Stare de fapt
Aseară la ora zero și un sfert s-a stins din moarte prietenul meu.
El avea un avantaj/dezavantaj – era infantil. Se refugiase în
infantilism planificat. Spre deosebire de adulții obișnuiți,
artiștii sunt exact niște copii buni/răi, inteligenți/or not, au
imaginație debordantă, le place frumosul, mint din joacă, nu-și asumă
pervers responsabilități de nici un fel, nu cunosc jocurile politice,
știu că nu știu nimic, uneori știu totul la nivelul absolut, cred
fără a se gândi, la ceva Superior, fără tangență directă cu ei, deși
nu sunt întotdeauna doriți, fără ei omenirea ar dispărea. Mă refer la
copii și la artiști. Seriozitatea este un viciu neplăcut, dar nici
glumele proaste nu plac celor ce beau vin rar și gustos. Vinul artei.
Punct. Acum întreb – tu , cititor/cititoare, de ce mă lași singur?
Copiilor nu le place singurătatea. Ei există datorită adulților. Este
o dependență greu de ignorat.
Boris Marian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu