Cuvintele
Cuvintele se revărsau dintr-o gură invizibilă,
Prindeau viață, se îndreptau spre mine,
Apoi se răsuceau, ca într-un dans al cadânelor,
Priveam dincolo de ele, în depărtare apăru o procesiune bahică,
Apăru cuvântul-hermafrodit, adică neutru, ce faci cu el?
Astfel a rămas corigent Boileau la literatură.
Tot ce citisem purtasem întreaga viață.
Acum se fac socotelile. Răspunzi. Ce ai făcut?
Nimic. Ești un nimeni. Doi nimeni, trei nimeni, milioane.
Iar tu îmi vorbești de lumină, de pace, de armonie.
Te-aș decapita, ființă abstractă. Dar tu nu ești.
Nu-i nimic, sun la vecinul și bem un rachiu.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu