Țarul Boris

Țarul Boris

A murit țarul Boris,
Vai, din burtica lui
A răsărit țareviciul Boris,
Un puști simpatic care iubea puștile,
Mulți ani nu a putut fi dezvățat de obiceiul
De a executa pe cei apropiați , dar și pe oamenii
Veniți întâmplător în întâmpinarea sa.
Totul s-a schimbat când s-a îndrăgostit
De fiica rândașului, o dolofană care se rostogolea
De râs când îl vedea. Această abatere de la tradiție
A dus la executarea prin strangulare a bietului monarh,
Rândașul fiind ales președinte. De atunci a apărut cuvântul
Orânduire. „Zdrobiți orânduirea cea cruntă și nedreaptă”,
Murmură oamenii în șoaptă, fără a ști ce spun.
***************************************************
Cu născociri îi place să se-amuze
Amantele îi sunt mofluze,
Doar pomilor le dă el grai,
Ascultă șoapta morților. Bataille,
Verdun și Stalingrad și Waterloo,
Când lupul și cu mielu-n Fontainbleau
Se însoțeau cu pictori, cartofori,
Iubeau aceeași fată doi minori,
Ei mângâiau părul felinei parisienne,
Mai scrie-le profesore-un poem,
Lasă regulamentele-n sertar,
Gurmanzii se devoră pe grătar,
Profesorul înghite praf, plictis,
Visează un alcoolic Paradis,
Acum să nu-l mai plângeți, casa lui
Este cotețul unui pig din Covurlui.
BORIS MARIAN( nebunu)