SANREMO

SANREMO Primo-nu știam că se scrie într-un cuvânt. Apoi – ce înseamnă? Sfântul Remus? O fi. E noapte, autobuzul sare peste prăpăstii. Marea, panteră neagră, pândește. Grand Hotel Des Anglais . Este și parola de pe Internet. Clădire de o sută de ani. Etajul trei, vedre la aceeași mare, Gigantica Mediterană. A doua zi, în toate zilele, micul dejun, Seara mâncare execrabilă, dar nici mie nu mi-e foame. Remarc în oraș biserica rusă, un Vasili Blajennyi mititel. Și Gribaldi e mititel. Stă pe malul mării, se uită. Ce vede? Nu citesc nimic. Oamenii din grup, majoritatea femei – senioare, Simpatice, oamenii au nevoie de simpatie. Glumești, câștigi un suflet. Televizorul are peste o sută de programe, toate în italiană. Nu știam că nu înțeleg deloc această frumoasă limbă. Femeile de serviciu, negrese cu picioare lungi, grațioase, Îi spun uneia, au revoir, e din Senegal. Zâmbește. Ce amantă adorabilă ar fi. Orașul e provincial. Fără festival e nimic. Nici păsările nu cântă. În schimb văd șobolani morți. Otravă? Negrii vând genți, brățări, fleacuri. Restaurante proaste. Spaghetti, grătare, pizza. Vinul e prost. Înghețata , la fel. Nu mă simt bine. Se fac excursii la Genova, Torino, Monaco, nu mă interesează. Singura plăcere a fost drumul cu autobuzul, ziua, De la San Remo la Nizza( Nice). Un drum extraordinar. Castele, biserici pe marginea prăpăstiilor. Marea este peste tot. Nicăieri nu am simțit aerul proaspăt și înmiresmat al mării. Nu am scris nimic. Ceva mă apasă. Anii, amintirile. Coasta de azur este pentru bogătași plicticoși. Un poet ar muri aici. BORIS MARIAN