De ce ne ferim de clone?

De ce ne ferim de clone? _______________________ Virușii au mai multă memorie decât a noastră. Revin când nu te aștepți. Stai la fereastră și te trezești clonă. Feriți-vă de proști pe la porți. Prostul intră și pe fereastră. Se pricepe la tehnică. Tehnica este semnul Apocalipsei, Adevăr grăiesc. O clonă, dulce clonă, Valsăm în eprubetă, apoi în libertate, Că de aia am murit pe Lahovary. Ea nu cunoaște timpul, schimbul și ritmul. Doar vidul și individul. Lichelele stau pe rămurele. O clonă se numea Pruna, dar semăna cu o balenă albă. La trei ani era în Academie, Se juca în cușca bulldogului. Garda și căpcăunul, zbiera portarul, Amețit de limonada cu metilol. Au apărut câini-găini, criminali- autori de thrillere, Titanicul nu a existat, tetanosul a revenit cu forțe noi, Neras, nervos, nerodnic, căpitanul Sta la soare, coborau parașute cu muște ucise În mari conflagrații, finis coronat hocus-pocus. Unu plus unu fac unu, este prima lege a clonologiei. Cobora în Infern un necunoscut, stai, strigă diavolul de serviciu. Legitimație – ioc. La sânga-mprejur, strigă diavolul. Era o clonă, făcu la dreapta, simetric. Doamne, de ce nu am o clonă, mă simt atât de singur.