Singura victorie

Singura victorie

Singura victorie pe care omul ar fi meritat
Să o câștige a fost nemurirea,
Dar nu a fost să fie,
Vântul puternic, curenții marini
Au dus departe acest vis, busolele s-au pierdut,
Vâslele sunt rupte, malurile s-au ascuns sub zare,
Zadarnice lacrimi sărate, o mare de lacrimi,
Caii de mare, dunele călătoare, iluzii.
Marea Sargaselor, cu misterele ei,
Tropicul Racului , ehei, Cuba și Golful Porcilor,
Nu sunt de acord, propun terapie de șoc,
Morți ne trezim uneori, ne iubim, da, ne iubim,
În somn, în paturi adânci, tofranil,tryptizol, streaptease?
Nu, mai bine șocuri electrice, le știe Sindbad cel Rău,
Altfel mă las înșelat de acel trup de flori,
De peisajul ce-mi va asimila treptat trupul și sufletul.
În jur caii sălbatici aleargă în căutarea sălbaticului stăpân.
BORIS MARIAN