Ființele văzduhului
Zeii cu picioare strâmbe
Umblă prin văzduh,
Lămpile ororii se balansează,
Inima îngheață, se sfarmă,
Nu aruncați fulgii, vor deveni pietre,
Pun degetul pe piept, se umple de sânge,
De ce îmi sunt neprieteni, azi, norii?
Chiar și cerul. Nu am crezut să se-ntâmple
asemenea cataclismă?
Începe furtuna.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu