Prea puțin

Prea puțin

Omul este o punte, spre ce?
Iubesc pe cel care dorește să știe.
Pământul este încă vrednic.
Firavul ucigaș se apropie, ce vrea el?
Copilul este oglinda. Ora celei mai mari tăceri.
Înțelept este cel ce nu știe.
Adevărul este prea simplu pentru el.
Vulturul și șarpele sunt frații noștri.
Măgarul, cămila, veri.
Maimuța și demonul, drumeții.
Acesta este drumul spre eliberarea de frică.
Să nu fii nicicând călăul izvoarelor.
Vântul șuieră trist în aripile unei mori.
Nu vrei să mori.
REPLICĂ
Era o fetiță, Ienka, foarte cuminte, mică și mintoasă,
Părea rece, era fierbinte, fuma numai papiroase,
Scria versuri minunate, s-a îndrăgostit de un homeless,
Un escroc de teapă joasă, dar ea scria cu foc.
Ea alină, ea dorește, ea e Toma cel necredincios,
Dar o face cu finețe, este neagră și felină,
Ienka, fata din boscheți.
Eu i-am închinat o odă, ea nu știe mai nimic,
Ienka este-nchipuire, cine-i Ienka?
O să vedeți. Carnavalul abia începe,
Vine babuinul blând, șopotește
Din guriță, despre dadaismul creț.
Ienka e nemuritoare, nu există, dar e-n floare.


Nici de râs, nici de plâns, spuse mortul.

O capră şi-un viţel,
Un hoţ mititel,
Un meşter scamator
Şi alţii asemenea lor
Au ajuns în stat
Oameni. E pe bune?
Lume, lume.
Statul era
În Antarctica,
Nici să nu gândiţi
La greci sau la sciţi,
Este vorba doar
De un avatar,
Capra s-a furat,
Singură. Ca stat.
Iar viţelul nou
Astăzi este bou
Şi e respectat
Că e bou bogat,
Pot să scriu la fel
Despre un fost purcel.
Noi râdem de moarte

Noi râdem cu poftă, de moarte,
Moartea râde de noi,
Ce scrie în Sfânta mea Carte?
Ne naștem, murim totuși goi.
Cânt rătăcirea prin lume,
Lumea e veșnic un vis,
Cu moartea nu prea faci glume,
E rudă cu domnul Plictis.
Ești palid azi , biet kamikadze,
Trage-ți un glonte în cap,
Caută în iad niște gazde
Să te așezi sub capac.
Eu voi trăi cu speranța
Că viața e veșnică, dar
Trupul nu urcă-n balanța
Divină, sufletu-i far.
BORIS MARIAN