Trenul- fantomă

Trenul- fantomă Cu trenul- fantomă mergeam spre neant, Erai lângă mine-n taior elegant, Femeie și înger și pare-se drac, Ciudată ființă, nu-ți eram drag, Fracturile craniului nu se vedeau, Un fum albăstrui ieșea, doar bau-bau Venise cu noi, copil mai eram, În trenul –fantomă spre moarte zburam. Ce nemurire nelămurită, Eu îți voi scrie o poem-aurită Fapte, visele le-amestecăm, și în mesteacăn cu jderii urcăm, privim peste zare, acolo străluce castelul bunicului, Marele Duce, nu mi-a lăsat nici un briliant, dar tu ești cu mine, amantă/amant. BORIS MARIAN