Urmașilor mei, copiii

Urmașilor mei, copiii
_________________

Ploaia este bucuria copiilor,
Culori, mirosuri distincte,
Ce semne ne aduce vara?
Un ghid ilustrat al armoniilor.
Fiece zi – o uimire.
Posedați suntem de intuiția particularului,
Infinitul ne produce greață.
Cum poate vocea Kostromarului?
Tristețea zorilor la execuție.
A amurgului pentru un om părăsit.
A amiezii pentru un om flămând.
Din pânza radioului – un glas hârâit.
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi , chiar patru aripioare.
Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,
Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,
Albastră, roșie se-arată această inimă de fată.
Trecut-au anii ca și banii, acum bogați sunt doar golanii,
Ne cântă-acuma și prohodul, ce dor mai are azi norodul?
Rondel trecut și tare dulce, pescarul prinde știu ce, știuce,
Dar nu se știe că un drum mai duce-n pipa cu tutun,
Când eu vă las întreagă-averea lui Dobrogeanu, parcă Gherea,
știu codri mari de brazi, molizi, în mine tu nu mă închizi,
nu port nici plumbi, arginți, magnezii,
eu îl iubesc pe T. Arghezi , lacustrele bacoviene,
romanțele minulesciene, pe cronicarii lui Urmuz
ce au luptat și la Oituz. Cu Topârceanu facem jocul,
cum vine rima cu norocul, dar nu poate a fi uitat
ce-au scris domnii Maniu și Pillat, eu lui Barbu
Ion , am să-i ridic în marmuri un monument ci filigrane,
Dar mai trezește-te, Ioane.
Un melc se-mprieteni cu-n diavol,
Melchiom, Melchior și Bravol.
În limuzină, Meluzina făcea amor cu mandolina.
A voi fără a vrea să voiești, vuiește
Codrul de povești.
Fraged și gingaș se naște omul,
Uscat și tare rămâne oul,
Nimic mai moale decât apă,
Lasă cortina să înceapă.
BMM