Focul naumic

Focul naumic Inedit și interzis, cu fața la zid, Nu mai plecam, doar te iubeam, Intimitatea orbilor, dezarticularea iubiților, Manuscrisul cu semințe de eternitate. Ne uitam unul prin celălalt, Se clătina Universul, Se prăbușea bazaltul, „Cum a i putut să pleci?”, mi-ai strigat în urmă, sfâșietoare lumină, pierdusem nuditatea sufletului, , glasul înăbușit de plâns nu se mai vede.