Modul

Modul Înaltă ești exact ca o frecvență, Eu mă aștern în ochii tăi , Mario, Ai străluci și în Infern cu brio, Dar ceasul spune – n-ai încă licență. Trec valea răcoroasă ca o viață În închisoarea hoților de vieți, Te-am desenat pe dușumele și pereți, Dar absolutul lunecă pe gheață. Oglinda , în pârâu rostogolită, Îți poartă chipul către orizont, mi-au spus prietenii că sunt cam foarte tont, dar fericit mă simt că-mi ești iubită. Nu-ți voi rosti nici numele, discretă, Îmi este firea, poate sunt timid, Învață-mă să viețuiesc în vid, Orice iubire e analfabetă.