Spune-mi

Spune-mi

Spune-mi, ce anume? Orice, oriunde.
Patriarhii au adormit, tinerii luptă peste tot.
Unii au murit, mulți tineri au murit.
Nu întreabă nimeni de ce. Fără folos.
Capete trec pe bandă rulantă. Clipesc.
Noaptea simt respirația ta, mai exiști?
Am pierdut șirul zilelor/nopților.
Ce a rămas din vechiul palat al Poesiei?
Ruine, fragmente, oase albite.
Îngerii au zburat de mult, Sappho
Își plânge iubirea, Vergiliu, Ovidiu,
Shakespeare și alți zei sunt loviți peste bot,
Lilieci cu miros urât, sfârtecători de cadavre,
șacali și hiene bolnave de lepră,
șerpi ce se tem de propriul venin,
atunci, atunci ce face poetul?
Ia inima sa în brațe și cântă din ea în pustiu.
Nimeni nu mai poate salva poeții.
Agonici dușmani ai frumosului,
Înhăitați în grupări incolore,
Împrăștie false dorințe..
Iar eu nu fac decât să fug mereu înspre zarea curată
A Sfintei mele Poesii.
BMM