Îngerul meu Îngerul meu, îngerul meu, Ia-mă și du-mă la Dumnezeu, Lasă-mi trupul în vale, Urcă-mă până la Soare, Să mă prefac în cenușă Ușoară și jucăușă. Tu mă întrebi ce mă doare. Trupul, oamenii, zarea, Semenii mei nu sunt răi, Au , însă mulți dumnezei, Cuvinte au – ruginite, Cuvinte – vulpi fugărite, Zâmbete lungi și mieroase, Minciunile sunt prea frumoase, Prea e banal adevărul, Place prea mult zăhărelul, Umblă disprețul , nemila, n-are cocoașă cămila, o anarhie totală , dizarmonie și boală, Îngere-arată-mi înaltul, Nu mai sunt eu, parcă-s altul. BORIS MARIAN