Nabokov
Dar să nu-mi iei dragostea,
vis de aur, pacostea,
tu, prințesă din azur,
coborâtă în Cherbourg,
te cunosc? La fel și chip?
Irizații pe nisip,
luciferice iluzii,
sunt doar nasturele bluzei,
Lumea dacă vrea, mă scuze,
Lup bătrân , încă flămând,
nu-mi ia dragostea Cel Sfânf.
O lumină, o văpaie,
un supliciu fără vaier,
a mai fost ceva-nainte?
Nu mai știu, nu mai țin minte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu