Îmi sunt părinte

Îmi sunt părinte

Îmi sunt părinte și mormânt,
Sunt și tăcere și cuvânt,
Un început fără sfârșit,
Poesis, bun venit.
Sărutul meu, sărutul tău,
Pierim o clipă-n vis și hău,
Ceasuri –molatice meduze,
șeile iepelor lehuze,
crengi de măslin, plutim, vâslim
din țintirim în țintirim,
cuțitul deghizat în fulg,
o moarte plâng, o viață fug,
ferice cânt, apoi mai trist,
mângâi un șarpe de-ametist.
Ideile sunt catedrale
Înalte, uneori ovale,
Oricare adevăr e rug
În piața morților din burg,
n-ai înțeles,n-ai cum să simți,
o lume doarme în părinți.
BORIS MARIAN