Ultimul congres secret al pcr

„Tovahrăși și pretini, permi….”. Ce pretini, băi Nicule, aici suntem între noi, care pretini? Nea Nicu făcu ochii mici și se uită la cel care vorbește aiurea. Era Ion Dincă, fost body-guard cândva. „Bine, trecem la punctul următor. Cine dorește să fie secretar general, că eu, după cum văzurăți la Târgoviște, nu mai corespund fizic.”. Sala se scoală și strigă – Ceaușescu, de n- ori. Lângă nea Nicu vine Iliescu , tușește și spune – „Să fim serioși, umani și disciplinați. Tovarășul Ceaușescu este și nu este, iar noi avem de realizat multe planuri, aduceți planurile”. Apare o echipă de uteciști cu un coș mare cu mape. Le distribuie celor de față. Iliescu a șters-o, sala se întunecă, ne aflăm în Piața Revoluției fostă Carol II ( în 1939), lumea urlă, Iliescu tace, are un pulover de strungar, alături Roman zâmbește ușor tâmp, neobișnuit cu masele, toți vor schimbare, se stinge lumina și aici, trec 26 de ani, în afară de Iliescu, se pare că oamenii din 1989 au dezertat în Rai. Unii cer nouă o schimbare. Se aude vocea răgușită a ceaușescului – „ Pe mine nu mai contați, v-am hrănit destul”.
BORIS MARIAN