Precum în cer

În orice legendă există sămânța Viitorului, is not? Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului. Iar mormântul meu așteaptă la margine, aproape de gard, de mersul tramvaielor. Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu – ioc. Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă, Carte de rugăciuni, deși nu am deschis-o Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte. Toți vor să ajungă în cer vii și nevătămați. Cică un sfârșit tot există, cam ascuns, Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar Nu ne anunță la timp despre moarte, De n-am fi atât de autonomi, eu cred Că nimeni nu ar muri, din solidaritate, Suntem toți o materie și un spirit, Ce atâta autonomie trupească, O bătrână în cârje, alaltăieri s-a prefăcut într-un înger cu aripi, acum zboară pe sus, unii chiar au zărit-o. BORIS MARIAN