Memento mori (.p.II)
Oricare cimitir e plin de viață,
Ce filantropică e orice moarte,
Să părăsim tristețea, nu te-nvață
Mâhnirea, mândru scrie o carte.
În casa bucuriei, veșnic albă,
În casa veșniciei să te bucuri,
Cu mâine zilele se-adaugă,
Cu ieri cad bărbile în ciucuri.
„E mare moartea, peste măsură
Suntem ai ei cu surâsul pe gură”.
Nici nu apuci să te naști, frate,
Acum eu te readuc din moarte,
Așa cum meriți, cu o glumă,
mai bei o bere, mesteci gumă,
înjuri governul de pârliți,
vă rog, prieteni, nu muriți.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu