Tu ai vrut liniștea

Tu ai vrut liniștea

Tu ai vrut liniștea, dar nu e moartea
Liniștea supremă?
Părinte și mormânt, greșeli de expirare,
Cad ceasurile moi pe colț de masă,
Unul se-nsoară, altul moare,
Un șarpe trist se-ascunde în cel singuratic,
Un lup cu oase gelatinoase, pe malul râului
Văzu un miel, ce fericit era, ce prichindel,
De ce-mi tulburi tu , fiară, liniștea utilă?
Se miră mielul și pe loc se face leu,
Nu-i bine să te iei de cin-nu trebă. Zău.
BORIS MARIAN