Mă-nfățișez
Trăiesc pe propria-mi răspundere,
Nu mă tratați drept altul,
Îl iubesc pe Dionis, dar și pe Apollo,
Dărâm idoli vechi și noi,
Cred mai mult în aparențe,
Formulele sibiline îmi sunt străine,
Ca și colesterolul rău,
Decadența este începutul înnoirii,
Nu am păreri preconcepute în ce mă privește,
Pe bancheta din spate două femei se drăgostesc,
Nu mă privește, aspirația către o lume nedivizată
O înțeleg fără rezerve, extazul este exclus uneori,
El, individul avea impresia că ea, individa a înțeles pădurea
Cu toate fibrele ei, nici vorbă, vă spun eu, nici vorbă,
Nu mă mir , dar sunteți o femeie excepțională,nu mă mir,
Cine ești, întrebă năluca, nevasta lui, răspunse mesteacănul,
Mortul ridică un picior și se ușură. Fraților, trăiască ipoteca,
Strigă eu-l din mine, eram, oare, eu? Nici vorbă, nici vorbă.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu