Gara ultima Boll
Câmpuri condamnate la o veșnică nerodire,
Locuri fără de speranșă, omul cu șapca roșie
Face un semn magic, pe tăblie scrie Waterloo,
Dar Napoleon nu este nicăieri, o bătrână
Cu un pachet mare în mână, de ziare,
Învelit cu un halat rupt, dispăru după colț,
Pe Strada Principală, străjuită de case vechi,
Vandalizate de vânturi și ploi, perdele galben-verzui
Se zbăteau în vânt, un zid negru apărea intermitent
Între case, o fabrică părăsită încheia defilarea,
În depărtare, pe un deal, un portret gigantic,
Reprezentând un chip surâzător, roșu în obraji, privire vicleană,
Sub el scria – „Trăiască viitorul”.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu