Inițiere
Cu ajutorul de călău, când blocurile moarte
Dorm pe străzi, din crăpături se scurge apă, sânge, râu,
Iar aerul pare de piatră, afina lăcrimează violine,
Pereţii gâfâie , absorb din anghinare, ce supurează,
Dragă moş Andrei, urzică îl ucide pe mitică,
Ochii sunt goi, iar mâinile de gheață,
Violul e în toi de dimineață, un băț de nuc
Te uscă pân-la supt, ești ajutorul de călău,
Rămâi în viață, dudul te scarpină cu patimă, cătina,
Își face loc în iadul Iadolina, vorba străinului devine
Tot mai lată, e coada calului ce partea grea desparte,
Gigantic și inform, ca busuiocul, că i-a sărit din pleoapă ochiul,
Buboaiele stejarului te-ndoaie, răsare soarele, iar chimenul nu-i gata,
Tăcută noapte,mușețelul , șoapte, nici Dumnezeu nu ar mai vrea să fie Om,
Chirurgul reclamase sunătoarea, ghimber aduc tanchiștii le răscoală
E bun și anasonul, într-o doară, sicriul e mai mare ca pământul,
Chimenul nu mai știe jurământul, roinița a pierdut fustița,
Mărarul –general roade costița,deasupra tuturor este lămâia,
Ne-am inițiat, spune posacă Frau- Momâia,
Iar pentru liniștea cetății puțină sare,
Se-adaugă după gust, după mâncare.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu