Dincolo de noapte
Un tren s-a îndrăgostit de o gară,
Călătorii au coborât nervoși,
Trenul privea gara, hipnotizat,
O preamărea, dar gara , ca orice gară
Cu gargară era plină de câini, păduchi, boschetari,
Ce o fi văzut trenul? Poate castelul visat?
Au trecut sute de ani de nemișcare,
Nimeni nu mai avea nevoie de gări și trenuri.
S-a lăsat noaptea. Sub gândire, zicea un moș,
Cu glas de cocoș, zace conștiința, sub conștiință
Zace înțelepciunea, dar cine mai are nevoie de ea?
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu