Fidel

Fidel

Recent am urmărit un film american denumit „Cuba”. Destul de superficial tratată, revoluția lui Castro mi-a trezit amintiri din tinerețe. Eram în clasa ultimă de liceu, mergeam de revelion să-ntâmpinăm Noul An la Cabana Caraiman. În tren, la un aparat de radio mititel am auzit că trupele lui Castro au intrat în Havana. Nu știu de ce, chestia asta mi s-a părut formidabilă, m-a tușat, cum s-ar spune. Amicii mei tăceau cam mohorâți. Unul dintre ei căuta să câștige atenția unei mediciniste, de prin anul doi , parcă, iar revoluția din depărtata Cubă îl enerva grozav. M-a chemat pe coridor și mi-a spus pe un ton poruncitor să încetez cu laudele la adresa necunoscutului Fidel și a revoluției sale. În fine am trecut cu bine în anul următor, apoi am plecat la Moscova să-mi termin studiile de inginerie, având note bune la Politehnică. În vara lui 63, nu știu exact, Fidel a făcut o vizită la Moscova și s-a plimbat cu mașina deschisă , alături de Hrușciov, care arăta ca un purceluș, era vesel și mândru de arătosul revoluționar. Fidel era un bărbat splendid, ca un actor hollywoodean. Eram la câțiva metri de el, alături de mine era un student irakian, un susținător al lui Kassem, șeful Irakului, atras de ideologia sovietică. Kassem a fost împușcat, mi se pare chiar de oamenii lui Sadam Hussein. Fidel trăiește și acum, deși cu ceva ani în urmă arăta ca un condamnat , după o boală grea. Economia Cubei este slabă, nivelul de trai asemenea, revoluția nu a adus mai nimic, dar sentimentul național al cubanezilor a fost satisfăcut. Realitatea este că turismul, afacerile din Cuba lui Batista transformaseră țara într-un bordel. Prietenul meu a fost de mult părăsit de medicinista frumușică din anii tinereții, el a plecat în SUA, s-a îmbogățit, iar de Fidel nici că-i pasă. Nici eu nu-i duc dorul, mi se pare că și Cuba i-a oferit lui nea Nicu adăpost, în 1989. Dar ce frumos era Fidel atunci.
BMM