Lira și măgarul

Lira și măgarul

Fiind invitat să cânte la liră un măgar,
Acesta scoase un răget perfect și natural,
Să nu râd niciodată,
Asta îți spun, dimineața este burduhănoasă,
Strâng din dinți, de la pupături la execuții
Se trece ușor, uite cum țopăie nibelungii,
Ei nu se gândesc decât la rele, tu ce faci?
Ești tu Brunhilda? Hai să hohotim cu capul.
Face bine. Ai crezut că sunt hoțul din Bagdad?
Nu, nici Aladin.Uite, umblu printre zei de lemn cu Mugur,
A căzut în iarbă masca veseliei, masca este a mea,
Te rog, nu mai azvârli cu rândunici în mine, ok?
Grozave nopți tropăie pe trupurile noastre,
știi care este norocul nostru? Că eu râd la timp.
Mă învelesc cu vin și versuri. Un fele de Falstaff,
Dar mai moderat, șaptezeci de kile, un metru șaptezeci,
Sub sânul tău zăresc un cap zburlit, o fi ultimul tău poem?
BORIS MARIAN