Possedent leur rayon d”action
Eh, a poseda, a da, ADA, ură, iubire și altceva?
Adevăr, lătrat, minciună, miracolul zilei începute,
Jurămintele sunt ca și scoicile, le plimbă valurile,
Femeia știe mai multe, poate și secretul morții?
Cea care alunecă pe cărarea neagră, lipindu-se de cărare,
Soldatul , ce știe el? Va trebui să moară.
Ce știe el, soldatul? Dar noi?
M-am trezit, iubita era în manta soldățească,
Dormea, nu știa că devenise soldat.
Sufletul ei te înăbușă, cum gândurile lumina,
Ca fumul mahorcii, plase cenușii. Inutile,
Aceste aripi prăfuite, păduchi și glorie.
Lacrimi înmuind praful secular.
Alunecă orele înspre moarte.
Ne înecăm, strig…și mă trezesc.
Sunt viu, nevătămat,virgin.
BORIS M.MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu