Adânca mea tristețe

Adânca mea tristețe Vom fora adânc în solul planetei Tristețe, De mult pare viața doar un decor în schimbare, Clarvăzător cu propria-mi soartă, Mă văd crucificat ca evreul Iisus, ținta e falsă, rutina și ura sunt numai surori, unde-i rubinul iubirii de-aproapele tău, frate Cain? Chiar și baloanele mari de săpun râd în aer, Care-i viziunea, care e vizuina? Doar nebunie și sânge. Orice poate să fie ucis, omul nu, omul nu, niciodată, Credem în Domnul? În altceva nu poți crede. Boris Marian