Niponia
Mă aflam la Roma sau în Niponia, oraș pe coline, palate-n ruină, căutam gara să ajung în Evropa, cineva-mi luase banii, anii,
Visele, pe ziduri erau desenați tauri, animale roșcate, cu boturi fine, tropăiau aproape neauzit, câmpii înmiresmate, departe,
O buhă-mi țipa în ureche, lacrimi de recunoștință coborau ca roua de la miezul nopții, fluturi gigantici se lipeau de ziduri,
Oglinzi uzate, fără pudoare ieșeau pe stradă, pleoape umflate, voce slabă, au înflorit salcâmii în plină iarnă, ochii femeii
Strălucesc în întuneric, s-au mișcate orașele, crengile de măr s-au scuturat de mult, un cântec frumos se topea în aer,
Condiția fericirii este lipsa oricăror condiții, tigrii mondeni au luat locul gheișelor, duminicile ne înăbușe,
terasa viermuia de oameni, unii au început să cadă, un grup de studenți supravegheau acest fenomen,
apoi m-am afundat în praful gros, nu mai auzeam nimic și calculatorul meu se oprise.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu