Clovnul trist

Clovnul trist

Clovnul trist, unu, doi, trei,
Barul, trei, doi, unu,
Lumea râde, bea, doi, trei,
Clovnul sângerează,
Spune și face bancuri ciudate,
Despre alți clovni frumoși, învinși,
Lumea urlă aprobator, e-n firea lucrurilor,
Unde ești , Mugur – poetrist?
Dormi, ești altundeva.
Palide degete bat darabana pe capacele sicrielor,
Ochi albaștri plutesc în văzduh, străbat zările,
Portretul necunoscutului devine emblemă,
Mândria de a fi întreg, când nu mai ești aproape nimic.
Un nod și un semn, e toată poezia, o rană prelungită,
Trăim încet până murim, se aud nervi țârâind
Precum cosașii, greierii,
Minutul meu nu a venit.
În capul meu se învârte o moară,
Mijlocul mi-a fost lovit de o ghiulea,
știu că tot ce nu doare acum
este doar în afara mea.
BORIS MARIAN