Pseudo-fabule

Pseudo-fabule Dacă pisicile, câinii, caii Ar scrie poeme, din acelea tari, senzuale, Nu ar mai scrie nimeni altceva. Un fulger m-a lovit într-o noapte, Am scăpat, eu sunt copacul care râde. Râd prin mierlele care mă vizitează. Un cocostârc cu funcție a trecut pe lângă mine, Nu vorbește, el știe tot, eu râd. Nemaiavând picioare, mai mult ascult și privesc, Glasul meu s-a risipit în frunze, în vânt, Am zărit un rac cu clești de aur, am râs, Păsări ce încercau să imite broaștele, am plâns, Am văzut îngerul morții, se fâțâia în jurul meu, l-am gonit, alături, un buștean vechi și putred visa în fiecare noapte că este verde, cânta, încercând să amăgească fetele. Cineva s-a oprit, a luat o daltă și l-a cioplit, A făcut un chip de zeu, au venit oamenii să-l admire, Un câine s-a ușurat pe el, bușteanul a suferit mult, Un înger milos l-a dus în Rai, că acolo nu sunt bușteni. ********************************************** Un cântec a pornit la drum, a nimerit în botul unui măgar, Vai, ce jale, a fugit cântecul și-a dat de o privighetoare, Dar un glonț rătăcit a ucis pasărea, a ajuns cântecul la un gropar beat, A cântat groparul până a adormit, a găsi un soldat, Porni soldatul la luptă cu cântecul nou venit, A fost ucis și el, o gură de tun a prins din zbor cântecul, Ați auzit un tun să cânte? Nu prea. Un sinucigaș a cules cântecul și cu el a vrut să sară de la etaj, de supărare, cântecul a amuțit. BORIS MARIAN