Imposibilitate

Imposibilitate

Prietenul meu, Puck, intră pe fereastră,
Păi nu spusei eu să nu mai răscolești trecutul?
Nu schimbi nimic, acolo sunt trădările și fericirile toate,
Nici în viitor nu căuta, cu Dumnezeu
nu este prea lesne să conversezi,
Încearcă, eu nu știu ce o să-ți spună,
Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,
De nu ai spațiu, te mulțumești să scrii despre zbor,
Poți să și strigi, hei, trecătorilor, nemuritorilor,
Eu vă vorbesc, cel efemer, nu-mi trebuie laude,
Ele îngroapă, vouă mă-ncredințez, sufletul meu
În voi îl ascund, așa cum un copil ascunde comoara
În curtea școlii, sub statuia unui efor uitat,
Apoi, biciuit de cuvinte, mă las gonit din cetate,
Mă veți găsi peste o mie de ani, piatră de râu fără semne,
și, Doamne, cât v-am iubit.
BORIS MARIAN