Candoare intimă

Candoare intimă

 

Candoarea intimă ne este străină,

Păsări măiestre și de grădină,

Ne degradăm ca niște culori,

Cum să m-apropii de moarte, fiori

Simt chiar în creștet ca un sărut,

Ce vie ești tu, icoană  din sud,

Tu vii cu ecouri antice, sfinte,

Chipul cu ochi  de cărbune fierbinte,

Trupul tău alb cum visa și Ulise,

Trec norii și păsări , de nimeni ucise,

Nemuritoare ești, dar nu crezi,

Inima bate bemoli și diezi.

BORIS MARIAN

Memorabil

Memorabil

-------------------------------

A spune ceva memorabil și nobil

E greu, pornopsihia   sperie snobii,

Dar despre moartea lui Ivan Ilici

Cine mai știe, la examene pici.

Supravegheați-ne, totul se fură,

De la lingouri și până la zgură,

Exhibă, omule,  tot ce e-n tine,

Suflet și spirit, gânduri haine.

Că tu ai talentul de a te eschiva,

Precum spadasinul din burgul mic Spa.

Doar tu, iubito, ești cristalină

Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.

Precum invariabila constantă Pi,

Nici într-un vis n-aș îndrăzni.

Schimbăm  idei, simfoniete de dor,

Iar patima mea  e aiurea, în nori.

Precum Venera fără de mâini,

Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini,

În van vitejia, în van orice foc,

Ești Sapho de care n-am parte, noroc.

BORIS MARIAN   

 

Love”s Labour”s Lost

Love”s  Labour”s Lost

 

Privesc cu ochi deschiși în soare

și lăcrimez normal.

Îți scriu, ce este o scrisoare?

Cât fuga unui cal.

Tu spui același NEVERMORE

În timp ce eu trăiesc și mor,

Dar un cuvânt și din sicriu

Eu reînviu.

Nu-ți dăruiesc nimic mai mult

Decât o flamă, tot ce sunt,

Nu cer nimic, nu-s schimbător

Din tagma negustorilor.

Aștept ca tu să te cuprinzi

(spunea Poetul din oglinzi),

De acel farmec rar și sfânt

și noaptea rugul să-l aprinzi

sub acest cer, pe-acest pământ.

BORIS MARIAN

 

 

Calea nebătută

Calea nebătută

 

Calea n-a fost bătută de nimeni,

Numele noastre sunt scrise în cer,

Aici rostim doar cuvinte, dar cine

Poate să știe ce nu a fost ieri?

Treptat ne desprindem de lumea aceasta,

Tulbure-i jocul, a fi, a nu fi,

Nimeni nu știe cum vine năpasta,

Moartea privește cu ochii sașii.

De nepătruns - Principiul, în umbră,

Tainele nu duc niciunde, nicicând,

Desăvârșirea  e tristă, e sumbră,

Ne despărțim de lume răzând.

Dăm un picior Nimicului harnic,

Noi ne iubim setoși, nesătui,

Dincolo totul pare fățarnic,

Este-ncleștarea, mais non, encore oui.

BORIS MARIAN