Februarie
Trecu februarie, o viață,
Căzură-n falduri negre pânze,
E prea puțin să plângi, în piață
s-a spânzurat paznicul Brânze.
Iei o trăsură, ieși în lume,
Un înger te-nsoțește, calea
Te duce înapoi pe drumuri
În care ard frumoase goale.
Iar corbii merg mereu-nainte,
Spre care orizonturi oarbe?
Se încropește din cuvinte
Poemul ce încet te soarbe.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu