.
*************************************
Toate căile se oglindesc undeva,
Constelațiile alfa-omega,
Ne luăm toiagul de pelerin
și o pornim și nu murim.
Ne-ngroapă șoaptele ușor,
Ne suntem ante-post-mergători,
Pare înalt Paradisul, o fi
Preum într-o gamă, doar nota si.
Auzi ticăitul, clip-cip-cirip,
Cum se destramă un om în nisip,
Doi oameni, iar dragostea urcă mereu,
Căile toate spre Dumnezeu.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Iubito, MAI AM DE TRĂIT
Câteva clipe, subit,
Voi dispărea în gol,
Nu voi mai fi, a fi?
Citit-ai pe A. de Vigny?
Să mori, să dormi, Hamlet,
Ce demn sună, om complet,
Mai dă-mi o clipă și tu,
Aria lui Duridu.
Aud râsul tău, aici,
De mult sunt un priculici.
BORIS M. MARIAN
Această postare nu va apărea în secţiunea Noutăţi a altor persoane, decât dacă o distribui
DistribuieVezi mai multe amintiri
Urmuz
Urmuz
Dacă vorbele ar deveni fapte, noi am muri,
Eu fug de vorbe, vorbele fug după mine,
Avangarda nu moare, nu se predă în școli,
Unii nu iubesc avangarda, treaba lor,
Victoriile avangardei, subconștientul, dicteul automat,
Să fii nebun cât poți, să nu te prefaci,
Jos regulile, normele, bunul simț comun,
Falsa sinceritate, falsa profunzime,
Falsa etică, grămăticii cu virgula în gură,
Iubirea de ego, codul civil și penal aplicate naivilor,
v-am enervat nițel? Putem discuta. Fără izmeneli.
Urmuz a fost un maestru, Barbu făcea poezie matematică,
Eu pot scrie în orice fel, cu rimă, în alb,în negru,
Dar cel mai bine mă simt în avangardă.
M-am săturat să caut cuvinte meșteșugite,
Sensuri vitale, morale, poeme puternice, fără valoare,
Opt miliarde caută același sens, el nu există,
Să nu spui nimic este mai bine decât să bâlbâi un adevăr.
Ca să revii la avangardă trebuie să fii foarte nebun.
Mintea naște idei minunate. Terminați cu prostiile,
Ah, dorul, ah, mila smiorcăitoare,
Ne trebuie ceva mai solid. Cuvinte meșteșugite, mește,
Cuvinte, cu, cucu, adevăratul artist se desprinde sine,
Pe cine interesează ce gândește artistul?
BORIS MARIAN
Dacă vorbele ar deveni fapte, noi am muri,
Eu fug de vorbe, vorbele fug după mine,
Avangarda nu moare, nu se predă în școli,
Unii nu iubesc avangarda, treaba lor,
Victoriile avangardei, subconștientul, dicteul automat,
Să fii nebun cât poți, să nu te prefaci,
Jos regulile, normele, bunul simț comun,
Falsa sinceritate, falsa profunzime,
Falsa etică, grămăticii cu virgula în gură,
Iubirea de ego, codul civil și penal aplicate naivilor,
v-am enervat nițel? Putem discuta. Fără izmeneli.
Urmuz a fost un maestru, Barbu făcea poezie matematică,
Eu pot scrie în orice fel, cu rimă, în alb,în negru,
Dar cel mai bine mă simt în avangardă.
M-am săturat să caut cuvinte meșteșugite,
Sensuri vitale, morale, poeme puternice, fără valoare,
Opt miliarde caută același sens, el nu există,
Să nu spui nimic este mai bine decât să bâlbâi un adevăr.
Ca să revii la avangardă trebuie să fii foarte nebun.
Mintea naște idei minunate. Terminați cu prostiile,
Ah, dorul, ah, mila smiorcăitoare,
Ne trebuie ceva mai solid. Cuvinte meșteșugite, mește,
Cuvinte, cu, cucu, adevăratul artist se desprinde sine,
Pe cine interesează ce gândește artistul?
BORIS MARIAN
Samsarul
Samsarul
Sam sare calul, misitul, smintitul,
Scolopendra, în schimb, mărește arenda,
Doamne, din orice, pot face o luntre,
O punte sub frunte.
Adu sacaua și fă-ne cafeaua.
Vai, ce depresie pe dale de gresie,
Sânge, dar venele sunt tăiate pe jumătate,
Vin de sabat, îl beau și bat-tac.
Când logica moare, sângele curge spre soare,
Pământul devine adăpost pentru cei fără rost.
Verișoara mea, moartea, s-a împlinit la trup,
Are o crupă, ca tunul lui Krupp,
Bum și baț, totul se face laț
Bun de spânzurătoare, iertați,
Criza e trecătoare.
BMM
Sam sare calul, misitul, smintitul,
Scolopendra, în schimb, mărește arenda,
Doamne, din orice, pot face o luntre,
O punte sub frunte.
Adu sacaua și fă-ne cafeaua.
Vai, ce depresie pe dale de gresie,
Sânge, dar venele sunt tăiate pe jumătate,
Vin de sabat, îl beau și bat-tac.
Când logica moare, sângele curge spre soare,
Pământul devine adăpost pentru cei fără rost.
Verișoara mea, moartea, s-a împlinit la trup,
Are o crupă, ca tunul lui Krupp,
Bum și baț, totul se face laț
Bun de spânzurătoare, iertați,
Criza e trecătoare.
BMM
marți, 14 iunie 2016
Pe neașteptate
Pe neașteptate
Pe neașteptate a venit așteptarea,
O stare de greață, lipsită de grație,
Sur și realidad, cronopi și conopidă,
Augusto Monterosso Fombona, te salut,
Vom sta alături în cimitir, pentru o vreme,
Aux armes, prieteni, vom scrie în zihuatanejo,
Atenție la văduva generalului Bareras,
Un paratrăsnet găsiți oriunde,
Rayuela jucam noi pe trotuarul din Buenos,
Pumnalul și crinul, splendidă emblemă
Pentru piratul din mine.
Plecat aseară, curierul ajunse la mine,
Înfipse pumnalul, puse un crin și adio.
BMM
Pe neașteptate a venit așteptarea,
O stare de greață, lipsită de grație,
Sur și realidad, cronopi și conopidă,
Augusto Monterosso Fombona, te salut,
Vom sta alături în cimitir, pentru o vreme,
Aux armes, prieteni, vom scrie în zihuatanejo,
Atenție la văduva generalului Bareras,
Un paratrăsnet găsiți oriunde,
Rayuela jucam noi pe trotuarul din Buenos,
Pumnalul și crinul, splendidă emblemă
Pentru piratul din mine.
Plecat aseară, curierul ajunse la mine,
Înfipse pumnalul, puse un crin și adio.
BMM
luni, 13 iunie 2016
Timp, anotimp retro
Timp, anotimp retro
Adormiră stelele de aur,
Tremură sub ele râul lent,
Adormi lumina, muge-un taur
Undeva-n Extremul Orient.
Tremură mestecenii sub lună,
Precum inima iubitelor în somn,
Roua se coboară, lung răsună
Printre norii rari un avion.
Au șoptit urzicile sub garduri,
Sapele se odihnesc în curți,
În comună nimeni n-are carduri,
Umblă îngerii prin lume, goi, desculți.
*********************************
Visătorii din Helem trec pe sub poduri,
Oraș fericit de candori,
Ce este un om fără vise,
Întreabă domn Profesor,
Ziua mai plouă, se-ntâmplă
Cu înțelepți, cum se știe,
Noaptea doar răii se-nfruptă
Din propria ticăloșie,
Râsul e bun, zice plânsul,
Plânsul e bun uneori,
Să facem două locașuri,
Zice domn Profesor,
Dar lumea e prea complicată,
Greu să desparți bun de rău,
Toți ne spălăm de păcate,
Ne iartă pe toți Dumnezeu,
Tristă, amară e viața,
Măcar ascultăm povestiri
Despre Golemul din Praga,
Despre regele Lear.
BMM
Adormiră stelele de aur,
Tremură sub ele râul lent,
Adormi lumina, muge-un taur
Undeva-n Extremul Orient.
Tremură mestecenii sub lună,
Precum inima iubitelor în somn,
Roua se coboară, lung răsună
Printre norii rari un avion.
Au șoptit urzicile sub garduri,
Sapele se odihnesc în curți,
În comună nimeni n-are carduri,
Umblă îngerii prin lume, goi, desculți.
*********************************
Visătorii din Helem trec pe sub poduri,
Oraș fericit de candori,
Ce este un om fără vise,
Întreabă domn Profesor,
Ziua mai plouă, se-ntâmplă
Cu înțelepți, cum se știe,
Noaptea doar răii se-nfruptă
Din propria ticăloșie,
Râsul e bun, zice plânsul,
Plânsul e bun uneori,
Să facem două locașuri,
Zice domn Profesor,
Dar lumea e prea complicată,
Greu să desparți bun de rău,
Toți ne spălăm de păcate,
Ne iartă pe toți Dumnezeu,
Tristă, amară e viața,
Măcar ascultăm povestiri
Despre Golemul din Praga,
Despre regele Lear.
BMM
Liliac, tei, trei
Liliac, tei, trei
O lampă se aprinde, măi Linde,
Clipa, risipa, Halipa,
Vinterstue, lady de Winter,
Lei de argint, ce splendoare, oare?
Pe Pieter Carissimus l-am cunoscut
În omnibuz, omul Nibuz,
Dowland, răcni piticul din Hinterland,
Se scutură tot decorul,
Decorațiile umplu covorul
Pe care s-au iubit Carol XII cu Alexandru cel Mare,
Beție fără mâncare, supliciu , piciul din Pritchard,
Kirsten Munk, vampa ce se juca de-a lampa.
Dania are o ferestră ferecată,
O deschidem , se umple cu copii curtea toată.
Hai, las-o baltă, mai venim, nu fi beată,
Beate Frederticci din Curtici. Bye.
BMM
O lampă se aprinde, măi Linde,
Clipa, risipa, Halipa,
Vinterstue, lady de Winter,
Lei de argint, ce splendoare, oare?
Pe Pieter Carissimus l-am cunoscut
În omnibuz, omul Nibuz,
Dowland, răcni piticul din Hinterland,
Se scutură tot decorul,
Decorațiile umplu covorul
Pe care s-au iubit Carol XII cu Alexandru cel Mare,
Beție fără mâncare, supliciu , piciul din Pritchard,
Kirsten Munk, vampa ce se juca de-a lampa.
Dania are o ferestră ferecată,
O deschidem , se umple cu copii curtea toată.
Hai, las-o baltă, mai venim, nu fi beată,
Beate Frederticci din Curtici. Bye.
BMM
Poemul vesel/trist
Poemul vesel/trist
Dintre atâți poeți…câți, oare, vor ajunge la mal?
Și ce este tristețea, o stare de dizgrație, le mal.
Mai tare decât moarte, boală?
Mă simt undeva, la o școală.
Într-un punct al Universului, luminez,
dar lumina fuge, titirez.
Într-un punct, undevea, refuz
Să fiu numai Urmuz.
Alice trece gingașă, optimistă,
Candoare străină, o pistă,
în păsări ce mai există?
E inutil să mă gândesc la mine,
din jocuri se nasc feminine
figuri de umbră și rază,
singurătate- ești oază?
Mai greu ca un bloc de granit
Se prăvălește un mit,
Războiul a fost câștigat
de un fluture negru pe lat.
Armatele pășesc pe chipul meu,
Ceva senzațional și greu,
Visam un lup, cânta la harpă,
Orchestra se adună, oarbă,
toți poartă violete,
Istoriile să nu se repete,
Sanatoriul meu de nebuni,
Urcam înapoi înspre huni,
spuneau că ei ating și cerul.
Au pierdut giuvaerul,
Credința risipă se face,
Voi scrie o carte „ Cum se face”,
despre vechii martiri
fugiți din cimitir,
pe care nimeni nu-i știe,
Cine primește simbrie?
Surzi sunt mai peste tot.
Fotografii cu begemot.
Încearcă să nu clipești, vei lăcrima,
O floare lichidă se prelinge,
O soarbe noaptea, stinge, stinge.
Deasupra pământului plutește
un potir cu vin roșu. Un pește.
BORIS MARIAN
Dintre atâți poeți…câți, oare, vor ajunge la mal?
Și ce este tristețea, o stare de dizgrație, le mal.
Mai tare decât moarte, boală?
Mă simt undeva, la o școală.
Într-un punct al Universului, luminez,
dar lumina fuge, titirez.
Într-un punct, undevea, refuz
Să fiu numai Urmuz.
Alice trece gingașă, optimistă,
Candoare străină, o pistă,
în păsări ce mai există?
E inutil să mă gândesc la mine,
din jocuri se nasc feminine
figuri de umbră și rază,
singurătate- ești oază?
Mai greu ca un bloc de granit
Se prăvălește un mit,
Războiul a fost câștigat
de un fluture negru pe lat.
Armatele pășesc pe chipul meu,
Ceva senzațional și greu,
Visam un lup, cânta la harpă,
Orchestra se adună, oarbă,
toți poartă violete,
Istoriile să nu se repete,
Sanatoriul meu de nebuni,
Urcam înapoi înspre huni,
spuneau că ei ating și cerul.
Au pierdut giuvaerul,
Credința risipă se face,
Voi scrie o carte „ Cum se face”,
despre vechii martiri
fugiți din cimitir,
pe care nimeni nu-i știe,
Cine primește simbrie?
Surzi sunt mai peste tot.
Fotografii cu begemot.
Încearcă să nu clipești, vei lăcrima,
O floare lichidă se prelinge,
O soarbe noaptea, stinge, stinge.
Deasupra pământului plutește
un potir cu vin roșu. Un pește.
BORIS MARIAN
duminică, 12 iunie 2016
Ce faci?
Ce faci, mă-ntreabă iubita,
Răpita, menita, pepita,
Eu ce pot să spun, doar ispita
Îmi dă lovituri cu copita,
Biet inorog, mai ţii minte
Cum din vechime, nainte
De rezbeluri, măceluri,
Iubirea era pe creneluri?
Cornul era semnul magic,
Inima, cuibul nevralgic,
Iarba, copacii şi norii,
Ne-nvăluiau şoptitorii,
Totul era numai farmec,
Buzele noastre amarnic
Se îmbinau fără saţiu,
Ca faunii, nimfele-n Latium,
Zeii iubirii – centauri
Astăzi iubesc prin emailuri.
autor Boris Marian
sâmbătă, 11 iunie 2016
Romanțuri
Romanțuri
O mie ani de ai tăcea,
Iubirea-mi nu se va schimba
În ură grea, în ură grea.
Rămâi acolo, unde ești,
În spațiul dintre basm-povești,
De parcă nu ne-am fi văzut,
De parcă nu ne-am cunoscut
Nici c-un sărut.
Eu voi rămâne, mi amor,
Nemuritor.
Ți-a fost, gândesc, predestinat
Să strălucești întru păcat,
Că nu e viciu mai adânc,
Decât să nu iubești nicicând.
*******************************
Fiecare are un frate, în realitate,
În imaginație, fratele Abel, Cain, alt frate,
Din carne, sânge, chiar chip cioplit,
Te iubește sau te ia în râs, vezi să nu te ucidă,
Dăruie-i totul, să ia el totul,
Frați mai mari mi-au fost dascălii,
Cel de română, sever, care numai lui Dumnezeu
îi punea nota zece,
cel de geografie, acru mereu,
eu desenam munții cu roșu, câmpiile cu albastru,
unde sunt apele, întreba dascălul și mă atingea cu un doi,
cel de istorie care ne învăța că revoluțiile se nasc din mizerie,
i-a murit fata în munți,
cel de astronomie, rău ca un taur, ne arunca stele fierbinți
în palmă, doamna de germană,
dorită pe-ascuns de adolescenți tulburați hormonal,
apoi, colegii, unul născut pe un transatlantic,
altul, un geniu și azi, puțin cunoscut,
îmi povestea de Richelieu,
îmi sunt frați câinii, pisicile, mereu în vacanță,
gata de râs și de joacă,
mustăți de motan care berbant nu-și dorește,
coadă înaltă, pufoasă, care femeie?
Frații ce ne privesc de aici sau din cerul înalt,
Au ochi de opal cu o lacrimă-n unghiul din dreapta.
BORIS M. MARIAN
O mie ani de ai tăcea,
Iubirea-mi nu se va schimba
În ură grea, în ură grea.
Rămâi acolo, unde ești,
În spațiul dintre basm-povești,
De parcă nu ne-am fi văzut,
De parcă nu ne-am cunoscut
Nici c-un sărut.
Eu voi rămâne, mi amor,
Nemuritor.
Ți-a fost, gândesc, predestinat
Să strălucești întru păcat,
Că nu e viciu mai adânc,
Decât să nu iubești nicicând.
*******************************
Fiecare are un frate, în realitate,
În imaginație, fratele Abel, Cain, alt frate,
Din carne, sânge, chiar chip cioplit,
Te iubește sau te ia în râs, vezi să nu te ucidă,
Dăruie-i totul, să ia el totul,
Frați mai mari mi-au fost dascălii,
Cel de română, sever, care numai lui Dumnezeu
îi punea nota zece,
cel de geografie, acru mereu,
eu desenam munții cu roșu, câmpiile cu albastru,
unde sunt apele, întreba dascălul și mă atingea cu un doi,
cel de istorie care ne învăța că revoluțiile se nasc din mizerie,
i-a murit fata în munți,
cel de astronomie, rău ca un taur, ne arunca stele fierbinți
în palmă, doamna de germană,
dorită pe-ascuns de adolescenți tulburați hormonal,
apoi, colegii, unul născut pe un transatlantic,
altul, un geniu și azi, puțin cunoscut,
îmi povestea de Richelieu,
îmi sunt frați câinii, pisicile, mereu în vacanță,
gata de râs și de joacă,
mustăți de motan care berbant nu-și dorește,
coadă înaltă, pufoasă, care femeie?
Frații ce ne privesc de aici sau din cerul înalt,
Au ochi de opal cu o lacrimă-n unghiul din dreapta.
BORIS M. MARIAN
joi, 9 iunie 2016
Vesperale, disperale, sepulcrale
Vesperale, disperale, sepulcrale
Sec. XIX
A venit și seara, roua strălucește,
Stau la o răscruce, inima pândește,
Luna curge-n valuri pe acoperișuri,
Undeva se-aude murmurul de stihuri,
Este pacea sfântă, ca-ntr-o casă veche,
Frunzele din arbori cântă la ureche,
Iar departe-n zare, dincolo de cețuri,
Paznicul vieții ne socoate prețul.
***************************
Ceas de noapte, dormi , iubito,
Ceas de moarte, dormi, iubito,
Mâine nu voi fi în lume,
Vei fi tu și restul lumii,
Iar eu , venind din noapte,
Voi cânta încet pe strune,
Te-am iubit, dar n-a fost vreme,
Te-am iubit, dormi, nu te teme.
Ceasul bate ca o toacă,
Dormi , iubito, dracii joacă
și își râd de noi, de toate,
dormi, iubito, sfântă noapte,
dormi, încet mă voi preface
într-un zburător prin nouri,
voi veni în visul pașnic,
te voi lua zburând prin stoluri
spre o altă lume, caldă,
unde sunt îngemănate
inimile care caută
părăsind singurătatea.
BMM
Sec. XIX
A venit și seara, roua strălucește,
Stau la o răscruce, inima pândește,
Luna curge-n valuri pe acoperișuri,
Undeva se-aude murmurul de stihuri,
Este pacea sfântă, ca-ntr-o casă veche,
Frunzele din arbori cântă la ureche,
Iar departe-n zare, dincolo de cețuri,
Paznicul vieții ne socoate prețul.
***************************
Ceas de noapte, dormi , iubito,
Ceas de moarte, dormi, iubito,
Mâine nu voi fi în lume,
Vei fi tu și restul lumii,
Iar eu , venind din noapte,
Voi cânta încet pe strune,
Te-am iubit, dar n-a fost vreme,
Te-am iubit, dormi, nu te teme.
Ceasul bate ca o toacă,
Dormi , iubito, dracii joacă
și își râd de noi, de toate,
dormi, iubito, sfântă noapte,
dormi, încet mă voi preface
într-un zburător prin nouri,
voi veni în visul pașnic,
te voi lua zburând prin stoluri
spre o altă lume, caldă,
unde sunt îngemănate
inimile care caută
părăsind singurătatea.
BMM
HUMORESKA
Știați că morții înfloresc
Numai noaptea?
Știați că stelele sunt oarbe,
Mere coapte?
Știați că lacrima conține
Aur moale?
Știați că sub spincene
Găsești cale?
O, voi știați, dar voi
Sunteți marii tăcuți,
Panem et cicrcenses,
Poezia-i pentru struți,
Pentru gheparzi, pentru palmieri
și urși polari,
ei înțeleg, deși devin
cu mult mai rari.
@@@@@@@@@@@@@@@
Domnul Kukoretzky
Era tres corect,
Gâdila o muză
și scria un text,
Doamne, mă ferește
De păcatul greu,
Eu pentru o rimă
Muncesc ca un zmeu.
Opresc ceasul, apa,
Curentul electric,
Mă scufund în groapa
Varului aseptic,
Undeva oi zace
Sub un caldarâm,
Vor simți șoferii
Că e drumul cârn,
Un poet acolo,
Cu volumul plin
De poeme fuse-adus
Din țintirim.
BORIS MARIAN
Buck și Mack
Buck și Mack
Buck și Mack aveau vin sec,
Iar pistoale de veac,
Ei cu ele –pac, pac, pac,
Ce tâmpenie, spuse Jack.
Străbunii lor , doar robi și hoți,
Iar unii, castelani din munți,
Au construit un stat pe roți,
Cu paznici răi , deși mărunți.
Un fluviu, Tolka s-a umflat
De i-a luat și-au dispărut,
Acum pădure-i peste sat,
Imense bolți, dulce sărut.
Astfel ne povesteam, copii,
Diverse basme-nchipuiam,
Iubito, tu erai chiar Buck,
Iar eu cu Mack sunt de un neam.
******
Omul deschise umbrela,
violina și violoncela,
spuse violoncelul,
nu îmi schimbați voi sex-genul.
Afinul și cu afina
aveau o fiică, Geanina,
ea îngrijea grădina.
Suflet cu suflet, o floare,
floare cu floare, o mare,
cum mă scăldam între flori,
ca între valuri de viori,
un fulger lovi brusc copacul,
de-am zis că ne luase dracul.
Ne-a luminat, eram umbre,
duhuri rebele și sumbre,
trist se opri caruselul
la cimitirul Belu.
Dincolo erau Gianina,
Nicola și Paganina.
BORIS MARIAN
*****************
Buck și Mack aveau vin sec,
Iar pistoale de veac,
Ei cu ele –pac, pac, pac,
Ce tâmpenie, spuse Jack.
Străbunii lor , doar robi și hoți,
Iar unii, castelani din munți,
Au construit un stat pe roți,
Cu paznici răi , deși mărunți.
Un fluviu, Tolka s-a umflat
De i-a luat și-au dispărut,
Acum pădure-i peste sat,
Imense bolți, dulce sărut.
Astfel ne povesteam, copii,
Diverse basme-nchipuiam,
Iubito, tu erai chiar Buck,
Iar eu cu Mack sunt de un neam.
******
Omul deschise umbrela,
violina și violoncela,
spuse violoncelul,
nu îmi schimbați voi sex-genul.
Afinul și cu afina
aveau o fiică, Geanina,
ea îngrijea grădina.
Suflet cu suflet, o floare,
floare cu floare, o mare,
cum mă scăldam între flori,
ca între valuri de viori,
un fulger lovi brusc copacul,
de-am zis că ne luase dracul.
Ne-a luminat, eram umbre,
duhuri rebele și sumbre,
trist se opri caruselul
la cimitirul Belu.
Dincolo erau Gianina,
Nicola și Paganina.
BORIS MARIAN
*****************
miercuri, 8 iunie 2016
Intenția
Intenția
El nu avea intenția
De a iubi mortal,
Mai mult moral, carențele
Tindeau spre colosal.
În ele dependințele,
Impuls, impediment,
Întreaga sa ființă
Mergea spre faliment.
Ce halima e viața,
Unii halva cu nuci,
Alții – o libelulă
Venită de la turci.
O course, o, mamma mia,
Se lamentează el,
Dar cine să-i răspundă,
Când vornicu-i mișel?
BMM
El nu avea intenția
De a iubi mortal,
Mai mult moral, carențele
Tindeau spre colosal.
În ele dependințele,
Impuls, impediment,
Întreaga sa ființă
Mergea spre faliment.
Ce halima e viața,
Unii halva cu nuci,
Alții – o libelulă
Venită de la turci.
O course, o, mamma mia,
Se lamentează el,
Dar cine să-i răspundă,
Când vornicu-i mișel?
BMM
duminică, 5 iunie 2016
Împărat slăbit
Împărat slăbit
Împărat slăbit se duse,a venit un șambelan,
A adus cu el progresul mai rotund ca un borcan,
Lună, soare și luceferi le-a împrăștiat în zări,
Crainici, iepurii aleargă și împart ziare, țigări,
Armii grele de insecte se abat pe câmpuri verzi,
De nu mai găsești nici roșii, iar la bursă pierzi și pierzi.
Jucării suntem ai sorții, nici Mesia nu-i și nu-i,
Hai, păpușă, să ne punem pe făcut copii din pui.
Adormi-vom lângă secții de poliție, hingheri,
Mai aproape, mai departe,om pleca în Cordilieri.
Caii mării ne așteaptă, bourii sunt tot mai mici,
Cerbii seamănă cu melcii, iar rachetele-s arici.
O, priviți-i cum visează generații de apoi,
Împărat slăbit se duse, du-ne , Doamne, înapoi.
BMM
Împărat slăbit se duse,a venit un șambelan,
A adus cu el progresul mai rotund ca un borcan,
Lună, soare și luceferi le-a împrăștiat în zări,
Crainici, iepurii aleargă și împart ziare, țigări,
Armii grele de insecte se abat pe câmpuri verzi,
De nu mai găsești nici roșii, iar la bursă pierzi și pierzi.
Jucării suntem ai sorții, nici Mesia nu-i și nu-i,
Hai, păpușă, să ne punem pe făcut copii din pui.
Adormi-vom lângă secții de poliție, hingheri,
Mai aproape, mai departe,om pleca în Cordilieri.
Caii mării ne așteaptă, bourii sunt tot mai mici,
Cerbii seamănă cu melcii, iar rachetele-s arici.
O, priviți-i cum visează generații de apoi,
Împărat slăbit se duse, du-ne , Doamne, înapoi.
BMM
sâmbătă, 4 iunie 2016
Îmbracă iar șoșonii
Îmbracă iar șoșonii
Îmbracă iar șoșonii, frumoasa mea divină,
Ori poate pleci în Cipru să vezi de creatinină,
Nu te urmează nimeni, luceferii se sting,
Îți scrie la o lună bătrânul Keiserlink,
Te duci, te duci aiurea, n-ai cale de întors,
Te doare rău piciorul și junghiu ai în tors,
Cât te iubeam, divino, pe când eram copii,
m-ai dăruit cu miere, cianură, insomnii,
noi călăream pe maluri, iar marea ne cânta,
gigantic era astrul în zori, când se crăpa
de ziuă, de iubire, cu sânii dezgoliți,
îmbracă iar șoșonii, ciorapii sunt cârpiți.
BMM
Îmbracă iar șoșonii, frumoasa mea divină,
Ori poate pleci în Cipru să vezi de creatinină,
Nu te urmează nimeni, luceferii se sting,
Îți scrie la o lună bătrânul Keiserlink,
Te duci, te duci aiurea, n-ai cale de întors,
Te doare rău piciorul și junghiu ai în tors,
Cât te iubeam, divino, pe când eram copii,
m-ai dăruit cu miere, cianură, insomnii,
noi călăream pe maluri, iar marea ne cânta,
gigantic era astrul în zori, când se crăpa
de ziuă, de iubire, cu sânii dezgoliți,
îmbracă iar șoșonii, ciorapii sunt cârpiți.
BMM
joi, 2 iunie 2016
Gore și Lote
Gore și Lote
Gore avea 20 de ani, Lote doar 19. Astăzi tinerii de vârsta lor sunt arhicunoscători în probleme de sex. Nu-i invidiez. Era prin anii 60. Gore nu avusese nicio relație sexuală în afară de pupături, îmbrățișări și multe fantasme care îi îmbogățeau noaptea. Visa o relație cu o femeie mai în vârstă, să zicem de 30 de ani cel puțin. O asemenea perspectivă îl amețea. Dar, ipohondru fiind, a evitat orice întâlnire cu femei pe care le presupunea bolnave de ceva grav. Era curat ca un Christos. A avut și neplăceri cu colege de vârste mai mici. Pe Dania a încercat să o sărute, fata s-a înfuriat, l-a pălmuit și dusă a fost. Lote l-a cucerit prin felul de a-l privi, avea ochi verzi-gri, corp de adolsecentă, era mică de statură, glumea, îl adora. Asta se putea vedea cu ochiul liber. Gore își pierduse părinții într-un accident, era dezolat. Lote l-a salvat din întunericul trist al singurătății. A sărutat-o, fata nu a protestat, i-a plăcut în special sărutul după ureche. S-au sărutat de mii de ori. Dar nu a încercat să-i pună mâna pe piept, care părea chiar mic, iar mersul era de puștoaică. A plecat la armată, fata l-a așteptat cu flori în gară, după opt luni. Erau fericiți, dar Gore visa să o posede. O dorea de soție. Într-o zi a adus-o în cămăruța sa a dezbrăcat-o, au băut un vin prost pentru înviorare și …..nimic. Fata nu știa ce să facă, el la fel. Lote i-a spus că are corp frumos. Îi venea să plângă. A făcut din nou armată, urma să fie promovat ofițer. A revenit, a mai făcut căteva încercări nereușite de „acuplare”. Ceva îl reținea. I-a propus să se căsătorească, se gândea că atmosfera de cămin va prii instinctelor să se elibereze. Nici vorbă. Lote a devenit mai reținută, iar cu prima ocazie, după ce el revenise într-o permisie … i-a dat papucii. Viețile lor s-au separat ca albiile a două râuri. El a găsit femeia ideală, și-a întocmit o familie, ea a mai așteptat ceva ani, apoi s-a măritat cu un băietan, fiu de biolog, au făcut o fetiță și au divorțat. Nimic mai banal. Au trecut aproape 50 de ani. Brusc, nu se știe cum. La ambii s-a trezit curiozitatea să se reântâlnească. Lote devenise o femeie durdulie, ba chiar dolofanăm, arăta mult mai tânără decât vârsta. Ceva între ei mocnea ca un foc rău. Gore a întrebat-o de ce l-a părăsit. Lote s-a codit, a amânat răspunsul, apoi a izbucnit. Ești un mediocru, un impotent, etc. Ciudată amintire a păstrat Lote. Nu părea a fi o nimfomană. „Mi-ai distrus viața sexuală”, a spus ea la finalul unor lungi dezbateri inutile. Era singură, deși avea frați, avea o fată plecată în altă țară.Singură cuc. Cine o separase de lumea reală? Gore era, în limita vârstei, destul de optimist. Se gândea să-i facă o vizită, să o calmeze printr-o reluare a experienței sexuale. Tardiv. Nimic nu a putut fi schimbat. Ce face Lote? Trăiește. Gore scrie, e fericit, are nepoți, nu se simte timorat, nici mediocru. Lote încerca să-l umilească, era vizibilă dorința de răzbunare. De ce oare? Toate aceste gânduri s-au născut după lectura unui roman extraordinar „Lolita” de Nabokov. Avea o remarcă – „Trupul ei de adolsecent”. Mister. Era Nabokov homosexual? Îi plăcea trupul de adolescent al Lolitei? Nu știu.
BMM
Gore avea 20 de ani, Lote doar 19. Astăzi tinerii de vârsta lor sunt arhicunoscători în probleme de sex. Nu-i invidiez. Era prin anii 60. Gore nu avusese nicio relație sexuală în afară de pupături, îmbrățișări și multe fantasme care îi îmbogățeau noaptea. Visa o relație cu o femeie mai în vârstă, să zicem de 30 de ani cel puțin. O asemenea perspectivă îl amețea. Dar, ipohondru fiind, a evitat orice întâlnire cu femei pe care le presupunea bolnave de ceva grav. Era curat ca un Christos. A avut și neplăceri cu colege de vârste mai mici. Pe Dania a încercat să o sărute, fata s-a înfuriat, l-a pălmuit și dusă a fost. Lote l-a cucerit prin felul de a-l privi, avea ochi verzi-gri, corp de adolsecentă, era mică de statură, glumea, îl adora. Asta se putea vedea cu ochiul liber. Gore își pierduse părinții într-un accident, era dezolat. Lote l-a salvat din întunericul trist al singurătății. A sărutat-o, fata nu a protestat, i-a plăcut în special sărutul după ureche. S-au sărutat de mii de ori. Dar nu a încercat să-i pună mâna pe piept, care părea chiar mic, iar mersul era de puștoaică. A plecat la armată, fata l-a așteptat cu flori în gară, după opt luni. Erau fericiți, dar Gore visa să o posede. O dorea de soție. Într-o zi a adus-o în cămăruța sa a dezbrăcat-o, au băut un vin prost pentru înviorare și …..nimic. Fata nu știa ce să facă, el la fel. Lote i-a spus că are corp frumos. Îi venea să plângă. A făcut din nou armată, urma să fie promovat ofițer. A revenit, a mai făcut căteva încercări nereușite de „acuplare”. Ceva îl reținea. I-a propus să se căsătorească, se gândea că atmosfera de cămin va prii instinctelor să se elibereze. Nici vorbă. Lote a devenit mai reținută, iar cu prima ocazie, după ce el revenise într-o permisie … i-a dat papucii. Viețile lor s-au separat ca albiile a două râuri. El a găsit femeia ideală, și-a întocmit o familie, ea a mai așteptat ceva ani, apoi s-a măritat cu un băietan, fiu de biolog, au făcut o fetiță și au divorțat. Nimic mai banal. Au trecut aproape 50 de ani. Brusc, nu se știe cum. La ambii s-a trezit curiozitatea să se reântâlnească. Lote devenise o femeie durdulie, ba chiar dolofanăm, arăta mult mai tânără decât vârsta. Ceva între ei mocnea ca un foc rău. Gore a întrebat-o de ce l-a părăsit. Lote s-a codit, a amânat răspunsul, apoi a izbucnit. Ești un mediocru, un impotent, etc. Ciudată amintire a păstrat Lote. Nu părea a fi o nimfomană. „Mi-ai distrus viața sexuală”, a spus ea la finalul unor lungi dezbateri inutile. Era singură, deși avea frați, avea o fată plecată în altă țară.Singură cuc. Cine o separase de lumea reală? Gore era, în limita vârstei, destul de optimist. Se gândea să-i facă o vizită, să o calmeze printr-o reluare a experienței sexuale. Tardiv. Nimic nu a putut fi schimbat. Ce face Lote? Trăiește. Gore scrie, e fericit, are nepoți, nu se simte timorat, nici mediocru. Lote încerca să-l umilească, era vizibilă dorința de răzbunare. De ce oare? Toate aceste gânduri s-au născut după lectura unui roman extraordinar „Lolita” de Nabokov. Avea o remarcă – „Trupul ei de adolsecent”. Mister. Era Nabokov homosexual? Îi plăcea trupul de adolescent al Lolitei? Nu știu.
BMM
miercuri, 1 iunie 2016
Metaftizica
Metaftizica
Metaftizica li cu lyrica,
Lucuricea alergau prin Attica.
Prozitivul domn Prozoire
Fost director de-aprozar
A ajuns acum menistru
La situații de sinistru.
Suficiență, suflă-adânc
Până dai de un oblânc,
Penitență, pace și cadență,
Cine râde și-o vorbi
Se-nsoară cu Lență.
Na, că iar am dat-o-n bară,
Nici poem și nici ocară,
Însă nu că pot uita,
Moartea e a altcuiva,
Un fel de eliberare
De armate populare.
BMM
Metaftizica li cu lyrica,
Lucuricea alergau prin Attica.
Prozitivul domn Prozoire
Fost director de-aprozar
A ajuns acum menistru
La situații de sinistru.
Suficiență, suflă-adânc
Până dai de un oblânc,
Penitență, pace și cadență,
Cine râde și-o vorbi
Se-nsoară cu Lență.
Na, că iar am dat-o-n bară,
Nici poem și nici ocară,
Însă nu că pot uita,
Moartea e a altcuiva,
Un fel de eliberare
De armate populare.
BMM
duminică, 29 mai 2016
Eulenspiegel ( proză)
I.
Bună ziua, domnule profesor, strigară elevii în cor. Eulenspiegel sări pe fereastră. Domnul Zus nu spuse nimic. O liniște fără hotar înconjura orășelul. Un străin s-a recomandat a fi unchiul vecinului. Făcea exerciții de yoga. Repeta mereu – nu-ți fie frică, repetiție ce augmenta sentimentul de nesiguranță al cititorului onest. Există mulți oameni pe lumea asta, dar mai mulți sunt dincolo. Nu avem încă vești de la ei. Misterul poate fi atins cu mâna. Dar cine îl simte? Degetele diferă de la mână la mână. Are și Luna un efect asupra evoluției degetelor. Marte o concurează. Pe aici au fost cândva fiii lui Saturn. De atunci există și moartea. Astăzi mașinile își fac treaba – calcă zilnic mii de oameni. Astfel lucrurile se mai simplifică. Ironia a fost al doilea flagel, după ce aurul a devenit stăpân pe piață. Puține iubiri au rezistat atacului. Prima a fost cea alui Don Quijote. A urmat baronul Muenchhausen. Apoi Don Juan, Casanova, Sade, ș.a.Unii se slavau prin demisie. Alții și-au cumpărat costume noi. Într-un landou de culoare neagră apăru șeful statului. Cine e? Asta întrebau cetățenii. Țaplea, zise unul. Țap-lea, Țap-lea, se auzi în toată țara. În urmă veneau supuși leii din Africa. Au intrat cu toții în Biblioteca Academiei de Științe Vii. Peste toată adunarea pluteau note din compozițiile wagneriene. Nimeni nu mai adăugă - Țaplea. Între evlavie și ipocrizie nu este decât un pas, dar ce pas? Cineva a luat cuvântul și a fugit cu el. Era Volghemut. A fost citit un decret care interzicea vânzarea calmantelor pentru nebuni. Din această cauză nu a mai venit toamna. Soliștii au fost deportați pe Insula Paștelui. A urmat Purgatoriul, dar povestea va fi continuată de Eulenspiegel, revenit din neant.
II.
Peggy, Peggy, cine te-a iubit și când? S-au smochimit și strugurii. Dragostea cere să fie exprimată. În apa mică a râului s-a strecurat o balenă. Fără rușine. O minibalenă sau balerină? Cu prune întreții o relație cel puțin o lună. Într-o cafenea era o pisică, ea recita din Nietzsche texte greu de asimilat. Dar ce pisică, Angora nu alta. Despre importanța sexului în dragoste nu știa nimic. Se identifică? Se opun? Se ignoră? Pimlico Women”s Institute a devenit cunoscut, dar nu îndeajuns. Playboy a ieșit de mult la pensie. Marea dragoste era Louise. Pe trupul ei am scris zece romane. O femeie minată și minunată. Asociația Pacienților Ambulatorii, APA a ales un președinte hermafrodit. Mișcător. Organul sexual al lui Henry Miller era pixul. Este un caz. Bolile ca și dragostea se declanșează prin alipirea a două molecule, aici nu există un principiu bun sau rău. Tăinuire și dezvelire. O artă. Un lubrifiant al simțurilor. Anatomia ca știință nu m-a atras, prefer pictura clasică. Acelașii raport ca între prozodie și poezie. Dar Louise a murit. Era un înger. Eulenspiegel a rămas din nou singur.
BMM
I.
Bună ziua, domnule profesor, strigară elevii în cor. Eulenspiegel sări pe fereastră. Domnul Zus nu spuse nimic. O liniște fără hotar înconjura orășelul. Un străin s-a recomandat a fi unchiul vecinului. Făcea exerciții de yoga. Repeta mereu – nu-ți fie frică, repetiție ce augmenta sentimentul de nesiguranță al cititorului onest. Există mulți oameni pe lumea asta, dar mai mulți sunt dincolo. Nu avem încă vești de la ei. Misterul poate fi atins cu mâna. Dar cine îl simte? Degetele diferă de la mână la mână. Are și Luna un efect asupra evoluției degetelor. Marte o concurează. Pe aici au fost cândva fiii lui Saturn. De atunci există și moartea. Astăzi mașinile își fac treaba – calcă zilnic mii de oameni. Astfel lucrurile se mai simplifică. Ironia a fost al doilea flagel, după ce aurul a devenit stăpân pe piață. Puține iubiri au rezistat atacului. Prima a fost cea alui Don Quijote. A urmat baronul Muenchhausen. Apoi Don Juan, Casanova, Sade, ș.a.Unii se slavau prin demisie. Alții și-au cumpărat costume noi. Într-un landou de culoare neagră apăru șeful statului. Cine e? Asta întrebau cetățenii. Țaplea, zise unul. Țap-lea, Țap-lea, se auzi în toată țara. În urmă veneau supuși leii din Africa. Au intrat cu toții în Biblioteca Academiei de Științe Vii. Peste toată adunarea pluteau note din compozițiile wagneriene. Nimeni nu mai adăugă - Țaplea. Între evlavie și ipocrizie nu este decât un pas, dar ce pas? Cineva a luat cuvântul și a fugit cu el. Era Volghemut. A fost citit un decret care interzicea vânzarea calmantelor pentru nebuni. Din această cauză nu a mai venit toamna. Soliștii au fost deportați pe Insula Paștelui. A urmat Purgatoriul, dar povestea va fi continuată de Eulenspiegel, revenit din neant.
II.
Peggy, Peggy, cine te-a iubit și când? S-au smochimit și strugurii. Dragostea cere să fie exprimată. În apa mică a râului s-a strecurat o balenă. Fără rușine. O minibalenă sau balerină? Cu prune întreții o relație cel puțin o lună. Într-o cafenea era o pisică, ea recita din Nietzsche texte greu de asimilat. Dar ce pisică, Angora nu alta. Despre importanța sexului în dragoste nu știa nimic. Se identifică? Se opun? Se ignoră? Pimlico Women”s Institute a devenit cunoscut, dar nu îndeajuns. Playboy a ieșit de mult la pensie. Marea dragoste era Louise. Pe trupul ei am scris zece romane. O femeie minată și minunată. Asociația Pacienților Ambulatorii, APA a ales un președinte hermafrodit. Mișcător. Organul sexual al lui Henry Miller era pixul. Este un caz. Bolile ca și dragostea se declanșează prin alipirea a două molecule, aici nu există un principiu bun sau rău. Tăinuire și dezvelire. O artă. Un lubrifiant al simțurilor. Anatomia ca știință nu m-a atras, prefer pictura clasică. Acelașii raport ca între prozodie și poezie. Dar Louise a murit. Era un înger. Eulenspiegel a rămas din nou singur.
BMM
vineri, 27 mai 2016
Opusul iubirii
Opusul iubirii
Opossum, opusul iubirii nu este ura,
Indiferența – genială cură,
Cât mai lucidă, acidă, ucide
Inima oricărui prinț, Baiazide.
Visul cu trenul pierdut între gări,
Jupoaie-te de întrebări,
Ce călător urcă, dispare?
Opusul iubirii nu-i disperare.
Noapte de noapte dispar călătorii,
Auzi și tu vocea? Plânsetul morii.
Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai?
Mila-i mai rea decât mita și mita-i.
Nu au putere cei ce se laudă.
La eșafod cine aplaudă?
Câtă orbire, atâta nemilă,
Tu răsfoiește filă de filă,
Ia dicționarul khazar, mai învață
Ce se mai poate-n această viață.
BMM
Opossum, opusul iubirii nu este ura,
Indiferența – genială cură,
Cât mai lucidă, acidă, ucide
Inima oricărui prinț, Baiazide.
Visul cu trenul pierdut între gări,
Jupoaie-te de întrebări,
Ce călător urcă, dispare?
Opusul iubirii nu-i disperare.
Noapte de noapte dispar călătorii,
Auzi și tu vocea? Plânsetul morii.
Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai?
Mila-i mai rea decât mita și mita-i.
Nu au putere cei ce se laudă.
La eșafod cine aplaudă?
Câtă orbire, atâta nemilă,
Tu răsfoiește filă de filă,
Ia dicționarul khazar, mai învață
Ce se mai poate-n această viață.
BMM
miercuri, 27 aprilie 2016
Hiperfeminina
Hiperfeminina
Quien busca a Messalina,
Hiperfeminina, Jarry, Jarry,
Mă pui pe jariște, dar grădina?
Ce face Priap acolo? De la lupus la lupanar,
Un pas, metatars, obscuri tremurici, burici.
Sticlosul Claudiu Caesar bizar, coțcar, megastar.
Degetul mare dur ca arșicele, bicele, le….
Narcissus și câinele sunt noțiuni ca și mânecile.
Privire spre belvedere, muierea e tot muiere,
Ba, mujer, se spune, dragă fragă, cu spune de bragă.
Ce știi tu ce este femeia? Întreabă Geaa pe Reea.
Cottyto, zeița impudică, prietenă cu Crypto, barburică,
Statuia lui Phallus cel Mare, adorat de Omphalus pe seară,
Auziți? Messalina a plâns. Grădinile toate s-au strâns
Să se decidă ce flori conferă feței culori,
Poppea, altă năpastă, amantă, șarmantă nevastă,
Doar văduva unui poet cunoaște totul. Regret.
Quien busca a Messalina,
Hiperfeminina, Jarry, Jarry,
Mă pui pe jariște, dar grădina?
Ce face Priap acolo? De la lupus la lupanar,
Un pas, metatars, obscuri tremurici, burici.
Sticlosul Claudiu Caesar bizar, coțcar, megastar.
Degetul mare dur ca arșicele, bicele, le….
Narcissus și câinele sunt noțiuni ca și mânecile.
Privire spre belvedere, muierea e tot muiere,
Ba, mujer, se spune, dragă fragă, cu spune de bragă.
Ce știi tu ce este femeia? Întreabă Geaa pe Reea.
Cottyto, zeița impudică, prietenă cu Crypto, barburică,
Statuia lui Phallus cel Mare, adorat de Omphalus pe seară,
Auziți? Messalina a plâns. Grădinile toate s-au strâns
Să se decidă ce flori conferă feței culori,
Poppea, altă năpastă, amantă, șarmantă nevastă,
Doar văduva unui poet cunoaște totul. Regret.
marți, 26 aprilie 2016
Hipermasculin
Hipermasculin
Jariște, pajiște, hiperviol,
Tandru ca supa de vitriol,
Andre Marquel, fiind castrat,
Se ocupa cu tigrul pătrat,
Așa se face că la castel
Nu rămăsese decât Charles Martel,
Un aforism face o breșă
În societatea scăpată din creșă,
Unii se-mbracă, alții se scoală,
Merg bebelușii, predau la școală,
Mithridatismul mai poate salva
Pe singurul prinț de mucava.
La umăr, arm! Strigă serjantul,
Fuse cândva-n Caraibe Brigandul,
Totul decade, democrația
Fiind castrată, mimează hoția,
Mimează alegeri parlamentare,
Cei ce au cap, îl țin las păstrare,
Unii-l murează, alții-n oțet
Își mai conservă un biet castravet.
BMM
Jariște, pajiște, hiperviol,
Tandru ca supa de vitriol,
Andre Marquel, fiind castrat,
Se ocupa cu tigrul pătrat,
Așa se face că la castel
Nu rămăsese decât Charles Martel,
Un aforism face o breșă
În societatea scăpată din creșă,
Unii se-mbracă, alții se scoală,
Merg bebelușii, predau la școală,
Mithridatismul mai poate salva
Pe singurul prinț de mucava.
La umăr, arm! Strigă serjantul,
Fuse cândva-n Caraibe Brigandul,
Totul decade, democrația
Fiind castrată, mimează hoția,
Mimează alegeri parlamentare,
Cei ce au cap, îl țin las păstrare,
Unii-l murează, alții-n oțet
Își mai conservă un biet castravet.
BMM
luni, 25 aprilie 2016
Cognosce
Cognosce
Domnește și nu există, în noi există,
Persită, noi suntem unu, doi, trei, punct.
Holistica nu-i tristă, dar nici nu este o pistă,
Eu cred ce spune-un prunc.
Operat pe cord deschis de tine, iubită Grite,
Îl chem pe Swedenborg să-mi facă un by-pass,
Cer tragic, cere, zice cu voce de artistă
Extravertitul munte Barabas.
Prieteni dragi, mănuși cu lac, vă chem la un duel,
Eu trag de timp, el dă cu poc, viața – simplu joc.
Cruel, cruel, plânge un cățel, fă loc, Mefistofel.
Toedium vitae, ce naiba-i aia? Un psi cum zice gaia.
Mais ou sont le neiges, mais ou ?
La tine-n curte, Kakadou.
Egalitatea nedreptăților este un cașcaval perforat.
Ce spune domn Marat?
BMM
Domnește și nu există, în noi există,
Persită, noi suntem unu, doi, trei, punct.
Holistica nu-i tristă, dar nici nu este o pistă,
Eu cred ce spune-un prunc.
Operat pe cord deschis de tine, iubită Grite,
Îl chem pe Swedenborg să-mi facă un by-pass,
Cer tragic, cere, zice cu voce de artistă
Extravertitul munte Barabas.
Prieteni dragi, mănuși cu lac, vă chem la un duel,
Eu trag de timp, el dă cu poc, viața – simplu joc.
Cruel, cruel, plânge un cățel, fă loc, Mefistofel.
Toedium vitae, ce naiba-i aia? Un psi cum zice gaia.
Mais ou sont le neiges, mais ou ?
La tine-n curte, Kakadou.
Egalitatea nedreptăților este un cașcaval perforat.
Ce spune domn Marat?
BMM
Ascuns între copaci
Ascuns între copaci
Ascuns între copaci, în inima pădurii, mă uit înfrigurat la trupul tău, ești toată dezvelită, o zeiță supusă doar păcatului etern, noi ne iubim? Întrebi în somn, nu pot răspunde, căci eu sunt treaz și tu- în somn adânc, aud șoptirea ta, vino, iubite, spre tine vin , cu sărutări ne-acoperim, un foc ciudat. Așa spune povestea, cine știe ce este adevărat și ce e basm, trec căpriori în liniștea subțire, se-opresc privind și ei l-acest popas. Un iepure străbate-n goană pacea, e diavolul sau un trimis din rai? Tu te trezești, mă chemi cu glas de vise tulburi, eu îți răspund, crăiasă ești, sunt crai. Iar zorii vin cu lungi trompete roșii, iar din pădure nici un ram nu a rămas. Scriu orb, aud fără un sunet, te simt adânc, mă simți și tu? Nu știu. Povestea se repetă ca-ntr-o carte pe care o citesc și-o scriu cutremurat. Oprește noaptea, spune o voce, însă noaptea se duce-n zări fără hotar și fără timp. Astfel ne prelungim viața, o clipă, precum Faust eu mă rog. Erai, ai fost, mai ești, vei fi, nimeni nu-mi spune, soarele vesel râde ca un drac.
BORIS MARIAN
.
Ascuns între copaci, în inima pădurii, mă uit înfrigurat la trupul tău, ești toată dezvelită, o zeiță supusă doar păcatului etern, noi ne iubim? Întrebi în somn, nu pot răspunde, căci eu sunt treaz și tu- în somn adânc, aud șoptirea ta, vino, iubite, spre tine vin , cu sărutări ne-acoperim, un foc ciudat. Așa spune povestea, cine știe ce este adevărat și ce e basm, trec căpriori în liniștea subțire, se-opresc privind și ei l-acest popas. Un iepure străbate-n goană pacea, e diavolul sau un trimis din rai? Tu te trezești, mă chemi cu glas de vise tulburi, eu îți răspund, crăiasă ești, sunt crai. Iar zorii vin cu lungi trompete roșii, iar din pădure nici un ram nu a rămas. Scriu orb, aud fără un sunet, te simt adânc, mă simți și tu? Nu știu. Povestea se repetă ca-ntr-o carte pe care o citesc și-o scriu cutremurat. Oprește noaptea, spune o voce, însă noaptea se duce-n zări fără hotar și fără timp. Astfel ne prelungim viața, o clipă, precum Faust eu mă rog. Erai, ai fost, mai ești, vei fi, nimeni nu-mi spune, soarele vesel râde ca un drac.
BORIS MARIAN
.
Cartea fugilor
Cartea fugilor
Fulgii fug ca într-o carte,îți închipui, ai un frate,
Stă-n șezlong și fluieră și văzduhul șuieră.
Asta fuse poezia când ne luam cu toți simbria,
Multe lupte se-ncheiară cu ciocanul și cu gheară,
A venit o nouă lume cu meduze și cu spume,
Cu pisici de Siam, Burma, mii de ani ne paște turma,
Ierburi verzi, ierburi uscate, cum să ieși cu-o nouă carte?
Un roman briliant, profund ca un gând al lui Tze Dung,
Mi se pare mult mai practic, bei cucută-n mod socratic.
Rank Xerox, Rank-banc, țipă un puști din Petersburg Sankt,
Viața noastră nu contează când totul se atomizează,
Voi fi un conte, tu o coantă, încearcă să-nțelegi flamandă,
Oh, statueta mea de porțelan, de ce nu pot să fiu un pic uman?
Dar fuga este hotărâtă, Bach ne-nsoțește cu o bâtă,
Sărim peste prăpăstii, peste-abisuri, clavirul prelungește bisul.
Un cântăreț din Cuzco se arată, iar fulgii fug ca literele-n carte.
Aspidistra să trăiască, iască, pască, teasc, Fetească.
Genitrix este un truc învățat de Bill și Brook,
Cuib de vipere, ce vreți? Ne speriem și vă sperieți.
BMM
Fulgii fug ca într-o carte,îți închipui, ai un frate,
Stă-n șezlong și fluieră și văzduhul șuieră.
Asta fuse poezia când ne luam cu toți simbria,
Multe lupte se-ncheiară cu ciocanul și cu gheară,
A venit o nouă lume cu meduze și cu spume,
Cu pisici de Siam, Burma, mii de ani ne paște turma,
Ierburi verzi, ierburi uscate, cum să ieși cu-o nouă carte?
Un roman briliant, profund ca un gând al lui Tze Dung,
Mi se pare mult mai practic, bei cucută-n mod socratic.
Rank Xerox, Rank-banc, țipă un puști din Petersburg Sankt,
Viața noastră nu contează când totul se atomizează,
Voi fi un conte, tu o coantă, încearcă să-nțelegi flamandă,
Oh, statueta mea de porțelan, de ce nu pot să fiu un pic uman?
Dar fuga este hotărâtă, Bach ne-nsoțește cu o bâtă,
Sărim peste prăpăstii, peste-abisuri, clavirul prelungește bisul.
Un cântăreț din Cuzco se arată, iar fulgii fug ca literele-n carte.
Aspidistra să trăiască, iască, pască, teasc, Fetească.
Genitrix este un truc învățat de Bill și Brook,
Cuib de vipere, ce vreți? Ne speriem și vă sperieți.
BMM
duminică, 24 aprilie 2016
PICIOARELE SOLDATULUI
PICIOARELE SOLDATULUI
Picioarele soldatului miroseau la mari depărtări,
Râul încremenise de rușine,
Mierla se tânguia zadarnic,
Aurul zilei risipit pe coclauri,
Capetele celor vii se înclinau mai adânc.
Un muribund trecea din om în om,
Unii uitați, alții uciși cu baioneta-n beregată.
Amurgul își rechema heralzii obosiți.
Fecioarele, refugiate sub podul Mirabeau,
Căutau un adăpost cu cerșetorii laolaltă,
Un vechi cunoscut, sinucigaș de meserie,
Plutea zâmbind bonom, pălăria se umflase de apă,
Flautul cânta singur pe dealuri,
Ca oile se adună anii,
Iar dincolo, marea așteaptă, aștepta.
Când uiți un om, la fel cum l-ai ucide,
Nici frunza nu tresare, nici munții nu se prăbușesc,
Dispare omul precum ceața pe câmpie,
Purtând cu ea și cal și călăreț.
BORIS MARIAN
Picioarele soldatului miroseau la mari depărtări,
Râul încremenise de rușine,
Mierla se tânguia zadarnic,
Aurul zilei risipit pe coclauri,
Capetele celor vii se înclinau mai adânc.
Un muribund trecea din om în om,
Unii uitați, alții uciși cu baioneta-n beregată.
Amurgul își rechema heralzii obosiți.
Fecioarele, refugiate sub podul Mirabeau,
Căutau un adăpost cu cerșetorii laolaltă,
Un vechi cunoscut, sinucigaș de meserie,
Plutea zâmbind bonom, pălăria se umflase de apă,
Flautul cânta singur pe dealuri,
Ca oile se adună anii,
Iar dincolo, marea așteaptă, aștepta.
Când uiți un om, la fel cum l-ai ucide,
Nici frunza nu tresare, nici munții nu se prăbușesc,
Dispare omul precum ceața pe câmpie,
Purtând cu ea și cal și călăreț.
BORIS MARIAN
Leviathan
Leviathan
Un chip peste chip în întuneric,
Râsul homeric și polimeric,
Chip de femeie fără de cheie,
Imaginea goală pe coala cea albă,
Niciunui sclav nu-i arăți biciul,
Cnutul și slutul și priculiciul,
Ce grabă avem noi să murim?
Oricum reînviem, retrăim.
Ce felinare în zările veacului,
Ce an e acesta? Ne ducem dracului.
Mari speranțe s-au pus și pe noi,
Floare, genune, genunchi în noroi.
Casele cu stafii se vând mai scump,
Ia un castel, are-n el prea mult plumb.
Știu, Fromentin, nu mă bate la cap,
Am să te vând unui nabab.
Pe colonel servește-l mai iute,
La disperare ar face iar cute,
Piciorul lovește în hău un hârdău,
În mări se-oglindește El, Dumnezeu.
Arhanghelii dau cu fulgere-n jur,
Un unchi s-a declarat anglo-bur,
Altul este patrulater, putea fi Rousseau ori/și Voltaire,
Numai copacilor le place focul?
Întreabă profesorul-ventrilocul.
Ia o afină, strivind-o în dinți,
Ca un balaur, are părinți?
Arde o casă, cal fără coamă,
Noi strălucim, vase vechi de aramă,
Iona, alături, se roagă, se-nchină,
Are o voce, zumzet de-albină,
Sunt și tramvaie în Leviathan ,
Unele-s triste, nu dai doi bani,
Altele duc la Dom d”Invalizi,
Treci mai departe, gustă guvizi,
Ia samogon, cântă Katiușa,
Imn de viitor, deschide ușa.
BMM
Un chip peste chip în întuneric,
Râsul homeric și polimeric,
Chip de femeie fără de cheie,
Imaginea goală pe coala cea albă,
Niciunui sclav nu-i arăți biciul,
Cnutul și slutul și priculiciul,
Ce grabă avem noi să murim?
Oricum reînviem, retrăim.
Ce felinare în zările veacului,
Ce an e acesta? Ne ducem dracului.
Mari speranțe s-au pus și pe noi,
Floare, genune, genunchi în noroi.
Casele cu stafii se vând mai scump,
Ia un castel, are-n el prea mult plumb.
Știu, Fromentin, nu mă bate la cap,
Am să te vând unui nabab.
Pe colonel servește-l mai iute,
La disperare ar face iar cute,
Piciorul lovește în hău un hârdău,
În mări se-oglindește El, Dumnezeu.
Arhanghelii dau cu fulgere-n jur,
Un unchi s-a declarat anglo-bur,
Altul este patrulater, putea fi Rousseau ori/și Voltaire,
Numai copacilor le place focul?
Întreabă profesorul-ventrilocul.
Ia o afină, strivind-o în dinți,
Ca un balaur, are părinți?
Arde o casă, cal fără coamă,
Noi strălucim, vase vechi de aramă,
Iona, alături, se roagă, se-nchină,
Are o voce, zumzet de-albină,
Sunt și tramvaie în Leviathan ,
Unele-s triste, nu dai doi bani,
Altele duc la Dom d”Invalizi,
Treci mai departe, gustă guvizi,
Ia samogon, cântă Katiușa,
Imn de viitor, deschide ușa.
BMM
sâmbătă, 23 aprilie 2016
Depresie, depresie
Depresie, depresie
Depresie, impresie, depresie,
Stăteam pe scaun, lunecam pe gresie,
Din teamă facem dramă, panaramă,
Electroșocul nu e în programă.
Stau la fereastră, trece-o pasăre albastră,
Plonjez în gol, poliția-i a noastră, ,
Mă prinde, mă trimite la spital,
De-acolo am fugit printr-un canal.
Apoi am revenit în societate,
Femeilor le sunt precum un frate,
Iar uneori devin și canibal,
Depresia poate să fie caz penal.
Citesc în întuneric versuri,
Ca ochii de pisică apar cercuri,
Precum țigările fumate pe ascuns,
Ca părul ielelor în codrul nepătruns,
Ca diamantele-n urechile domniței
Ce merge la concerte, fata Ziței,
Ca submarinele, delfinii de oțel,
Când tac poemele, auzi un plâns de miel.
BMM
Depresie, impresie, depresie,
Stăteam pe scaun, lunecam pe gresie,
Din teamă facem dramă, panaramă,
Electroșocul nu e în programă.
Stau la fereastră, trece-o pasăre albastră,
Plonjez în gol, poliția-i a noastră, ,
Mă prinde, mă trimite la spital,
De-acolo am fugit printr-un canal.
Apoi am revenit în societate,
Femeilor le sunt precum un frate,
Iar uneori devin și canibal,
Depresia poate să fie caz penal.
Citesc în întuneric versuri,
Ca ochii de pisică apar cercuri,
Precum țigările fumate pe ascuns,
Ca părul ielelor în codrul nepătruns,
Ca diamantele-n urechile domniței
Ce merge la concerte, fata Ziței,
Ca submarinele, delfinii de oțel,
Când tac poemele, auzi un plâns de miel.
BMM
vineri, 22 aprilie 2016
Cum evaluăm trecutul, astfel vom fi în viitor
Cum evaluăm trecutul, astfel vom fi în viitor
Tot mai frecvent, pe FACEBOOK, dar și în librării, în reviste apar intervenții, aprecieri din ce în ce mai eronate, cu orientare radicalizată spre dreapta. Fenomenul nu este tipic românesc, ci general european. Mi se pare ciudat, în condițiile unei pseudo-invazii islamice, cu efecte îngrijorătoare pentru civilizația Europei. În primul rând aș vrea să afirm cu orice risc de a fi catalogat cumva altfel decât mă consider în realitate – secolul XX a fost dominat de ascensiunea comunismului stalinist și a fascismului cu nuanțele sale – nazist, mussolinian, legionar. Efectele se cunosc, mi se par ridicole contabilizările, care din cele două rele a fost mai mare. Este nedemn pentru umanitate să contabilizezi numărul de morți, de schingiuiți. Asumarea trecutului ține de gradul de conștientizare acestui trecut. Mă voi referi la istoria României din secolele XIX-XX, strict pe tema relațiilor interetnice. Prezența evreilor pe teritoriul daco-roman este atestată în urmă cu două milenii, dar numărul lor a devenit semnificativ în ultimele două secole. Eminescu se întreba, ca jurnalist – de ce vin la noi și nu se duc înapoi în Rusia, ori în Austro-Ungaria, Germania, America? Din Rusia este simplu de răspuns – pogromul este un cuvânt rusesc, o realitatea a țarismului rus, iar obligativitatea serviciului militar de 20 de ani ducea la distrugerea familiilor și comunităților evreiești, unde bărbatul susținea familii numeroase, copii, femei, bătrâni. Timp de secole, evreilor li s-a interzis cumpărarea de pământ, portul armelor, accesul la anumite slujbe, astfel că lor le-a rămas liber micul și marele comerț, finanțele la nivel local și internațional, medicina, activități notariale, birocratice, ca și luarea în arendă. Alecsandri, cu antecesori evrei, se pare, din Italia, nu a înțeles rolul evreilor la sate, numindu-i „lipitori”. Antisemiți la noi au fost A.C. Cuza, un profesor ratat, apoi liderii Mișcării Legionare ( v. Cărticica șefului de cuib, ș,a) , Guvernul Goga-Cuza care a anulat dreptul la cetățenie câștigat prin Constituția din 1923, apoi a urmat regimul lui Ion Antonescu, cu deportări ale evreilor în Transnistria, unde nu s-a trăit bine, cum susțin unii ignoranți, ci s-a murit pe capete, prin împușcare, foamete, boli, frig, etc. Dacă evreii au fost acuzați de plutocrație capitalistă ( v. Mein Kampf a lui Hitler), a urmat acuzația de a fi purtătorii comunismului marxist-leninist-stalinist. Trebuie spus foarte limpede, comunismul a fost adus în România nu de un partiduleț de 900 de membri, din care 600 minoritari evrei, unguri, ucrainieni, ci de TANCURILE SOVIETICE, conform înțelegerii de la Ialta. Fără prezența sovietică în România, nici nu ar fi existat dictatura peceristă, dejistă și ceaușistă, mai târziu, când PCR avea peste trei milioane de membri. Se dau cu insistență nume de evrei care au condus diverse sectoare în RPR-RSR. Ok, dar se uită că din 800.000 de evrei câți erau în 1938, azi sunt circa șase mii, adică de o sută de ori mai puțini. Unde s-au dus ei? Parte în cuptoarele de la Auschwitz și în alte lagăre naziste, datorită fascismului maghiar, parte în gropile din Transnistria. Datorită așa numit salvatorului –mareșal Ion Antonescu, parte în URSS, refugiați sau deportați în Siberia, ca burghezi, parte în Occident, iar circa 400.000 de evrei au devenit israelieni. Au apărut diverse legi care au menirea să limiteze manifestările urii de rasă ( deși nu există o rasă evreiască). Ultima lege, despre care se discută cu înfierbântare fără ca mulți să o fi citit, se referă la promovarea valorilor /nonvalorilor legionare. A se citi clar, nu se interzice nicidecum publicarea operele unor mari scriitori, filosofi, nu s-a pornit „o cruciadă împotriva valorilor naționale”, sunt vizate numai cultul și propaganda pro-legionară. Atât în Franța, cât și în Germania sunt publicați scriitori, filosofi care au colaborat cu nazismul, v. Celine, ș.a. în Franța, Heidegger, ș.a. în Germania. Cine ar îndrăzni să nege valoarea unui Cioran, Eliade, ș.a. numai că au purtat un timp cămașa verde legionară? Mi se pare curioasă această fierbere chiar din partea unor intelectuali de prestigiu. Într-un anticariat am văzut la vânzare, fără a fi căutată, cartea lui Hitler, „Mein Kampf”, în romînă, publicată la noi în 1993. Deși această carte nu are decât o valoare documentară. Nimeni nu a interzis-o, deși în alte țări ea este interzisă. Despre ce vorbim? Este destul să amintești de crimele Legiunii ( asasinarea a trei foști prim-miniștri, a 60 de politicieni la Jilava, Rebeliunea și Pogromul din ianuarie 1941), despre politică genocidară a mareșalului Antonescu, că ești taxat imediat de bolșevic. S-a ajuns la afirmații aberante că stalinismul a fost singurul flagel al secolului XX, hitlerismul fiind chiar necesar. O, sancta simplicitas. Să ne fi „fericit” pe noi, toți, indiferent de etnie, o domnie a celui de al Treilea Reich!!!. De Stalin , Dej, Ceaușescu am avut parte. O știm, dar cu Reichul nazist cum ar fi fost? Petrolul românesc s-ar fi scurs nu în URSS, ci în Germania. La Cotul Donului au murit de frig, foame, circa 400.000 de militari români. Ce căuta armata română la Cotul Donului? O fi o explicație, eu nu o înțeleg. În încheiere aș vrea să aduc elogii celor care au editat în 2005-2006 trei cărți ce merită recitite – „ Totuși, n-au fost singuri” ( Maria Marian)-Ed. Universal Dalsi, ”Scriitori evrei în România” de Ovidiu Morar și „ Problema evreiască”, ambele editate de Aura Christi la Ed. Ideea Europeană. O întreagă literatură este la dispoziția celor ce vor să înțeleagă necesitatea dialogului interetnic, multietnic, vor să fie oameni, să iubească deopotrivă cultura națională și universală.
BORIS MARIAN MEHR
Tot mai frecvent, pe FACEBOOK, dar și în librării, în reviste apar intervenții, aprecieri din ce în ce mai eronate, cu orientare radicalizată spre dreapta. Fenomenul nu este tipic românesc, ci general european. Mi se pare ciudat, în condițiile unei pseudo-invazii islamice, cu efecte îngrijorătoare pentru civilizația Europei. În primul rând aș vrea să afirm cu orice risc de a fi catalogat cumva altfel decât mă consider în realitate – secolul XX a fost dominat de ascensiunea comunismului stalinist și a fascismului cu nuanțele sale – nazist, mussolinian, legionar. Efectele se cunosc, mi se par ridicole contabilizările, care din cele două rele a fost mai mare. Este nedemn pentru umanitate să contabilizezi numărul de morți, de schingiuiți. Asumarea trecutului ține de gradul de conștientizare acestui trecut. Mă voi referi la istoria României din secolele XIX-XX, strict pe tema relațiilor interetnice. Prezența evreilor pe teritoriul daco-roman este atestată în urmă cu două milenii, dar numărul lor a devenit semnificativ în ultimele două secole. Eminescu se întreba, ca jurnalist – de ce vin la noi și nu se duc înapoi în Rusia, ori în Austro-Ungaria, Germania, America? Din Rusia este simplu de răspuns – pogromul este un cuvânt rusesc, o realitatea a țarismului rus, iar obligativitatea serviciului militar de 20 de ani ducea la distrugerea familiilor și comunităților evreiești, unde bărbatul susținea familii numeroase, copii, femei, bătrâni. Timp de secole, evreilor li s-a interzis cumpărarea de pământ, portul armelor, accesul la anumite slujbe, astfel că lor le-a rămas liber micul și marele comerț, finanțele la nivel local și internațional, medicina, activități notariale, birocratice, ca și luarea în arendă. Alecsandri, cu antecesori evrei, se pare, din Italia, nu a înțeles rolul evreilor la sate, numindu-i „lipitori”. Antisemiți la noi au fost A.C. Cuza, un profesor ratat, apoi liderii Mișcării Legionare ( v. Cărticica șefului de cuib, ș,a) , Guvernul Goga-Cuza care a anulat dreptul la cetățenie câștigat prin Constituția din 1923, apoi a urmat regimul lui Ion Antonescu, cu deportări ale evreilor în Transnistria, unde nu s-a trăit bine, cum susțin unii ignoranți, ci s-a murit pe capete, prin împușcare, foamete, boli, frig, etc. Dacă evreii au fost acuzați de plutocrație capitalistă ( v. Mein Kampf a lui Hitler), a urmat acuzația de a fi purtătorii comunismului marxist-leninist-stalinist. Trebuie spus foarte limpede, comunismul a fost adus în România nu de un partiduleț de 900 de membri, din care 600 minoritari evrei, unguri, ucrainieni, ci de TANCURILE SOVIETICE, conform înțelegerii de la Ialta. Fără prezența sovietică în România, nici nu ar fi existat dictatura peceristă, dejistă și ceaușistă, mai târziu, când PCR avea peste trei milioane de membri. Se dau cu insistență nume de evrei care au condus diverse sectoare în RPR-RSR. Ok, dar se uită că din 800.000 de evrei câți erau în 1938, azi sunt circa șase mii, adică de o sută de ori mai puțini. Unde s-au dus ei? Parte în cuptoarele de la Auschwitz și în alte lagăre naziste, datorită fascismului maghiar, parte în gropile din Transnistria. Datorită așa numit salvatorului –mareșal Ion Antonescu, parte în URSS, refugiați sau deportați în Siberia, ca burghezi, parte în Occident, iar circa 400.000 de evrei au devenit israelieni. Au apărut diverse legi care au menirea să limiteze manifestările urii de rasă ( deși nu există o rasă evreiască). Ultima lege, despre care se discută cu înfierbântare fără ca mulți să o fi citit, se referă la promovarea valorilor /nonvalorilor legionare. A se citi clar, nu se interzice nicidecum publicarea operele unor mari scriitori, filosofi, nu s-a pornit „o cruciadă împotriva valorilor naționale”, sunt vizate numai cultul și propaganda pro-legionară. Atât în Franța, cât și în Germania sunt publicați scriitori, filosofi care au colaborat cu nazismul, v. Celine, ș.a. în Franța, Heidegger, ș.a. în Germania. Cine ar îndrăzni să nege valoarea unui Cioran, Eliade, ș.a. numai că au purtat un timp cămașa verde legionară? Mi se pare curioasă această fierbere chiar din partea unor intelectuali de prestigiu. Într-un anticariat am văzut la vânzare, fără a fi căutată, cartea lui Hitler, „Mein Kampf”, în romînă, publicată la noi în 1993. Deși această carte nu are decât o valoare documentară. Nimeni nu a interzis-o, deși în alte țări ea este interzisă. Despre ce vorbim? Este destul să amintești de crimele Legiunii ( asasinarea a trei foști prim-miniștri, a 60 de politicieni la Jilava, Rebeliunea și Pogromul din ianuarie 1941), despre politică genocidară a mareșalului Antonescu, că ești taxat imediat de bolșevic. S-a ajuns la afirmații aberante că stalinismul a fost singurul flagel al secolului XX, hitlerismul fiind chiar necesar. O, sancta simplicitas. Să ne fi „fericit” pe noi, toți, indiferent de etnie, o domnie a celui de al Treilea Reich!!!. De Stalin , Dej, Ceaușescu am avut parte. O știm, dar cu Reichul nazist cum ar fi fost? Petrolul românesc s-ar fi scurs nu în URSS, ci în Germania. La Cotul Donului au murit de frig, foame, circa 400.000 de militari români. Ce căuta armata română la Cotul Donului? O fi o explicație, eu nu o înțeleg. În încheiere aș vrea să aduc elogii celor care au editat în 2005-2006 trei cărți ce merită recitite – „ Totuși, n-au fost singuri” ( Maria Marian)-Ed. Universal Dalsi, ”Scriitori evrei în România” de Ovidiu Morar și „ Problema evreiască”, ambele editate de Aura Christi la Ed. Ideea Europeană. O întreagă literatură este la dispoziția celor ce vor să înțeleagă necesitatea dialogului interetnic, multietnic, vor să fie oameni, să iubească deopotrivă cultura națională și universală.
BORIS MARIAN MEHR
Mor uneori poeții
Mor uneori poeții
Lui F.M., cu dragoste
Mor uneori poeții, aș vrea să-i mai ascult,
Să-i readuc la viață, să am un dar ocult,
Să-mi spună fiecare ce face, care dor
Îi poartă prinți prin spații, ori numai cerșetori.
Doar Poezia crește ca Pomul Vieții-n veci,
Nu moare-n ciuda celor de fantezie seci,
Chiar necitită crește, cum galaxii apar,
Prietene, tu scrie, tu nu trăi-n zadar,
Nu-ți pasă nici de critici, de cititori nu știi,
Peste un secol, două, desigur, te-or citi.
BMM
Lui F.M., cu dragoste
Mor uneori poeții, aș vrea să-i mai ascult,
Să-i readuc la viață, să am un dar ocult,
Să-mi spună fiecare ce face, care dor
Îi poartă prinți prin spații, ori numai cerșetori.
Doar Poezia crește ca Pomul Vieții-n veci,
Nu moare-n ciuda celor de fantezie seci,
Chiar necitită crește, cum galaxii apar,
Prietene, tu scrie, tu nu trăi-n zadar,
Nu-ți pasă nici de critici, de cititori nu știi,
Peste un secol, două, desigur, te-or citi.
BMM
joi, 21 aprilie 2016
Nimeni nu vorbea
Nimeni nu vorbea
Nimeni nu vorbea, ajun de Crăciun,
Grație și fericire, Dedalus construia înainte,
Schițăm fericiri imaginare, aproape ficțiuni,
La Viena spălau cu periuța asfaltul,
Ce paradis erotic este toamna?
Cu frica poți umple baloane colorate.
Cordialitate acră, deh, mai bine un pumn în coaste.
Cărțile vechi sunt bolnave.
Un minut de trădare, dar o viață trădată?
Dar o viață prădată, pătrată, păstrată?
Drept ca o sabie? Nu. Nici chiar așa.
Când Dumnezeu moare, nu se observă,
Doar când învie, da, toți văd și aud.
La fel este cu marii scriitori.
În schimb gutuia are numai miros, gust ioc.
Stai pe o linie moartă și te uiți cum se ciocnesc trenurile.
Ce frumos era cu diligența venind din Gura Humorului,
Din Iadul Umorului, etc.
BMM
Nimeni nu vorbea, ajun de Crăciun,
Grație și fericire, Dedalus construia înainte,
Schițăm fericiri imaginare, aproape ficțiuni,
La Viena spălau cu periuța asfaltul,
Ce paradis erotic este toamna?
Cu frica poți umple baloane colorate.
Cordialitate acră, deh, mai bine un pumn în coaste.
Cărțile vechi sunt bolnave.
Un minut de trădare, dar o viață trădată?
Dar o viață prădată, pătrată, păstrată?
Drept ca o sabie? Nu. Nici chiar așa.
Când Dumnezeu moare, nu se observă,
Doar când învie, da, toți văd și aud.
La fel este cu marii scriitori.
În schimb gutuia are numai miros, gust ioc.
Stai pe o linie moartă și te uiți cum se ciocnesc trenurile.
Ce frumos era cu diligența venind din Gura Humorului,
Din Iadul Umorului, etc.
BMM
Fugos
Fugos, romantic, o scrisoare
Din Missolonghi înspre soare,
Dar ce mai spune Annabella?
Matrosul rupe-n două vela.
Să-ți riști viața, biet școlar,
Jucând barbut în Malabar.
Pe soclu urcă umbra,
Eroul e în viață,
El se ascunde-n patul
Din vechea chichineață
Unde-l așteaptă moartea
Sub chip de mandolină,
Elevul se iubește
Cu fosta lui vecină.
Va fi un om de frunte,
O frunte fără creier,
Fugos, romantic, punte,
o fabulă c-un greier.
Se tânguiește mierla,
Otrăvuri albe –nghite,
Ea poartă-n gușă perla,
Ah, mierlele stupide.
Ciudată e grădina, copacii-s de cauciuc,
Amurgul curge leneș,
Iar eu încă mai urc,
Lilieci, păianjeni galbeni
Se cațără pe pulpe,
Se supără corsarul
Mascat la bal în vulpe.
Se prăbușesc orașe,
Se nalță poduri suple,
Noi umplem gropi uriașe
Cu lamentări și culpe.
Mă prăbușeam în ultimele luni,
șosele asfaltate cu săpun,
ochi schilodiți zburau prin aer,
cu mine însumi, ca vampirii, mă încaier.
Bocesc femei și plopi și gropi și grape,
Din stirpea tatălui ce nu ne mai încape,
Un văl de-argint acoperă vulcanul
Ce fumegă, bărbatul e sultanul.
Dar din păduri iese tiptil femeia,
Ispită veșnică, sunt Rhea și cu Gea.
Se-nclină trandafirii, toți trufașii,
Lăsați iubirea să ne piardă pașii.
Murea încet, precum o frunză,
Iubirea noastră, mă acuză
Firea mea proprie, răzvrătită,
Ai fost iubita neiubită?
Ușor ne-ndrăgostim sau poate
Ne îmbătăm cu flori de apă,
Dar cât de tristă era ora
Când moartea era șefa-sora
Ce pune blând palma pe frunte,
O, nu , iubito, nu-i măruntă
Nici vorba scrisă ori șoptită,
Murea iubirea-ntr-o iubită.
Și am fugit pe străzi, pe case,
La fetele din Rai , frumoase.
BORIS MARIAN
. |
miercuri, 20 aprilie 2016
Asceza
Asceza
Asceza nu are mădular, dar Ordinea? Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin și m-ascund. Adulții să nu vorbească de adevăr. Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată, indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri. Ne bucurăm de același soare, dar nu suntem frați. De ce? Prea mulți păcătoși s-au dus în pământ. Năramzi printre măslini se-mpart, un dor, apoi durerea, zăpezile, se uită totul? Grădinile închid în ele o taină. Tu, cititorul meu aștepți să spun ceva. Ascultă și tăcerea, e un sfat. Ghitara jalnic sună. Și nici un drum nu te va mulțumi. Doar vânătorul știe al său drum. Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte. Diamante lichide. M-aș dărui și lor, dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur. Să nu uităm de facere, de întrupare. Să ne ferim de abstracțiuni, așa zic. Ele ne aduc suferință. Arta este totul sau nimic, contemplarea este miezul. Misterele nu se schimbă în timp. Cea mai eroică este lupta lui Iaacov cu Îngerul. Până și stelele cad. Purtăm peruci sau măști, dar suntem încă noi, aceiași, din copilărie. Polonius, cel ascuns pe jumătate. Nu căuta instrumente în codru, în câmpie. Nu refuzați cântecul. Înflorirea, vestejirea, apar, dispar. Unde există formă, lipsește esența. Există mereu o cale de întoarcere, dar noi nu o recunoaștem. Eu nu știu ce înseamnă omul adevărat, știu ce este omul. Există cuvinte care cuprind alte sute. Mai este și sentimentul că nu exiști. Sânii tăi îmi acoperă fața. Între ei voi plânge și mă voi bucura. Să pornim de la sfârșit spre început. Acolo și atunci nu mai există. Timpul devine încâlcit, ne vom limpezi privind unul în ochii celuilalt. Suntem veniți cu arca lui Noe. Un papagal, o glumă colorată, avataruri. Orice balanță – aroganță. O despărțire fără despărțiri. Ce aș putea să-ți mai spun? Tăcere, restul sunt vorbe.
BORIS MARIAN
Asceza nu are mădular, dar Ordinea? Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin și m-ascund. Adulții să nu vorbească de adevăr. Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată, indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri. Ne bucurăm de același soare, dar nu suntem frați. De ce? Prea mulți păcătoși s-au dus în pământ. Năramzi printre măslini se-mpart, un dor, apoi durerea, zăpezile, se uită totul? Grădinile închid în ele o taină. Tu, cititorul meu aștepți să spun ceva. Ascultă și tăcerea, e un sfat. Ghitara jalnic sună. Și nici un drum nu te va mulțumi. Doar vânătorul știe al său drum. Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte. Diamante lichide. M-aș dărui și lor, dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur. Să nu uităm de facere, de întrupare. Să ne ferim de abstracțiuni, așa zic. Ele ne aduc suferință. Arta este totul sau nimic, contemplarea este miezul. Misterele nu se schimbă în timp. Cea mai eroică este lupta lui Iaacov cu Îngerul. Până și stelele cad. Purtăm peruci sau măști, dar suntem încă noi, aceiași, din copilărie. Polonius, cel ascuns pe jumătate. Nu căuta instrumente în codru, în câmpie. Nu refuzați cântecul. Înflorirea, vestejirea, apar, dispar. Unde există formă, lipsește esența. Există mereu o cale de întoarcere, dar noi nu o recunoaștem. Eu nu știu ce înseamnă omul adevărat, știu ce este omul. Există cuvinte care cuprind alte sute. Mai este și sentimentul că nu exiști. Sânii tăi îmi acoperă fața. Între ei voi plânge și mă voi bucura. Să pornim de la sfârșit spre început. Acolo și atunci nu mai există. Timpul devine încâlcit, ne vom limpezi privind unul în ochii celuilalt. Suntem veniți cu arca lui Noe. Un papagal, o glumă colorată, avataruri. Orice balanță – aroganță. O despărțire fără despărțiri. Ce aș putea să-ți mai spun? Tăcere, restul sunt vorbe.
BORIS MARIAN
marți, 19 aprilie 2016
Tulburare
Tulburare
Bulboană, a doua, înec,
Se tulbură apele, trec,
James Flynn își încarcă pistolul,
La Roma sărută pristolul.
Tata O”Rourke pe mâini
Se spală de săptămâni,
Precum Pilatus, e bine,
Majurii iubesc doar mezine.
Jack, strigă Plato, un drac
Adu-mi să-mi fie și drag,
Encounter, spirit uman,
Rezervă pe șapte”șpe ani.
Iubesc dublinezii, dar plec,
Doresc să-l revăd pe Lautrec,
Chiar pe Muenchhauseneu, eu stau
Pe teancul de basme, bau-bau.
Simon și Timon, eroi
Eu i-am chemat la un-doi,
Dedalus mai face un pas,
Se-apropie de CNSAS,
Acolo găsește dovezi
Că ne-am iubit la Horez.
O, subsherife, mai stai,
Am să-ți citesc din Karl May,
Iar dacă vrei, din Karl Marx,
Cu care milioane s-au ars.
Pat, Patachon au murit,
Branii și Stanii, un mit,
Dar îl avem pe Klaus I.,
Se spune că el ar vorbi.
BMM
Bulboană, a doua, înec,
Se tulbură apele, trec,
James Flynn își încarcă pistolul,
La Roma sărută pristolul.
Tata O”Rourke pe mâini
Se spală de săptămâni,
Precum Pilatus, e bine,
Majurii iubesc doar mezine.
Jack, strigă Plato, un drac
Adu-mi să-mi fie și drag,
Encounter, spirit uman,
Rezervă pe șapte”șpe ani.
Iubesc dublinezii, dar plec,
Doresc să-l revăd pe Lautrec,
Chiar pe Muenchhauseneu, eu stau
Pe teancul de basme, bau-bau.
Simon și Timon, eroi
Eu i-am chemat la un-doi,
Dedalus mai face un pas,
Se-apropie de CNSAS,
Acolo găsește dovezi
Că ne-am iubit la Horez.
O, subsherife, mai stai,
Am să-ți citesc din Karl May,
Iar dacă vrei, din Karl Marx,
Cu care milioane s-au ars.
Pat, Patachon au murit,
Branii și Stanii, un mit,
Dar îl avem pe Klaus I.,
Se spune că el ar vorbi.
BMM
La capătul nopții
La capătul nopții
La capătul nopții poate să fie orice,
O cafea, o iubită, o țigară, e viața,
Mai vin și anunțuri cu negre chenare,
În noaptea aceasta s-a născut un poem
Numit „La capătul nopții”.
Se nasc și copii, vor fi fericiți?
Doar corăbierul o știe.
El murmură-n barbă un cântec străvechi,
La capătul nopții, la capătul nopții.
Eu strig la el, ce tot repeți?
Mă privește, este blând, este tata.
Ithaca e capătul nopții, speranța,
Ithaca e casa și tot ce-a rămas,
Clădim din nimic o Ithacă de flori,
Poemul – „La capătul nopții”.
BORIS MARIAN
|
La capătul nopții poate să fie orice,
O cafea, o iubită, o țigară, e viața,
Mai vin și anunțuri cu negre chenare,
În noaptea aceasta s-a născut un poem
Numit „La capătul nopții”.
Se nasc și copii, vor fi fericiți?
Doar corăbierul o știe.
El murmură-n barbă un cântec străvechi,
La capătul nopții, la capătul nopții.
Eu strig la el, ce tot repeți?
Mă privește, este blând, este tata.
Ithaca e capătul nopții, speranța,
Ithaca e casa și tot ce-a rămas,
Clădim din nimic o Ithacă de flori,
Poemul – „La capătul nopții”.
BORIS MARIAN
|
Cine are nevoie de cine?
Cine are nevoie de cine?
Cine nu iartă , nu iubește. Un adevăr absolut. Nici nu trebuie spus. Povestea – o plută rătăcită. Nimic nu se repetă, de aceea este necesar scrisul. Vorbe, vorbe, spune prințul Danemarcei. Dar și vorbele lui sunt vorbe. Trăim prin fapte. Chiar și după moarte. Vezi apariția bătrânului Hamlet? Uitarea este o faptă. Soarele ca un gălbenuș, al lui Max Ernst, este o faptă. Solnița, poluarea- fapte. Nu vom ști nimic despre periculoasa privighetoare. Îmi place să sărut păsările albastre. Celebes este o faptă. Dați-mi un cuvânt clar și voi răsturna poemul. Totuși, un sărut roșu este o faptă. O nenorocire, sufletul meu. Îl pun la vedere, nimic. Încerc să apelez la știință, nimic. Iau nimicul și dau cu el de pământ. Schijele mă lovesc tot pe mine. Un rinocer îmi trage o copită. Atunci adun toate poemele și-ntr-o butelcă le pun, o arunc în valul rece al mării. Păcat, spun iubitele, atunci le dăruiesc lor aceste poeme.
BORIS MARIAN
Cine nu iartă , nu iubește. Un adevăr absolut. Nici nu trebuie spus. Povestea – o plută rătăcită. Nimic nu se repetă, de aceea este necesar scrisul. Vorbe, vorbe, spune prințul Danemarcei. Dar și vorbele lui sunt vorbe. Trăim prin fapte. Chiar și după moarte. Vezi apariția bătrânului Hamlet? Uitarea este o faptă. Soarele ca un gălbenuș, al lui Max Ernst, este o faptă. Solnița, poluarea- fapte. Nu vom ști nimic despre periculoasa privighetoare. Îmi place să sărut păsările albastre. Celebes este o faptă. Dați-mi un cuvânt clar și voi răsturna poemul. Totuși, un sărut roșu este o faptă. O nenorocire, sufletul meu. Îl pun la vedere, nimic. Încerc să apelez la știință, nimic. Iau nimicul și dau cu el de pământ. Schijele mă lovesc tot pe mine. Un rinocer îmi trage o copită. Atunci adun toate poemele și-ntr-o butelcă le pun, o arunc în valul rece al mării. Păcat, spun iubitele, atunci le dăruiesc lor aceste poeme.
BORIS MARIAN
Nevroza
Nevroza
Îți scriu doamnă Nevroză de trei ori,
Rar mi se-ntâmplă să iubesc, apoi să mor,
Iar vine corbul Nervermore și croncănește,
Nu înțeleg nici limba ce-o strivește.
Abia am adormit nițel, ușure,
La susurul ce-mi pare al tău nume,
Umbrella re-covered mă mai ascunde,
Citește-mi vechile scrisori pornind pe unde.
În inimă se cuibărește teama,
A nu mai fi, a nu muri, care e drama?
Mi s-a părut mai tragică plecarea
În țara nevrăjitelor fecioare,
Hora sabatică de mult nu ne mai știe,
Acum nu sunt nimic, nici jucărie,
La ceasul când mă cheamă toți aprozii
Cu ghearele mă vor cuprinde miriapozii,
Aici nevroza, dincolo un corb,
ADIO, scumpa mea, sunt mut și orb.
BMM
Îți scriu doamnă Nevroză de trei ori,
Rar mi se-ntâmplă să iubesc, apoi să mor,
Iar vine corbul Nervermore și croncănește,
Nu înțeleg nici limba ce-o strivește.
Abia am adormit nițel, ușure,
La susurul ce-mi pare al tău nume,
Umbrella re-covered mă mai ascunde,
Citește-mi vechile scrisori pornind pe unde.
În inimă se cuibărește teama,
A nu mai fi, a nu muri, care e drama?
Mi s-a părut mai tragică plecarea
În țara nevrăjitelor fecioare,
Hora sabatică de mult nu ne mai știe,
Acum nu sunt nimic, nici jucărie,
La ceasul când mă cheamă toți aprozii
Cu ghearele mă vor cuprinde miriapozii,
Aici nevroza, dincolo un corb,
ADIO, scumpa mea, sunt mut și orb.
BMM
duminică, 17 aprilie 2016
Profet
Profet
Mereu mi-amintesc pustiul
Pentru că are-un sfârșit,
O margine fericită de unde
Pot fi din nou izbăvit
și pot iubi, din pustiuri
și-aduc trandafirii culori
și pasărea caută pustiul
în drumul spre sud, printre nori
și versul meu izvorăște
ca apa din stâncă-n pustiu
și viața mea se sfârșește
ca roua-n nisip auriu.
x x
Patria sa este singurătatea,
Bătrân semănând cu munții,
Călător cu norii în spate,
Coboară sub osul frunții,
Dansează cu Cartea în brațe,
Cu ochii în ochii Divinului,
Nu mai are nici gură, nici față,
Dați-i un nume străinului.
************************
Ce credeți, domnule Cută?
Întreabă mătușa mută,
E bine să fugi după dame,
Drame, catrane, ciolane?
Black Jack are alte idei,
În cap îi ning funigei,
Rosacrucienii au planuri,
Noi –doar habar-nu-amuri,
Ieri am primit un dar
Piciorul de miel din Tartar,
Nu e un joc de copii,
Nici un to be/not to be,
Mergem înspre sfârșit
Pe Great Romanian Street.
Boris M. Marian
Mereu mi-amintesc pustiul
Pentru că are-un sfârșit,
O margine fericită de unde
Pot fi din nou izbăvit
și pot iubi, din pustiuri
și-aduc trandafirii culori
și pasărea caută pustiul
în drumul spre sud, printre nori
și versul meu izvorăște
ca apa din stâncă-n pustiu
și viața mea se sfârșește
ca roua-n nisip auriu.
x x
Patria sa este singurătatea,
Bătrân semănând cu munții,
Călător cu norii în spate,
Coboară sub osul frunții,
Dansează cu Cartea în brațe,
Cu ochii în ochii Divinului,
Nu mai are nici gură, nici față,
Dați-i un nume străinului.
************************
Ce credeți, domnule Cută?
Întreabă mătușa mută,
E bine să fugi după dame,
Drame, catrane, ciolane?
Black Jack are alte idei,
În cap îi ning funigei,
Rosacrucienii au planuri,
Noi –doar habar-nu-amuri,
Ieri am primit un dar
Piciorul de miel din Tartar,
Nu e un joc de copii,
Nici un to be/not to be,
Mergem înspre sfârșit
Pe Great Romanian Street.
Boris M. Marian
sâmbătă, 16 aprilie 2016
Transfigurări
Utopie ironică, disperare strigată,
Astfel am trecut ca o veche fregată,
Simetrie de taină, sensuri, nonsensuri,
În groapa Pacificului, pe everesturi.
Să-ți scriu, să nu-ți scriu, iubito, iubirea
Încet se preling …transfigurări.
Utopie ironică, disperare strigată,
Astfel am trecut ca o veche fregată,
Simetrie de taină, sensuri, nonsensuri,
În groapa Pacificului, pe everesturi.
Să-ți scriu, să nu-ți scriu, iubito, iubirea
Încet se prelinge-n câmpiile asire,
Nimic nu se pierde, dar se transformă,
Iubirea e Carmen, Violeta, e Norma,
Apoi mă trezesc, trecu o clipită,
iar tu ești departe, iar tu ești iubită.
Muzica sângelui încă mă-ncântă,
Prea e înaltă iubirea și sfântă,
Lasă clepsidra să se golească,
Precum legenda din țara bască.
Încă-i fierbinte cenușa pe buze,
Sânii statuii- două obuze,
Ai două mingi când alergi pe bulvare,
Dragă îmi ești, de orice culoare.
Lasă păcatul să plângă, să râdă,
Viața e dansul subțire pe sârmă,
Raiul ne-așteaptă, livezile sale,
Geamăt de trupuri iubindu-se goale.
Muzica sângelui încă mă-ncântă,
Prea e înaltă iubirea și sfântă,
Lasă clepsidra să se golească,
Precum legenda din țara bască.
Încă-i fierbinte cenușa pe buze,
Sânii statuii- două obuze,
Ai două mingi când alergi pe bulvare,
Dragă îmi ești, de orice culoare.
Lasă păcatul să plângă, să râdă,
Viața e dansul subțire pe sârmă,
Raiul ne-așteaptă, livezile sale,
Geamăt de trupuri iubindu-se goale.
*******************************
Coafurile smulse de un bețiv,
Oceanul, cămăși fără nasturi și tiv,
Mărgeanu-n adânc se adună încet,
Apele urlă, apele fierb.
Apoi este liniște, geometric întins
Stă orizontul, de funii desprins,
Păduri de jugaștri, de chiparoși,
Trepte, pilaștri, marmure roși,
Astfel trecurăm de ecuator,
Iar poemul s-a șters ca un nor.
BORIS M.MARIAN
Utopie ironică, disperare strigată,
Astfel am trecut ca o veche fregată,
Simetrie de taină, sensuri, nonsensuri,
În groapa Pacificului, pe everesturi.
Să-ți scriu, să nu-ți scriu, iubito, iubirea
Încet se preling …transfigurări.
Utopie ironică, disperare strigată,
Astfel am trecut ca o veche fregată,
Simetrie de taină, sensuri, nonsensuri,
În groapa Pacificului, pe everesturi.
Să-ți scriu, să nu-ți scriu, iubito, iubirea
Încet se prelinge-n câmpiile asire,
Nimic nu se pierde, dar se transformă,
Iubirea e Carmen, Violeta, e Norma,
Apoi mă trezesc, trecu o clipită,
iar tu ești departe, iar tu ești iubită.
Muzica sângelui încă mă-ncântă,
Prea e înaltă iubirea și sfântă,
Lasă clepsidra să se golească,
Precum legenda din țara bască.
Încă-i fierbinte cenușa pe buze,
Sânii statuii- două obuze,
Ai două mingi când alergi pe bulvare,
Dragă îmi ești, de orice culoare.
Lasă păcatul să plângă, să râdă,
Viața e dansul subțire pe sârmă,
Raiul ne-așteaptă, livezile sale,
Geamăt de trupuri iubindu-se goale.
Muzica sângelui încă mă-ncântă,
Prea e înaltă iubirea și sfântă,
Lasă clepsidra să se golească,
Precum legenda din țara bască.
Încă-i fierbinte cenușa pe buze,
Sânii statuii- două obuze,
Ai două mingi când alergi pe bulvare,
Dragă îmi ești, de orice culoare.
Lasă păcatul să plângă, să râdă,
Viața e dansul subțire pe sârmă,
Raiul ne-așteaptă, livezile sale,
Geamăt de trupuri iubindu-se goale.
*******************************
Coafurile smulse de un bețiv,
Oceanul, cămăși fără nasturi și tiv,
Mărgeanu-n adânc se adună încet,
Apele urlă, apele fierb.
Apoi este liniște, geometric întins
Stă orizontul, de funii desprins,
Păduri de jugaștri, de chiparoși,
Trepte, pilaștri, marmure roși,
Astfel trecurăm de ecuator,
Iar poemul s-a șters ca un nor.
BORIS M.MARIAN
Am cultivat
Am cultivat
Am cultivat plante exotice, imaginare. Veneam în fiecare noapte. Ridicolul nu este cea mai mare nenorocire. Cineva s-a aplecat prea mult peste balcon și a căzut în capul unui înalt funcționar. Putea să cadă în sine însuși. Se s criu miliarde de poezii, ca stelele, castelele.
Așa cum Moise a scos apă din stâncă, de ce să nu scot eu un strop de iubire din neiubirea voastră, iubindu-vă?
Inconștienți ca peștii în jurul cârligului. Zăresc o barcă plutind cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor morți demult?
Un coșmar frecvent – mă aflu undeva, nu sunt acasă, nu știu unde mă aflu, văd oameni cunoscuți, ei nu mă recunosc, încerc să le explic ceva. Nu ne înțelegem. Oare aceasta este din viața anterioară sau din cea viitoare?
Unele scrieri seamănă cu florile artificiale. Prefer buruienile, sunt vii. Îmi place mirajul, floarea de cactus. Troistan și Isolda, Romeo and Julia, eu și iluzia.
Sub ochii uluiți ai motanului negru, șoarecii joacă o piesă, nu vor vi mâncați înainte ca piesa să se termine.
Cum este orbirea? Vezi și nu vezi. A te privi în interior este mai important și mai periculos. Mă reevaluez permanent. Împrejurările neprielnice mă fac mai puternic. Nu m-am lăsat servit niciodată. Dar iubit- da. De iubire nu te poți sătura. O imensă foame de iubire.
Îngăduie firii tale să supraviețuiască.
Îți ia jumătate din creier, din voință. Trăim între buline, droguri, smoguri. Clopot robust. Victimă și efect. Numărul zece latră. Mulți oameni au reverii. Dar nu-l știu pe psi. Ne stingem încet ca-n vechiul Tibet. Cuiva i-a dispărut iubita. S-a evaporat. A simțit libertatea de care se bucură nebunii. Ca un sinucigaș. Nu înțeleg pe cei care își sapă groapa sub amenințarea pistolului. Oricum , ei știu că mor. Atunci, de ce? Te aperi cu lopata de pistol. Aceasta este demnitatea condamnatului. Trebuie să înfățișez și acest aspect. Nu sunt o pildă, nici de pildă. Urma în care timpul se-ndepărtează. Voi, descendenți, sânge în cleștar. Noi, lacomi și acum. Gust de cenușă? Spune, te rog. Mulțumesc. Hohot de râs, homeric și himeric. Ecou monstruos. Nimic nu mai urmează. Să-l văd eu pe William Shakespeare încolonat, între douămiiști. Treceam peste o râpă adâncă, mă întrebam, ce caut eu pe această bârnă mâncată de umezeală, gata să se rupă? O, biruință amoroasă. Ecce homo. Nicăieri, niciunde. Norocul existenței mele. Selbsterfahrung, cercetarea de sine. Voi mai dormi vreodată?
Să-ți pierzi vocea, abia atunci începi să gândești. O lumină aurie îmi pătrunde prin pleoape. Cineva îmi smulge corzile vocale. Nu putem lăsa mizeria să ne pătrundă în suflet. Adică - frica de moarte, ura față de semeni, minciuna. Am și eu multe chipuri, unele nu le cunosc nici eu. Mila nu mi s-a părut o virtute, deși multe fapte bune se nasc din milă. Dar ea umilește, chiar cuvântul conține milă. Țin mai mult la dreptate și la independență.
Nu am resentimente. Lupta nu te poate lăsa cu resentimente, câștigi prin faptul că lupți .Resentimentul este un semn al înfrângerii.
BORIS MARIAN
|
Am cultivat plante exotice, imaginare. Veneam în fiecare noapte. Ridicolul nu este cea mai mare nenorocire. Cineva s-a aplecat prea mult peste balcon și a căzut în capul unui înalt funcționar. Putea să cadă în sine însuși. Se s criu miliarde de poezii, ca stelele, castelele.
Așa cum Moise a scos apă din stâncă, de ce să nu scot eu un strop de iubire din neiubirea voastră, iubindu-vă?
Inconștienți ca peștii în jurul cârligului. Zăresc o barcă plutind cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor morți demult?
Un coșmar frecvent – mă aflu undeva, nu sunt acasă, nu știu unde mă aflu, văd oameni cunoscuți, ei nu mă recunosc, încerc să le explic ceva. Nu ne înțelegem. Oare aceasta este din viața anterioară sau din cea viitoare?
Unele scrieri seamănă cu florile artificiale. Prefer buruienile, sunt vii. Îmi place mirajul, floarea de cactus. Troistan și Isolda, Romeo and Julia, eu și iluzia.
Sub ochii uluiți ai motanului negru, șoarecii joacă o piesă, nu vor vi mâncați înainte ca piesa să se termine.
Cum este orbirea? Vezi și nu vezi. A te privi în interior este mai important și mai periculos. Mă reevaluez permanent. Împrejurările neprielnice mă fac mai puternic. Nu m-am lăsat servit niciodată. Dar iubit- da. De iubire nu te poți sătura. O imensă foame de iubire.
Îngăduie firii tale să supraviețuiască.
Îți ia jumătate din creier, din voință. Trăim între buline, droguri, smoguri. Clopot robust. Victimă și efect. Numărul zece latră. Mulți oameni au reverii. Dar nu-l știu pe psi. Ne stingem încet ca-n vechiul Tibet. Cuiva i-a dispărut iubita. S-a evaporat. A simțit libertatea de care se bucură nebunii. Ca un sinucigaș. Nu înțeleg pe cei care își sapă groapa sub amenințarea pistolului. Oricum , ei știu că mor. Atunci, de ce? Te aperi cu lopata de pistol. Aceasta este demnitatea condamnatului. Trebuie să înfățișez și acest aspect. Nu sunt o pildă, nici de pildă. Urma în care timpul se-ndepărtează. Voi, descendenți, sânge în cleștar. Noi, lacomi și acum. Gust de cenușă? Spune, te rog. Mulțumesc. Hohot de râs, homeric și himeric. Ecou monstruos. Nimic nu mai urmează. Să-l văd eu pe William Shakespeare încolonat, între douămiiști. Treceam peste o râpă adâncă, mă întrebam, ce caut eu pe această bârnă mâncată de umezeală, gata să se rupă? O, biruință amoroasă. Ecce homo. Nicăieri, niciunde. Norocul existenței mele. Selbsterfahrung, cercetarea de sine. Voi mai dormi vreodată?
Să-ți pierzi vocea, abia atunci începi să gândești. O lumină aurie îmi pătrunde prin pleoape. Cineva îmi smulge corzile vocale. Nu putem lăsa mizeria să ne pătrundă în suflet. Adică - frica de moarte, ura față de semeni, minciuna. Am și eu multe chipuri, unele nu le cunosc nici eu. Mila nu mi s-a părut o virtute, deși multe fapte bune se nasc din milă. Dar ea umilește, chiar cuvântul conține milă. Țin mai mult la dreptate și la independență.
Nu am resentimente. Lupta nu te poate lăsa cu resentimente, câștigi prin faptul că lupți .Resentimentul este un semn al înfrângerii.
BORIS MARIAN
|
Poezia un hobby: Mirajul Fericirii...
Poezia un hobby: Mirajul Fericirii...
Love and life
Prietena-mi spune, nu am
noutăți, este ea ironică?
Poate că așteaptă un mare eveniment?
O răsturnare a axelor Terei?
Nu cunosc noutate mai mare decât însăși viața,
Răsăritul sau apusul soarelui. Altcineva îmi spune –
Gata, relațiile s-au rupt definitiv. Never say never.
Eu nu mă pot rupe definitv de mine însumi.
Unii mi-au închis poarta în nas. Alții m-au executa în trei cuvinte.
Nu, dragii mei executanți,nimic nu este definitv, nici chiar moartea,
Că vine mortul pe fereastră și cântă sau se strâmbă
sau spune, hai să jucăm un șah,ei, ce te faci?
Poate că așteaptă un mare eveniment?
O răsturnare a axelor Terei?
Nu cunosc noutate mai mare decât însăși viața,
Răsăritul sau apusul soarelui. Altcineva îmi spune –
Gata, relațiile s-au rupt definitiv. Never say never.
Eu nu mă pot rupe definitv de mine însumi.
Unii mi-au închis poarta în nas. Alții m-au executa în trei cuvinte.
Nu, dragii mei executanți,nimic nu este definitv, nici chiar moartea,
Că vine mortul pe fereastră și cântă sau se strâmbă
sau spune, hai să jucăm un șah,ei, ce te faci?
Iar toamna se pornesc vânturile, frunzele cad ca soldații,
Explodează castanele, mor doi
generali gemeni,
O domnișoară cu pielea albă
îmi oferă buzele,
Orchestra de corbi intonează
marșul lui Chopin,
Portocal s-a prefăcut într-o vacă, pruna într-un castel,
Pătule, pogoane, văzduhul e liber, sângele curge în șanțuri.
Lasă tinerii să se
distreze, zic eu, bad lady, come here.
BORIS MARIAN
Bene Merenti
Bene Merenti
Merită să te sacrifici pentru poezie. Este un bun comun, o patrie. Aici nu cresc flori artificiale, iar buruienile au valoarea lor, sunt vii. Succesiune, resurse, notar, mortar, rude crude, pensiune, morții bogați sunt apreciați. Am ascultat o poveste uluitoare despre o pisică împărțită în patru oscioare. Dar să revenim la succesiune, tu iei nasul mortului și-l duci la Fiume, eu iau un pantof a la Stroganoff, cu votcă absolut poloneză de la ambasada hotentoteză. Ce-mi place mie cum citește notarul, nătărăul și justițiarul, placizii cu plăci în gură, piloți și pilotele de anvergură, plagiatorul are o plagă, o ascunde și-i este dragă. Ce bine te învață experiența și ce frumos e drumul spre Florența și ce ușor se lecuiește orice boală, „ Eu n-am să dau la nimeni socoteală”. Doi stâlpi susțin azi lumea-n neclintire, onoarea roz și-albastra mea iubire de viață, de prieteni, iară soarta îmi este chiar amantă, asta-i partea cea bună, cunoscută de Candide, pentru că, Doamne, tu ești lector ipocrit, îmi recitești poemele, zâmbești, în ochii Tăi eu văd că nu mă crezi .
x x x x x
Ordine și pace, cine le face? Poate moartea? Morții nu fură, nu mint, nu ucid. Cine zace ghemuit sub granit? Aburul vinului, visului, aburul, printre ruine, copacii, laurul, vin păsări, câini vagabonzi, se nasc pui, am sărutat o fată beat cui, cândva scriam, descriam căprioare, de dincolo a venit albastră scrisoare, spunea defectul ce e plictis mare în locul zis paradis, să-i trimit cărți, le-am pus sub o lespede, zilnic o carte nouă și netedă, am aflat, le citea un șoarece, cu doctoratul să facă n-are ce.
x x x x x x x
Între noapte și joc se află omul. El alege, el este ales. Ce reprezintă dictatorii. Victoria nulităților care au precedat alte victorii. Geniul și genunchiul. Cedarea cerului. Fronda frunților.
|
Merită să te sacrifici pentru poezie. Este un bun comun, o patrie. Aici nu cresc flori artificiale, iar buruienile au valoarea lor, sunt vii. Succesiune, resurse, notar, mortar, rude crude, pensiune, morții bogați sunt apreciați. Am ascultat o poveste uluitoare despre o pisică împărțită în patru oscioare. Dar să revenim la succesiune, tu iei nasul mortului și-l duci la Fiume, eu iau un pantof a la Stroganoff, cu votcă absolut poloneză de la ambasada hotentoteză. Ce-mi place mie cum citește notarul, nătărăul și justițiarul, placizii cu plăci în gură, piloți și pilotele de anvergură, plagiatorul are o plagă, o ascunde și-i este dragă. Ce bine te învață experiența și ce frumos e drumul spre Florența și ce ușor se lecuiește orice boală, „ Eu n-am să dau la nimeni socoteală”. Doi stâlpi susțin azi lumea-n neclintire, onoarea roz și-albastra mea iubire de viață, de prieteni, iară soarta îmi este chiar amantă, asta-i partea cea bună, cunoscută de Candide, pentru că, Doamne, tu ești lector ipocrit, îmi recitești poemele, zâmbești, în ochii Tăi eu văd că nu mă crezi .
x x x x x
Ordine și pace, cine le face? Poate moartea? Morții nu fură, nu mint, nu ucid. Cine zace ghemuit sub granit? Aburul vinului, visului, aburul, printre ruine, copacii, laurul, vin păsări, câini vagabonzi, se nasc pui, am sărutat o fată beat cui, cândva scriam, descriam căprioare, de dincolo a venit albastră scrisoare, spunea defectul ce e plictis mare în locul zis paradis, să-i trimit cărți, le-am pus sub o lespede, zilnic o carte nouă și netedă, am aflat, le citea un șoarece, cu doctoratul să facă n-are ce.
x x x x x x x
Între noapte și joc se află omul. El alege, el este ales. Ce reprezintă dictatorii. Victoria nulităților care au precedat alte victorii. Geniul și genunchiul. Cedarea cerului. Fronda frunților.
|
Love and life
Love and life
Prietena-mi spune, nu am noutăți, este ea ironică?
Poate că așteaptă un mare eveniment?
O răsturnare a axelor Terei?
Nu cunosc noutate mai mare decât însăși viața,
Răsăritul sau apusul soarelui. Altcineva îmi spune –
Gata, relațiile s-au rupt definitiv. Never say never.
Eu nu mă pot rupe definitv de mine însumi.
Unii mi-au închis poarta în nas. Alții m-au executa în trei cuvinte.
Nu, dragii mei executanți,nimic nu este definitv, nici chiar moartea,
Că vine mortul pe fereastră și cântă sau se strâmbă
sau spune, hai să jucăm un șah,ei, ce te faci?
Iar toamna se pornesc vânturile, frunzele cad ca soldații,
Explodează castanele, mor doi generali gemeni,
O domnișoară cu pielea albă îmi oferă buzele,
Orchestra de corbi intonează marșul lui Chopin,
Portocal s-a prefăcut într-o vacă, pruna într-un castel,
Pătule, pogoane, văzduhul e liber, sângele curge în șanțuri.
Lasă tinerii să se distreze, zic eu, bad lady, come here.
BORIS MARIAN
Prietena-mi spune, nu am noutăți, este ea ironică?
Poate că așteaptă un mare eveniment?
O răsturnare a axelor Terei?
Nu cunosc noutate mai mare decât însăși viața,
Răsăritul sau apusul soarelui. Altcineva îmi spune –
Gata, relațiile s-au rupt definitiv. Never say never.
Eu nu mă pot rupe definitv de mine însumi.
Unii mi-au închis poarta în nas. Alții m-au executa în trei cuvinte.
Nu, dragii mei executanți,nimic nu este definitv, nici chiar moartea,
Că vine mortul pe fereastră și cântă sau se strâmbă
sau spune, hai să jucăm un șah,ei, ce te faci?
Iar toamna se pornesc vânturile, frunzele cad ca soldații,
Explodează castanele, mor doi generali gemeni,
O domnișoară cu pielea albă îmi oferă buzele,
Orchestra de corbi intonează marșul lui Chopin,
Portocal s-a prefăcut într-o vacă, pruna într-un castel,
Pătule, pogoane, văzduhul e liber, sângele curge în șanțuri.
Lasă tinerii să se distreze, zic eu, bad lady, come here.
BORIS MARIAN
vineri, 15 aprilie 2016
Priveghi
Priveghi
Ghilotina plânge de dorul
Cefei mele,
Capul meu va cădea
Noaptea morții și ziua jocului,
Privirea vie, talpa insensibilă,
Între două secole, spiritul meu,
Între brațele mele, viitorul schelet strălucitor,
Între buze, sfârcul tău,
Lacrimi curate și gânduri negre,
Între urechi, o seamă de cuvinte,
Ideile mele caută verticala,
Uitând că dedesubt e neantul,
Mă culc cu ideile altora,
Amantele mele,
Pot respira și în vid,
Dar nu invidiez pe nimeni.
Noapte de noapte treceam prin fața geamurilor ei,
Așteptam să văd lumânările cum se aprind.
Dar era numai beznă și tăcere.
Paralizie totală. Bătrânul de dincolo își aprindea luleaua,
Apoi pornea cu pas apăsat prin camerele vide.
God have mercy on his soul, am spus cu voce tare,
De parcă era vorba despre mine.
BORIS MARIAN
Ghilotina plânge de dorul
Cefei mele,
Capul meu va cădea
Noaptea morții și ziua jocului,
Privirea vie, talpa insensibilă,
Între două secole, spiritul meu,
Între brațele mele, viitorul schelet strălucitor,
Între buze, sfârcul tău,
Lacrimi curate și gânduri negre,
Între urechi, o seamă de cuvinte,
Ideile mele caută verticala,
Uitând că dedesubt e neantul,
Mă culc cu ideile altora,
Amantele mele,
Pot respira și în vid,
Dar nu invidiez pe nimeni.
Noapte de noapte treceam prin fața geamurilor ei,
Așteptam să văd lumânările cum se aprind.
Dar era numai beznă și tăcere.
Paralizie totală. Bătrânul de dincolo își aprindea luleaua,
Apoi pornea cu pas apăsat prin camerele vide.
God have mercy on his soul, am spus cu voce tare,
De parcă era vorba despre mine.
BORIS MARIAN
Idolii şi soarta lor
Idolii şi soarta lor
Chestii PERSONALE, CÂTEVA AFIȘĂRI,
Refuzate permanent, regretabil, stupefiant ,
portretul unui fost amic, deștept limbric,
despre adevăr îmi spune un văr,
Apropo de dincolo de mormânt, un cânt,
Ca un câine, așa, dă în câine, doar asta poți,
Citește legenda Golemului, omule,
Biografie, cer anulare,
Isaac Asimov are altă părere,
este prieten cu ereticul Gherasim Luca,
Tăcerea cuvintelor, îmi aparții definitiv, traumă,
Poţi să adormi definitiv? Cu epilog.
Biblia lui Borges, furioșii Domnului,
Istoria cruzimii noastre, Blecher în ghips,
Sexul falsifică sentimentele ,
Niciodată toamna, Pavese, sărbătoarea ruinelor.
Mulțam, sincer regret, era o reacție la o lungă așteptare.
Am catadixit, deci dixit și mi-am salvat sufletul.
Apoi muream în liniște, pe pajiște, ca o lișiță.
Fiecare cu gulagul său mititel.
*************************
Bondar
Bâzâi ca un bondar de departe,
Dar nu te pot ține în brațe,
Cuvântul „aut” a dispărut,
Sunt în interiorul tău,
Precum Iona, ascultă,
O lume s-a năruit,
Nu-mi pasă, eu mă simt bine,
ca la mine acasă, îți aud inima bătând nebunește,
râzi, înțelegi ce se-ntâmplă?
Parcă sunt Nautilius plutind în interiorul tău,
Când mă vei naște?
BORIS MARIAN
Chestii PERSONALE, CÂTEVA AFIȘĂRI,
Refuzate permanent, regretabil, stupefiant ,
portretul unui fost amic, deștept limbric,
despre adevăr îmi spune un văr,
Apropo de dincolo de mormânt, un cânt,
Ca un câine, așa, dă în câine, doar asta poți,
Citește legenda Golemului, omule,
Biografie, cer anulare,
Isaac Asimov are altă părere,
este prieten cu ereticul Gherasim Luca,
Tăcerea cuvintelor, îmi aparții definitiv, traumă,
Poţi să adormi definitiv? Cu epilog.
Biblia lui Borges, furioșii Domnului,
Istoria cruzimii noastre, Blecher în ghips,
Sexul falsifică sentimentele ,
Niciodată toamna, Pavese, sărbătoarea ruinelor.
Mulțam, sincer regret, era o reacție la o lungă așteptare.
Am catadixit, deci dixit și mi-am salvat sufletul.
Apoi muream în liniște, pe pajiște, ca o lișiță.
Fiecare cu gulagul său mititel.
*************************
Bondar
Bâzâi ca un bondar de departe,
Dar nu te pot ține în brațe,
Cuvântul „aut” a dispărut,
Sunt în interiorul tău,
Precum Iona, ascultă,
O lume s-a năruit,
Nu-mi pasă, eu mă simt bine,
ca la mine acasă, îți aud inima bătând nebunește,
râzi, înțelegi ce se-ntâmplă?
Parcă sunt Nautilius plutind în interiorul tău,
Când mă vei naște?
BORIS MARIAN
Această istorisire
Această istorisire
Această istorisire se naște
Din îndoială, din nedumerire, din nedormire,
Din ghinionul de Miquelon, iubito,
Nu mă du în ispită, să nu vorbim de rex și sex,
Teliatina, ce dulce sună, kinjal, un chin de jale,
Cum au ucis-o pe Hanna? Jawohl, Herr Gruppenfuehrer .
Eu nu am ajuns în America, ci la Hamburg.
Am ajuns în Cipru. Ghinion, Miquelon.
Capcana era o cană cu cap, laptele mamei s-a risipit pe cer.
De aceea privesc seara bolta și mă rog.
Se spune că Dumnezeu era Femeie.
Pentru unii nu există speranță, dar ei există.
BORIS MARIAN
Această istorisire se naște
Din îndoială, din nedumerire, din nedormire,
Din ghinionul de Miquelon, iubito,
Nu mă du în ispită, să nu vorbim de rex și sex,
Teliatina, ce dulce sună, kinjal, un chin de jale,
Cum au ucis-o pe Hanna? Jawohl, Herr Gruppenfuehrer .
Eu nu am ajuns în America, ci la Hamburg.
Am ajuns în Cipru. Ghinion, Miquelon.
Capcana era o cană cu cap, laptele mamei s-a risipit pe cer.
De aceea privesc seara bolta și mă rog.
Se spune că Dumnezeu era Femeie.
Pentru unii nu există speranță, dar ei există.
BORIS MARIAN
joi, 14 aprilie 2016
Dili-don
Dili-don
Am să scriu cu tine un roman argentinian, despre amorul nostru de un an, roman, a trecut Fata Morgana prin pustiu, iară morga a rămas la Jiu, nu mai știu de tine, nu mai știu, iei un lup, îl pui sub lupă, eu te pup, nici vampirii nu-s prea buni la supt, traversăm o moarte , două , trei, pupăza din Ferentari, din Tei. Nu-i nimic secret, cât timp trăiești, eu mă bucur, tu te bucurești. Stăm orbiți de naltele borduri, nu suntem insecte, geamanduri, Iar sărutul – abandon nu-i de pe Don, dili-don, dili-don , dili-don. Te văd alergând prin pustiu,O sentință fatală, echipajul e gata de drum, Să pornim, Aventura-i mereu sub semnul divin,Fără goarne, un tropot ne duce la mal, Apoi vom intra-n oceanul natal, Ne inundă, iar valul lovește-n urechi, Vom ajunge epave-n adâncul străvechi,Altă lume, culori minunate-s jur, Întuneric deplin, strălucim pe contur.Cei care mor nu mai văd lutul, Umbre ușoare poată sărutul, Urcă solemn spre Tronul cel Veșnic, Veșnică-i viața, flacără-n sfeșnic.Nimeni n-a spus cum e pe-acolo, Are dreptate cinstitul Apollo, Chiar Dionysos nu prea greșește Când soarbe vinul și se iubește, Crezi cât poți crede, e sfâșiereaNoastră lăuntrică, aștepți mângâierea.Purtând o spadă nevăzută, Încoronat cu lauri, trec Pe o cărare prea bătută,Dintre zevzeci, cel mai zevzec.Iubite umbre mă-nconjoară, Voi merge-n insule, comoriAșteaptă, eu nu doresc aur,Doar liniștea între culori.Hermodius îmi e tovarăș,Eu fac libații pentru morți , Nu-i nici o pierdere prea mare, Primesc orice cade la sorți. Păstrez doar cântecele-nalte,Iubirea celei ce-a trădat Pe mine însumi cu un altul, Care am fost tot eu, altdat.Noi inspirăm oile, copacii, munții, Păsările, norii, fluturii, soarele, Îl inspirăm și pe Dumnezeu Uneori, dar expirăm aerul văduvit De ploi, de copaci, păsări și Dumnezeu, De aceea când săruți, încerci să nu mai respiri.
Boris Marian
. |
Sub frunte
Sub frunte
Sub frunte am un continent de vise,
Spumoase valuri bat neîntrerupt,
Pictez tablouri în culori închise,
Sub frunte, azi, iar mâine dedesubt.
Cu inima o ducem greu, se pare,
Cu creierul noi ne luptăm absurd,
Un chip se întrevede, nu e oare
Adevăratul nostru chip de kurd?
Loviți de neadevăr și ură,
Dar mângâiați de dragoste , eu cred
Că viața asta n-are numai zgură,
Și nu oricare om e patruped.
Pe piept purtăm diverse decorații,
Noi fără laude nu putem trăi,
Urechile și inima în spații
Ascultă-ndemnul – fii, orice ar fi.
Un ochi ne urmărește, Domnul este,
Cu El vom trece dincolo de creste.
BORIS MARIAN
|
Sub frunte am un continent de vise,
Spumoase valuri bat neîntrerupt,
Pictez tablouri în culori închise,
Sub frunte, azi, iar mâine dedesubt.
Cu inima o ducem greu, se pare,
Cu creierul noi ne luptăm absurd,
Un chip se întrevede, nu e oare
Adevăratul nostru chip de kurd?
Loviți de neadevăr și ură,
Dar mângâiați de dragoste , eu cred
Că viața asta n-are numai zgură,
Și nu oricare om e patruped.
Pe piept purtăm diverse decorații,
Noi fără laude nu putem trăi,
Urechile și inima în spații
Ascultă-ndemnul – fii, orice ar fi.
Un ochi ne urmărește, Domnul este,
Cu El vom trece dincolo de creste.
BORIS MARIAN
|
Idolii şi soarta lor
Idolii şi soarta lor
Chestii PERSONALE, CÂTEVA AFIȘĂRI,
Refuzate permanent, regretabil, stupefiant ,
portretul unui fost amic, deștept limbric,
despre adevăr îmi spune un văr,
Apropo de dincolo de mormânt, un cânt,
Ca un câine, așa, dă în câine, doar asta poți,
Citește legenda Golemului, omule,
Biografie, cer anulare,
Isaac Asimov are altă părere,
este prieten cu ereticul Gherasim Luca,
Tăcerea cuvintelor, îmi aparții definitiv, traumă,
Poţi să adormi definitiv? Cu epilog.
Biblia lui Borges, furioșii Domnului,
Istoria cruzimii noastre, Blecher în ghips,
Sexul falsifică sentimentele ,
Niciodată toamna, Pavese, sărbătoarea ruinelor.
Mulțam, sincer regret, era o reacție la o lungă așteptare.
Am catadixit, deci dixit și mi-am salvat sufletul.
Apoi muream în liniște, pe pajiște, ca o lișiță.
Fiecare cu gulagul său mititel.
BMM
Chestii PERSONALE, CÂTEVA AFIȘĂRI,
Refuzate permanent, regretabil, stupefiant ,
portretul unui fost amic, deștept limbric,
despre adevăr îmi spune un văr,
Apropo de dincolo de mormânt, un cânt,
Ca un câine, așa, dă în câine, doar asta poți,
Citește legenda Golemului, omule,
Biografie, cer anulare,
Isaac Asimov are altă părere,
este prieten cu ereticul Gherasim Luca,
Tăcerea cuvintelor, îmi aparții definitiv, traumă,
Poţi să adormi definitiv? Cu epilog.
Biblia lui Borges, furioșii Domnului,
Istoria cruzimii noastre, Blecher în ghips,
Sexul falsifică sentimentele ,
Niciodată toamna, Pavese, sărbătoarea ruinelor.
Mulțam, sincer regret, era o reacție la o lungă așteptare.
Am catadixit, deci dixit și mi-am salvat sufletul.
Apoi muream în liniște, pe pajiște, ca o lișiță.
Fiecare cu gulagul său mititel.
BMM
Nici
Nici viață, nici moarte
Nici viață, nici moarte,
Nimic nu e sigur,
șoptește profesorul,
are o unghie cât o mistrie,
și-o înfige în gât,
sângele, roșu binefăcător
se revarsă pe coridoare,
pe scările blocului,
mulți s-au înecat ,
profesorul a scăpat
printr-o simplă intervenție.
Acum este paznic
La o grădiniță de copii,
E foarte mulțumit,
Dezleagă și cuvinte încrucișate,
Mănâncă gogoși,
Nu pune nici o întrebare,
Am încercat să-i iau un interviu,
m-a refuzat, ținea mâna în buzunar,
se observa că avea o unghie
sub formă de mistrie.
BORIS MARIAN
|
|
Lady Zeppelin
Lin trece zeppelinul,
Ca un lin în iazul
În care cazi cu trinul
Când intră în gara Gaga-Gargară,
Fanii și cu profanii
Fac un partid perfid și fungicid,
În oraș s-au ascuns îngerii,
În Oaș - bucuria înfrângerii,
Samba și cu Carramba,
Delicia cu delicvenții, galenții,
Clandestinii fără intestine,
punct, de aici începe Poesia.
Definind sensul vieții într-un picior,
Sunt fără știință profet,
Nu vă loviți cu pumnul în piept,
Cineva și-a rupt sternul,
Internul veghează un muribund,
De ce, Doamne?
Dumnezeu mai șomează.
Cineva pune accentul pe Sfârșitul lumii.
„ Cu mâine zilele-ți adaugi”.
Artistul ca enigmă, siglă,
un bâtlan a zburat înspre sud,
cine spunea că Dumnezeu este singurul
cu drept de existență?
Un obelisc negru, negru
a fost așezat în centrul Paradisului.
„Fratele,meu este strigătul” ,
Dar va veni timpul
Când noi vom privi de sus
Cum ne privesc alții.
BORIS MARIAN
. |
Chipul meu
Chipul meu
E chipul meu? Nu - chip străin,
Vine discret, fără venin,
Umbra, tăcerea, nebunul din turn,
Aud suspine, zbor de colun.
Noapte albastră, ca o cămașă,
Tremură toată, patimă lașă,
Ating tufișul, spinii sunt lungi,
Roză sălbatică, tu mă alungi,
Ba lăcrimezi, ba te revolți,
Mor la tensiunea de o mie de volți.
Prea mari orașele, prea mici pietonii,
banalizată-i istoria Sodomei,
fug precum Lot, larg e deșertul,
n-am apucat din postume nici sfertul.
Prinde-mi cu palmele tale, iubito,
Chipul și spune-mi, poate murit-am?
Poate că nu știu și umblu stingher,
Precum stafia sau sfântul din cer.
BORIS MARIAN
|
E chipul meu? Nu - chip străin,
Vine discret, fără venin,
Umbra, tăcerea, nebunul din turn,
Aud suspine, zbor de colun.
Noapte albastră, ca o cămașă,
Tremură toată, patimă lașă,
Ating tufișul, spinii sunt lungi,
Roză sălbatică, tu mă alungi,
Ba lăcrimezi, ba te revolți,
Mor la tensiunea de o mie de volți.
Prea mari orașele, prea mici pietonii,
banalizată-i istoria Sodomei,
fug precum Lot, larg e deșertul,
n-am apucat din postume nici sfertul.
Prinde-mi cu palmele tale, iubito,
Chipul și spune-mi, poate murit-am?
Poate că nu știu și umblu stingher,
Precum stafia sau sfântul din cer.
BORIS MARIAN
|
marți, 12 aprilie 2016
Poezia mea
Poezia mea, indiferent ce spun criticii,
Piticii critici, mon petit arlequine,
Oferă argumente verificabile cu microscopul
Care , asemenea atomilor de heliu,
Pătrund în sufletele astronauților,
Efectul zefirului este catastrofal de binevenit,
În Tiergarten se plimbă muște cu stea în coadă,
Sub poarta Brandenburg trec schelete de faraoni neîmbălsămați,
Siluete stranii de lebede negre pustiesc orice dorință,
Ochii învăluitori ai chirurgilor mă îndeamnă la o extirpare totală
A talentului literar, dar nu mă las, scriu precum soarele
Ce se învârte în mintea lui Ptolemeu. Cam așa vine chestiunea.
BMM
Poezia mea, indiferent ce spun criticii,
Piticii critici, mon petit arlequine,
Oferă argumente verificabile cu microscopul
Care , asemenea atomilor de heliu,
Pătrund în sufletele astronauților,
Efectul zefirului este catastrofal de binevenit,
În Tiergarten se plimbă muște cu stea în coadă,
Sub poarta Brandenburg trec schelete de faraoni neîmbălsămați,
Siluete stranii de lebede negre pustiesc orice dorință,
Ochii învăluitori ai chirurgilor mă îndeamnă la o extirpare totală
A talentului literar, dar nu mă las, scriu precum soarele
Ce se învârte în mintea lui Ptolemeu. Cam așa vine chestiunea.
BMM
Criptă
Criptă
Criptă înfiptă în miez de țintirim,
țârâim, deci trăim, deci mințim, chinuim,
un dihor jupuit, un act ilicit,
un erou pozitiv, uneori evaziv,
confruntat cu un piept de aramă, femeie
ori amazoană din filme cu cheie,
papagalul le știe pe toate-i deștept,
îl cheamă ca rege italic Umbert,
noi cădem, noi mai gemem, nu ne vedem,
suntem demni orișicând, mai cu seamă-n mormânt,
sunt cadavre plutind pe Sena, sub cer,
papagalul repetă scena de ieri,
când cu pușca nea Ceașcă ucise doi urși
îmbătați cu alcoolul de pe la Huși,
la banchet vin cu ștaif luptătorii de ieri
ce furară ca-n codru cupru și fier.
Trec cocorii , o mie, văd temple în zbor,
Ei salută religii ce nu se mai cer,
Am uitat de gulaguri și de holocaust,
Pregătim papagalul să țină un toast.
Va vorbi despre legi și condamnări,
Luminița așteaptă plăpândă în zări.
BMM
Criptă înfiptă în miez de țintirim,
țârâim, deci trăim, deci mințim, chinuim,
un dihor jupuit, un act ilicit,
un erou pozitiv, uneori evaziv,
confruntat cu un piept de aramă, femeie
ori amazoană din filme cu cheie,
papagalul le știe pe toate-i deștept,
îl cheamă ca rege italic Umbert,
noi cădem, noi mai gemem, nu ne vedem,
suntem demni orișicând, mai cu seamă-n mormânt,
sunt cadavre plutind pe Sena, sub cer,
papagalul repetă scena de ieri,
când cu pușca nea Ceașcă ucise doi urși
îmbătați cu alcoolul de pe la Huși,
la banchet vin cu ștaif luptătorii de ieri
ce furară ca-n codru cupru și fier.
Trec cocorii , o mie, văd temple în zbor,
Ei salută religii ce nu se mai cer,
Am uitat de gulaguri și de holocaust,
Pregătim papagalul să țină un toast.
Va vorbi despre legi și condamnări,
Luminița așteaptă plăpândă în zări.
BMM
luni, 11 aprilie 2016
Iliada pe dos
Iliada pe dos
Un cal pentr-un poem, o Iliadă,
În scoicile mirositoare –pace fadă,
Cal de bătaie eu ofer, îți dau,
Preferă tu ce crezi, un mic bau-bau.
Singurătățile se tot hrănesc cu frică,
din efemer vom face o șeptică,
pe coapsele miresei se prăvale
misterul pasiunilor carnale,
că de din vale de Rovine scrie
poetul într-o sferă aurie,
tu nu știi ce înseamnă not to be,
astfel ne înțelegem, jucării
suntem în mâinile Demiurgului,
cenușă în scrumiera Lui.
Cuțitul cu plăsea de trandafir
l-am pregătit când n-am să mă mai mir,
cum te iubeam cândva, te nisipeam
și-n valuri iar te adunam,
țara tristeții este-n fiecare,
unii se duc departe de hotare,
mieii ce plâng se-aud numai în somn,
flămândul nu visează un somon,
Confucius este partenerul lui Antoniu,
Tu te alegi cu algele, cu tonul,
Ai fost un înger, astăzi ești banal,
Atingi treapta de jos, monumental,
Cât despre o cetate zisă Troia
O să ne spună orbul din Minoia.
Nu poți ceda, nu poți muri, deși se moare
La Topolog, la Hiroshima sau Canare,
De-ai fost cândva un dinosaur,
Nu are importanță, scrii cu aur.
BMM
,
Un cal pentr-un poem, o Iliadă,
În scoicile mirositoare –pace fadă,
Cal de bătaie eu ofer, îți dau,
Preferă tu ce crezi, un mic bau-bau.
Singurătățile se tot hrănesc cu frică,
din efemer vom face o șeptică,
pe coapsele miresei se prăvale
misterul pasiunilor carnale,
că de din vale de Rovine scrie
poetul într-o sferă aurie,
tu nu știi ce înseamnă not to be,
astfel ne înțelegem, jucării
suntem în mâinile Demiurgului,
cenușă în scrumiera Lui.
Cuțitul cu plăsea de trandafir
l-am pregătit când n-am să mă mai mir,
cum te iubeam cândva, te nisipeam
și-n valuri iar te adunam,
țara tristeții este-n fiecare,
unii se duc departe de hotare,
mieii ce plâng se-aud numai în somn,
flămândul nu visează un somon,
Confucius este partenerul lui Antoniu,
Tu te alegi cu algele, cu tonul,
Ai fost un înger, astăzi ești banal,
Atingi treapta de jos, monumental,
Cât despre o cetate zisă Troia
O să ne spună orbul din Minoia.
Nu poți ceda, nu poți muri, deși se moare
La Topolog, la Hiroshima sau Canare,
De-ai fost cândva un dinosaur,
Nu are importanță, scrii cu aur.
BMM
,
Încărunțim
Încărunțim
Doamnei A.B.
Încărunțim și blonzi, șateni, încă nuntim,
Unul rămase la Azuga, altul la mare, înecat,
Vin scorpionii să ne fure și să ne-mpungă supărați.
Tulpina visului se leagă de o natură cu narcis,
Cine și-a însușit securea de nu mai pare circumcis?
Frusina vine numai vineri, edenic parfumată e,
Vara tutunul se culege, iar noapte mai pufăie.
Facem examen radiologic, ne iese nota sub nivel,
În iunie Junus se însoară, dar fiul pare un purcel,
Având speranțe, ce supliciu? Contrariul morții e un ceas,
Mutăm accentele pe iarbă, iar pe sub iarbă-i Sviatoslav.
Barirea Vergului dispare, vergele nu se mai produc,
Treci gârla și te lauzi că anul se va-ncheia cu un sfârc/muc.
Deci la Paris cu toții să mergem, fraților de an,
Iar Paris din Julietta face icoană pentr-un schit armean.
BORIS MARIAN
Doamnei A.B.
Încărunțim și blonzi, șateni, încă nuntim,
Unul rămase la Azuga, altul la mare, înecat,
Vin scorpionii să ne fure și să ne-mpungă supărați.
Tulpina visului se leagă de o natură cu narcis,
Cine și-a însușit securea de nu mai pare circumcis?
Frusina vine numai vineri, edenic parfumată e,
Vara tutunul se culege, iar noapte mai pufăie.
Facem examen radiologic, ne iese nota sub nivel,
În iunie Junus se însoară, dar fiul pare un purcel,
Având speranțe, ce supliciu? Contrariul morții e un ceas,
Mutăm accentele pe iarbă, iar pe sub iarbă-i Sviatoslav.
Barirea Vergului dispare, vergele nu se mai produc,
Treci gârla și te lauzi că anul se va-ncheia cu un sfârc/muc.
Deci la Paris cu toții să mergem, fraților de an,
Iar Paris din Julietta face icoană pentr-un schit armean.
BORIS MARIAN
duminică, 10 aprilie 2016
A scrie tâmpenii
A scrie tâmpenii
Scrii tâmpenii, îmi spunea o cucuvaie
Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,
În dealul Copului, barba ca și arta maschează
Imperfecțiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient
Să ai coaie mari și tari, spune Danilo Kish, are dreptate,
Dar de ce nu scriu și câinii o carte, două?
De ce nu intrăm în cercul magic al cărților,
Să nu mai ieșim din el? Să nu mai ieșim din el?
Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.
Dacă starea de rău este o stare normală,
Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,
Fumând, tușind, mâncând, etc. , dar ce este mai frumos
Decât un tril în mijlocul orașului, venit pe scară?
BMM
Scrii tâmpenii, îmi spunea o cucuvaie
Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,
În dealul Copului, barba ca și arta maschează
Imperfecțiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient
Să ai coaie mari și tari, spune Danilo Kish, are dreptate,
Dar de ce nu scriu și câinii o carte, două?
De ce nu intrăm în cercul magic al cărților,
Să nu mai ieșim din el? Să nu mai ieșim din el?
Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.
Dacă starea de rău este o stare normală,
Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,
Fumând, tușind, mâncând, etc. , dar ce este mai frumos
Decât un tril în mijlocul orașului, venit pe scară?
BMM
vineri, 8 aprilie 2016
incursiune
Incursiune în Yoknopatawpha
În lumina de august aș vrea să mor,
Alături de Faulkner, Hemingway și More,
Why is the world…..? O confesiune? NU.
Totul se află în mine, nemulțumire, TU.
O sclavă și-un aligator au dat acestei lumi scriitori,
Ah , Oxford, no, better Harvard,
Faci facultăți pe bulevard,
Stau precum Kafka la Castel, afară-n ger
Un Gulliver, vânez un urs – fantoma sa,
Harun o caută pe Fatma , as I lay dying,
Te visam, darling, ești peste tot, de aceea
Iubind eu nu voi fi nici mort.
„Tăticule, e greu să mori?
Nu, cred că este de ajuns de ușor, depinde”.
Fantoma Lolita se strecoară și ea, neobosita.
Truman Capote juca la ruletă-rulotă- cocotă.
Și totuși pe Trotuș se scrie mai bine, vecine, vecine.
*************************************
Ies din pijama , dimineața ca o șopârlă fără piele,
Întâmpin din nou realitatea, un duș rece ca gheața,
O cunoscută-mi oferă coapsa ei, o primesc,
Cerul se umple de curcubee nemaivăzute cu ochiul liber.
Cine mai scrie pentru copii și pentru rafinați?
BORIS M. MARIAN
miercuri, 6 aprilie 2016
O corabie-minune
O corabie-minune
Noe privește porumbelul, ce vede el?
Un permis de port-armă, vede cerul prăbușit,
Armata de cavalerie gonind prin stepă,
Pregătiri secrete de luptă , de guerilă,
O dimineață soioasă, slinoasă, vomată,
O capră la secretariat scriind un necrolog,
Pe pionierul Anselm vânat de indieni,
A venit o doamnă pictoriță s-a dezbrăcat
și a pictat propriul nud, mariajul dintre ea
și o insulă din Pacific nu a ținut,
de dragul hainelor a revenit la secolul XVIII,
s-a îndrăgostit de dr. Guillotine, și-a pierdut capul,
Noe a cules capul din apă, porumbelul a ciugulit ochii
și povestea s-a încheiat trist.
BMM
Noe privește porumbelul, ce vede el?
Un permis de port-armă, vede cerul prăbușit,
Armata de cavalerie gonind prin stepă,
Pregătiri secrete de luptă , de guerilă,
O dimineață soioasă, slinoasă, vomată,
O capră la secretariat scriind un necrolog,
Pe pionierul Anselm vânat de indieni,
A venit o doamnă pictoriță s-a dezbrăcat
și a pictat propriul nud, mariajul dintre ea
și o insulă din Pacific nu a ținut,
de dragul hainelor a revenit la secolul XVIII,
s-a îndrăgostit de dr. Guillotine, și-a pierdut capul,
Noe a cules capul din apă, porumbelul a ciugulit ochii
și povestea s-a încheiat trist.
BMM
marți, 5 aprilie 2016
Din legănare
Din legănare
Din legănare învață pendulul, ne răsfață,
Iar tainele eterne ne însoțesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
și gemete și hohote de râs nebun în clocote,
foametea morții, multe vieți abia născute,
noi generații, colții de ghiocei, saboții
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuiești cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe și șrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul și cuceresc înaltul.
BMM
Din legănare învață pendulul, ne răsfață,
Iar tainele eterne ne însoțesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
și gemete și hohote de râs nebun în clocote,
foametea morții, multe vieți abia născute,
noi generații, colții de ghiocei, saboții
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuiești cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe și șrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul și cuceresc înaltul.
BMM
luni, 4 aprilie 2016
Nu-mi plac ideile
Nu-mi plac ideile
Ideile sunt multe, cineva îmi spune –două,
Ideile sunt oculte și ucid oameni nouă,
Laureații au idei,zei, ei,
Plâng și eu lângă ei.
Cum se amestecă sunetele
știe fiecare, pune-te-te
în situația mea, amestec
o tonă de vorbe, mestec,
adio, lozinci optimiste,
îndemnuri la extremisme,
astăzi vorbesc în șoaptă,
stai, clipa mea, mai așteaptă,
nu mă lua prin surprindere,
uită ideile, tinere.
BMM
Ideile sunt multe, cineva îmi spune –două,
Ideile sunt oculte și ucid oameni nouă,
Laureații au idei,zei, ei,
Plâng și eu lângă ei.
Cum se amestecă sunetele
știe fiecare, pune-te-te
în situația mea, amestec
o tonă de vorbe, mestec,
adio, lozinci optimiste,
îndemnuri la extremisme,
astăzi vorbesc în șoaptă,
stai, clipa mea, mai așteaptă,
nu mă lua prin surprindere,
uită ideile, tinere.
BMM
duminică, 3 aprilie 2016
Femeia ta
Femeia ta
Femeia ta să fie o vie roditoare
și Domnul să te ție mereu în sărbătoare.
Sara, Rebeca, Rahela și cu Lea
Să-ți lumineze calea galactic- Galateea.
Tu cântă pe Debora din toate mai vitează,
Îngerii nopții tainic mereu te vizitează,
Fecioara și cu Pruncul, cu esenienii ei,
Fi fericit , poete, iubit de duh- femei.
Pe Rut, pe Noemina, pe Gracia Nasi,
Emma Lazarus, multe, oricâte or mai fi,
Sylvia Plath, pe Anna Ahmatova, cum vrei,
Să nu uiți niciodată al Evelor temei.
BMM
Femeia ta să fie o vie roditoare
și Domnul să te ție mereu în sărbătoare.
Sara, Rebeca, Rahela și cu Lea
Să-ți lumineze calea galactic- Galateea.
Tu cântă pe Debora din toate mai vitează,
Îngerii nopții tainic mereu te vizitează,
Fecioara și cu Pruncul, cu esenienii ei,
Fi fericit , poete, iubit de duh- femei.
Pe Rut, pe Noemina, pe Gracia Nasi,
Emma Lazarus, multe, oricâte or mai fi,
Sylvia Plath, pe Anna Ahmatova, cum vrei,
Să nu uiți niciodată al Evelor temei.
BMM
sâmbătă, 2 aprilie 2016
Un fir de grație
Un fir de grație
Un fir de aur și brocart,
Băiat cu carte, mult azart,
Un fir de grație, arginți,
țesut de sfinți.
Avea pescarul doar un fiu
Care umbla hai-hui, hai-hiu,
l-a prezentat drept ginere
de vinere.
Veni flăcăul, meșter bun,
Făcu prin camere minuni,
s-a-ndrăgostit de soacra lui,
hai-hui.
Și dragostea dură un pic,
Găsi o jertfă cu neg mic,
O biată fată, ca un miel,
Oh, Sataniel.
BMM
Un fir de aur și brocart,
Băiat cu carte, mult azart,
Un fir de grație, arginți,
țesut de sfinți.
Avea pescarul doar un fiu
Care umbla hai-hui, hai-hiu,
l-a prezentat drept ginere
de vinere.
Veni flăcăul, meșter bun,
Făcu prin camere minuni,
s-a-ndrăgostit de soacra lui,
hai-hui.
Și dragostea dură un pic,
Găsi o jertfă cu neg mic,
O biată fată, ca un miel,
Oh, Sataniel.
BMM
Reguli și nereguli
Reguli și nereguli
Nu fă altuia, ce să nu-i faci?
Placi, nu placi. Pitpalaci.
Nu judeca pe aproapele tău, nu judeca nemic.
Chipul tău cu al cui seamănă. Ești hun?
Ia de aici tutun. Să nu omori, oricum mori.
Cine fură un om să pună un pom.
Sapă o groapă, o să te-ncapă.
Nu minți, deși ai minte.
Mai bine puține, decât multe bube.
Cui i se cuvine cinstea? Celui ce nu o are.
Supărarea din cuvinte este mai rea decât jocul la bursă.
Nici un cuvânt nu întrece o faptă, atunci de ce vorbim?
Darul nerăsplătit este sublim.
Limba vicleană departe ajunge. Unde?
Privește ochii și nu mâinile femeii.
Să nu crezi că ești sfânt, nu ești.
Ș.a.m.d. Spune și tu ceva.
BMM
Nu fă altuia, ce să nu-i faci?
Placi, nu placi. Pitpalaci.
Nu judeca pe aproapele tău, nu judeca nemic.
Chipul tău cu al cui seamănă. Ești hun?
Ia de aici tutun. Să nu omori, oricum mori.
Cine fură un om să pună un pom.
Sapă o groapă, o să te-ncapă.
Nu minți, deși ai minte.
Mai bine puține, decât multe bube.
Cui i se cuvine cinstea? Celui ce nu o are.
Supărarea din cuvinte este mai rea decât jocul la bursă.
Nici un cuvânt nu întrece o faptă, atunci de ce vorbim?
Darul nerăsplătit este sublim.
Limba vicleană departe ajunge. Unde?
Privește ochii și nu mâinile femeii.
Să nu crezi că ești sfânt, nu ești.
Ș.a.m.d. Spune și tu ceva.
BMM
vineri, 1 aprilie 2016
In memoriam
In memoriam
In memoriam Mariaque, era omul om și draque,
Cine scrie? Un demis revenit din Paradis.
Altul se numește Nache, are el pe vino-ncoache,
Iar un altul, un Zefir ușurel că bea chefir.
Meșterul Manole trece fără frații lui cei zece,
Prelipitul cam ursuz ne aduce falsul uz,
Auzit-ați de Șestpals? Îmi e frate la necaz,
Morales morale are de vrei două-trei parale.
Râpă răpăie cu goarna, că l-a părăsit iar doamna,
Merg pe strada Odeon, prind în brațe un balcon,
Ochiul mugic mă privește, arcul literii de pește,
Alei, Gopo, aferim, tot la tine nimerim,
Pralex și cu Țichindeal ne urează la mulți ani
Până să ajungem sus, să primim un Leberwurst,
Mai avem din noi un pic să ajungem pisc și tic.
BORIS MARIAN
In memoriam Mariaque, era omul om și draque,
Cine scrie? Un demis revenit din Paradis.
Altul se numește Nache, are el pe vino-ncoache,
Iar un altul, un Zefir ușurel că bea chefir.
Meșterul Manole trece fără frații lui cei zece,
Prelipitul cam ursuz ne aduce falsul uz,
Auzit-ați de Șestpals? Îmi e frate la necaz,
Morales morale are de vrei două-trei parale.
Râpă răpăie cu goarna, că l-a părăsit iar doamna,
Merg pe strada Odeon, prind în brațe un balcon,
Ochiul mugic mă privește, arcul literii de pește,
Alei, Gopo, aferim, tot la tine nimerim,
Pralex și cu Țichindeal ne urează la mulți ani
Până să ajungem sus, să primim un Leberwurst,
Mai avem din noi un pic să ajungem pisc și tic.
BORIS MARIAN
Memento Mori p.3
Memento Mori p.3
Era fiul lui Pedaia care locuia odaia,
Om cu totul deosebit, avea-n casă un cuțit,
Zorobabel zis și Zoro pe femei le striga –Soro,
Unele i-au fost iubite, avea-n burtă trei cuțite.
Darius, Cirus erau frați poposiți de la Urlați,
Când s-au dus în Persia să predea imersia
În Oceanul Indian, i-au închis pe șapte ani.
Dar un hogea mai cu fală le-a predat cavou cu yală.
Nu voiau mormânt bogat, însă la Berceni e sat,
Nemurire fără moarte e ca soră fără frate,
Ne murim moartea murind, mi-a spus un cioban din Pind,
Umblă nebună și moartea, câine scăpat din lanț,
Oamenii – suflete albe se oferă la danț,
De voi muri, iubito, nu te teme,
Eu plec o leacă, dar revin devreme.
BMM
Era fiul lui Pedaia care locuia odaia,
Om cu totul deosebit, avea-n casă un cuțit,
Zorobabel zis și Zoro pe femei le striga –Soro,
Unele i-au fost iubite, avea-n burtă trei cuțite.
Darius, Cirus erau frați poposiți de la Urlați,
Când s-au dus în Persia să predea imersia
În Oceanul Indian, i-au închis pe șapte ani.
Dar un hogea mai cu fală le-a predat cavou cu yală.
Nu voiau mormânt bogat, însă la Berceni e sat,
Nemurire fără moarte e ca soră fără frate,
Ne murim moartea murind, mi-a spus un cioban din Pind,
Umblă nebună și moartea, câine scăpat din lanț,
Oamenii – suflete albe se oferă la danț,
De voi muri, iubito, nu te teme,
Eu plec o leacă, dar revin devreme.
BMM
joi, 31 martie 2016
BORIS MARIAN
BORIS MARIAN
Prin Filantropia cu Marius Mircu
Marius Mircu, fratele mai mare al lui Solomon Marcus, pe care l-am condus în martie a.c. pe ultimul drum, a trăit între 9 iunie 1909 și 4 septembrie 2008, adică 99 de ani și ceva în plus. A răspuns de Arhiva FCER între anii 1942-1987, a fost secretar de redacție la ziarul NAȚIUNEA al lui G. Călinescu, a fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor între anii 1982-1987, după care a plecat la vârsta de 78 de ani în Țara Sfântă. A vorbit la Kol Israel, a fost distins cu Premiul Sion, de-a lungul vieții publicând circa 40 de volume. Cartea sa ”Un cimitir plin de viață” care mi-a trezit un interes neașteptat a fost publicată la Bacău în 2001 și se referă la Cimitirul Filantropia. Să mergem pe urmele scriitorului. Eugen Relgis spunea că acolo, ceea ce numim trecut , este un prezent permanent. Coheletul spune că e mai bine să intri în casa tristeții decât în casa bucuriei, adică moartea este o eliberare de suferințele vieții. Este un punct de vedere greu de acceptat. „Mare e moartea peste măsură/suntem ai ei cu surâsul pe gură”. Asta spunea Rilke. Cimitirul a fost înființat de un bunic al lui Moses Gaster. La un moment dat, fiind multe cereri, la intrare scria – „nu se pot reține locuri, livrarea se face imediat”. Acolo hodinește Jakob Marmorosch, fondatorul primei Bănci din București. Mai spre zidul din fund se află o piatră funerară a decedatului Adolf Hittler ( cu doi de t), mort la trei ani după nașterea dictatorului dement Adolf Hitler. În timpul războiului al doilea, piatra a fost mascată, să nu se interpreteze ca o glumă. „Nu căutați printre morți pe cei ce trăiesc în inima voastră”, scrie pe o piatră. Mulți evrei , cetățeni străini și-au găsit moartea în România, fiind îngropați la Filantropia, din Franța, Brazilia, Israel, etc. Unii au lăsat o chemare – LA REVEDERE. Altul, mai hâtru- „Îmi doreai fericirea, moartea ta o dovedește”. Zici că te afli la Săpânța, în Maramureș. Peltz ar fi vrut să i se scrie – „Aici zace unul care nimic nu a fost, nici măcar academician”. Altul- „Era și timpul”. Apropo- alături de I.Peltz, odihnește fiica sa, artist plastic, Tia, ca și o parte dintre rude, totodată personaje din romanele sale. Alături o gădim pr Paulina Peppi, ultima soție a lui Ioan-Heliade Rădulescu. Leon Feinsilber a fost secretarul junimistului G. Panu. La Filantropia au fost înmormântați și fruntași ai obștii, precum dr. J.I. Niemirower, fost Șef Rabin sefard, apoi așkenazit, un lider cunoscut. A produs senzație intrarea sa în Templul Coral cu o mare cruce la gât – era Ordinul Crucea României primită chiar mai înainte de la Rege. Alt mormânt – Rabinul dr, Meyr Beck, un mare învățat –iudaist, la slujba de înmormântare, ținută la Templul Coral venind și Părintele- scriitor Gala Galaction, care a ținut un Cuvânt de jale. Primul parlamentar evreu dr. Adolphe Stern, numeroși rabini din comunitățile evreiești din țară, autori de cărți, predicatori de talent.Hermann Breyer, furnizor de postavuri, al Curții regale, ziaristul B. Brănișteanu, social-democratul dr. L. Ghelerter, pomenit de istoricii peceriști ca dușman al comunismului, unchiul regizorului Moni Ghelerter., marele investitor în industria petrolului și a chimiei, Aron Schuller,financiarul Solomon Halfon, bancherul Mauriciu Blank, familia Elias, Menahem și Jacques, donatori în favoarea Academiei Române. Primarul de la revoluția din 1848, bancherul Hillel Manoach, rude ale Anei Pauker, mătușă, verișoare( Ana Pauker a fost incinerată, după tradiția comunistă), eroi-militari Mauriciu Brociner, Alexandru Cociu, nefericitul Ion Trivale ( Netzler), critic literar, mort la 29 de ani, alte morminte – martiri ai asasinatelor produse de Legiune, în special în timpul rebeliunii din ianuarie 1941, cum sunt frații Guttman, ș.a, poetul tradicător al unor mari poeți români, Solomon Segal. Mulți, multe nume cunoscute și mai puțin cunoscute, de scriitori, artiști, etc.S-ar putea scrie romane despre viața multor decedați, ce odihnesc pe malul celălalt al vieții, vorba lui Shakespeare.
BORIS MARIAN..
Prin Filantropia cu Marius Mircu
Marius Mircu, fratele mai mare al lui Solomon Marcus, pe care l-am condus în martie a.c. pe ultimul drum, a trăit între 9 iunie 1909 și 4 septembrie 2008, adică 99 de ani și ceva în plus. A răspuns de Arhiva FCER între anii 1942-1987, a fost secretar de redacție la ziarul NAȚIUNEA al lui G. Călinescu, a fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor între anii 1982-1987, după care a plecat la vârsta de 78 de ani în Țara Sfântă. A vorbit la Kol Israel, a fost distins cu Premiul Sion, de-a lungul vieții publicând circa 40 de volume. Cartea sa ”Un cimitir plin de viață” care mi-a trezit un interes neașteptat a fost publicată la Bacău în 2001 și se referă la Cimitirul Filantropia. Să mergem pe urmele scriitorului. Eugen Relgis spunea că acolo, ceea ce numim trecut , este un prezent permanent. Coheletul spune că e mai bine să intri în casa tristeții decât în casa bucuriei, adică moartea este o eliberare de suferințele vieții. Este un punct de vedere greu de acceptat. „Mare e moartea peste măsură/suntem ai ei cu surâsul pe gură”. Asta spunea Rilke. Cimitirul a fost înființat de un bunic al lui Moses Gaster. La un moment dat, fiind multe cereri, la intrare scria – „nu se pot reține locuri, livrarea se face imediat”. Acolo hodinește Jakob Marmorosch, fondatorul primei Bănci din București. Mai spre zidul din fund se află o piatră funerară a decedatului Adolf Hittler ( cu doi de t), mort la trei ani după nașterea dictatorului dement Adolf Hitler. În timpul războiului al doilea, piatra a fost mascată, să nu se interpreteze ca o glumă. „Nu căutați printre morți pe cei ce trăiesc în inima voastră”, scrie pe o piatră. Mulți evrei , cetățeni străini și-au găsit moartea în România, fiind îngropați la Filantropia, din Franța, Brazilia, Israel, etc. Unii au lăsat o chemare – LA REVEDERE. Altul, mai hâtru- „Îmi doreai fericirea, moartea ta o dovedește”. Zici că te afli la Săpânța, în Maramureș. Peltz ar fi vrut să i se scrie – „Aici zace unul care nimic nu a fost, nici măcar academician”. Altul- „Era și timpul”. Apropo- alături de I.Peltz, odihnește fiica sa, artist plastic, Tia, ca și o parte dintre rude, totodată personaje din romanele sale. Alături o gădim pr Paulina Peppi, ultima soție a lui Ioan-Heliade Rădulescu. Leon Feinsilber a fost secretarul junimistului G. Panu. La Filantropia au fost înmormântați și fruntași ai obștii, precum dr. J.I. Niemirower, fost Șef Rabin sefard, apoi așkenazit, un lider cunoscut. A produs senzație intrarea sa în Templul Coral cu o mare cruce la gât – era Ordinul Crucea României primită chiar mai înainte de la Rege. Alt mormânt – Rabinul dr, Meyr Beck, un mare învățat –iudaist, la slujba de înmormântare, ținută la Templul Coral venind și Părintele- scriitor Gala Galaction, care a ținut un Cuvânt de jale. Primul parlamentar evreu dr. Adolphe Stern, numeroși rabini din comunitățile evreiești din țară, autori de cărți, predicatori de talent.Hermann Breyer, furnizor de postavuri, al Curții regale, ziaristul B. Brănișteanu, social-democratul dr. L. Ghelerter, pomenit de istoricii peceriști ca dușman al comunismului, unchiul regizorului Moni Ghelerter., marele investitor în industria petrolului și a chimiei, Aron Schuller,financiarul Solomon Halfon, bancherul Mauriciu Blank, familia Elias, Menahem și Jacques, donatori în favoarea Academiei Române. Primarul de la revoluția din 1848, bancherul Hillel Manoach, rude ale Anei Pauker, mătușă, verișoare( Ana Pauker a fost incinerată, după tradiția comunistă), eroi-militari Mauriciu Brociner, Alexandru Cociu, nefericitul Ion Trivale ( Netzler), critic literar, mort la 29 de ani, alte morminte – martiri ai asasinatelor produse de Legiune, în special în timpul rebeliunii din ianuarie 1941, cum sunt frații Guttman, ș.a, poetul tradicător al unor mari poeți români, Solomon Segal. Mulți, multe nume cunoscute și mai puțin cunoscute, de scriitori, artiști, etc.S-ar putea scrie romane despre viața multor decedați, ce odihnesc pe malul celălalt al vieții, vorba lui Shakespeare.
BORIS MARIAN..
Prin Filantropia cu Marius Mircu
Prin Filantropia cu Marius Mircu
Marius Mircu, fratele mai mare al lui Solomon Marcus, pe care l-am condus în martie a.c. pe ultimul drum, a trăit între 9 iunie 1909 și 4 septembrie 2008, adică 99 de ani și ceva în plus. A răspuns de Arhiva FCER între anii 1942-1987, a fost secretar de redacție la ziarul NAȚIUNEA al lui G. Călinescu, în 1939, a fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor între anii 1982-1987, după care a plecat la vârsta de 78 de ani în Țara Sfântă.A vorbit la Kol Israel, a fost distins cu Premiul Sion, de-a lungul vieții publicând circa 40 de volume. Cartea sa ”Un cimitir plin de viață” care mi-a trezit un interes neașteptat a fost publicată la Bacău în 2001 și se referă la Cimitirul Filantropia. Să mergem pe urmele scriitorului. Eugen Relgis spunea că acolo, ceea ce numim trecut , este un prezent permanent. Coheletul spune că e mai bine să intri în casa tristeții decât în casa bucuriei, adică moartea este o eliberare de suferințele vieții. Este un punct de vedere greu de acceptat.
Marius Mircu, fratele mai mare al lui Solomon Marcus, pe care l-am condus în martie a.c. pe ultimul drum, a trăit între 9 iunie 1909 și 4 septembrie 2008, adică 99 de ani și ceva în plus. A răspuns de Arhiva FCER între anii 1942-1987, a fost secretar de redacție la ziarul NAȚIUNEA al lui G. Călinescu, în 1939, a fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor între anii 1982-1987, după care a plecat la vârsta de 78 de ani în Țara Sfântă.A vorbit la Kol Israel, a fost distins cu Premiul Sion, de-a lungul vieții publicând circa 40 de volume. Cartea sa ”Un cimitir plin de viață” care mi-a trezit un interes neașteptat a fost publicată la Bacău în 2001 și se referă la Cimitirul Filantropia. Să mergem pe urmele scriitorului. Eugen Relgis spunea că acolo, ceea ce numim trecut , este un prezent permanent. Coheletul spune că e mai bine să intri în casa tristeții decât în casa bucuriei, adică moartea este o eliberare de suferințele vieții. Este un punct de vedere greu de acceptat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)