Mor uneori poeții

Mor uneori poeții
Lui F.M., cu dragoste

Mor uneori poeții, aș vrea să-i mai ascult,
Să-i readuc la viață, să am un dar ocult,
Să-mi spună fiecare ce face, care dor
Îi poartă prinți prin spații, ori numai cerșetori.
Doar Poezia crește ca Pomul Vieții-n veci,
Nu moare-n ciuda celor de fantezie seci,
Chiar necitită crește, cum galaxii apar,
Prietene, tu scrie, tu nu trăi-n zadar,
Nu-ți pasă nici de critici, de cititori nu știi,
Peste un secol, două, desigur, te-or citi.
BMM