Mea culpa -sunt un comunist utopic și atipic.

Mea culpa -sunt un comunist utopic și atipic.

Un cunoscut critic acerb al comunismului/bolșevismului mi-a șters un comentariu, nu i-a plăcut. Am să reiau puțin mai amplu opinia exprimată cu toată sinceritatea. Ca poet pot fi și iubitor de utopii , nu de politică, adevărul nu iubește politica. Și invers. Prima eroare – comunismul și bolșevismul nu se identifică, ba se opun. Mai aproape de comunism este creștinismul , care s-a născut din Decalogul Vechiului Testament. Marx era și convertit și ateu, era și incorect cu așa zișii prieteni, inclusiv cu Engels, cu soția, o înșela, iar despre proletariat nu știa mai nimic. Lenin, fratele unui anarhist atentator la viața țarului, era eclectic, avea oarecare carismă, tendințe dictatoriale, dar a murit repede, înainte de a crea o concepție realistă despre sistemul socialist, pe care nu punea mare bază, inventând NEP-ul, noua politică economică, o conviețuire cu mica producție capitalistă, a semnat mii de condamnări la moarte, deportare, exil. Stalin s-a afirmat pe deplin ca un dictator extrem de sângeros, l-a întrecut pe Hitler în paranoia sa, dar a câștigat un război, ajutat și de Vest, un Vest care îl încurajase la început pe Hitler. Eu mă întorc la comuniștii utopici, Campanella, Morus, Saint Simon, ș.a. Nazismul are predecesori demni de tot disprețul - ura de semeni, ura interetnică, ultranaționalismul, xenofobia, rasismul pro-arian, ș.a. Ce au comun stalinismul ( bolșevismul) și nazismul ? Disprețul și ura față de democrație, de libertatea individuală. Nazismul nu este anticapitalist, dar este anticreștin, antireligios, antisemit. Bolșevismul este și anticapitalist și antireligios. Deci nu putem vorbi de o identitate, ci de un paralelism imperfect. Dar demonizarea comunismului ca idee , concept seculare nu mi se pare o poziție corectă sub aspect istoric. Nazismul oferă fericire numai arienilor, comunismul oferă o fericire utopică tuturor. Istoria nu a dovedit aplicabilitatea ideii comuniste. Sub aspect practic, politic, bolșevismul as clacat și adus mari nenorociri. Orwell a înțeles perfect ce înseamnă „fericirea” comunismului pus în practică. Noi nu suntem pregătiți pentru asemenea experiment. Omul este, prin firea sa, supus autorității de stat. Lașitatea are și ea un cuvânt. Toți dictatorii s-au bazat pe lașitatea oamenilor. Dar optimismul ne poate salva. Polarizarea sau inegalitatea permanentă fără o încercare de a echilibra societatea umană nu poate fi o soluție eternă. De aceea rămân un comunist utopic, un fantezist iremediabil, de nerecuperat. Eu nu scot pistolul, nu ameninț nici un iepure, iubesc și câinii vagabonzi, regret existența oamenilor homeless, a cerșetorilor, a unor popoare de oameni săraci. Nu am soluții practice. Aruncăm marxism-leninismul la groapa istoriei, dar va trebui să căutăm alte soluții. Asta este unica soluție – căutarea. Altfel vom avea parte de războaie religioase, interetnice, nenorociri mai mari ca în trecut. Dixit.
Boris Marian Mehr
27 martie 2016, după atentatele din Belgia