Imperiul

Imperiul

Porțile erau închise,
Sala tronului ,pustie,
Era străbătută de un bondar ,
Monarhul dormita, visa
Vânătorile din tinerețe,
Un șobolan se apropie timid,
Urmă un șir de confrați,
Papagalul din cușca înaltă
Strigă – ALARMĂ, în sală
O haită de câini dresați,
În afară de ei, nimeni nu avea voie
Să intre neanunțat.
Nici porumbeii – poștași nu aveau permisiunea.
Oamenii părăsiseră de secole imperiul.
Păduri și ape înconjurau palatul.
Într-o zi acesta se prăbuși cu un zgomot infernal.
Bun spectacol, îmi șopti în ureche prietenul.
BORIS MARIAN