Iartă-mi, Doamne, ticăloșia

Iartă-mi, Doamne, ticăloșia Iartă-mi, Doamne, ticăloșia De a-mi suporta propria ticăloșie, ca și pe a altora, Trădarea și falsa prietenie, dă-mi răbdarea de a asculta Vocea șarpelui. Fericirea? Dă-mi fericirea nefericirii. Orice pe lumea aceasta are un sfârșit. Domnul, doamnă, mirosiți a toamnă. Duduie, duduie, iubești o statuie, Un inginer de aur și fier, Domnul doctor, chemați-l pe Proctor, Tinere, ginere, nu ai reținere, Lasă mireasa, cuvântu-i melasa, Oaspeții cântă, aiurea, pe lângă, Hei , ospătar, adu un homar, Ori un homer, un dalembert, Bună dimim”neața, tavarășa Ratza, Sal”tare, bărbate, ia-o la spate, Adio, tataie, primești și-o bătaie, , La revedere din Belvedere, Ne-așteaptă iubirea și monastirea, Comnplice și martor, mi-ești frate și tartor, Spirală, spirală, dulce oală, Mă pierd, cad-năuntru și nu găsesc prundul. Mioriță , Mioară, nici vară, nici iarnă, Nu ne întoarnă din ticăloșie, Du-ne-n robie. BMM .