Iliada pe dos
Un cal pentr-un poem, o Iliadă,
În scoicile mirositoare –pace fadă,
Cal de bătaie eu ofer, îți dau,
Preferă tu ce crezi, un mic bau-bau.
Singurătățile se tot hrănesc cu frică,
din efemer vom face o șeptică,
pe coapsele miresei se prăvale
misterul pasiunilor carnale,
că de din vale de Rovine scrie
poetul într-o sferă aurie,
tu nu știi ce înseamnă not to be,
astfel ne înțelegem, jucării
suntem în mâinile Demiurgului,
cenușă în scrumiera Lui.
Cuțitul cu plăsea de trandafir
l-am pregătit când n-am să mă mai mir,
cum te iubeam cândva, te nisipeam
și-n valuri iar te adunam,
țara tristeții este-n fiecare,
unii se duc departe de hotare,
mieii ce plâng se-aud numai în somn,
flămândul nu visează un somon,
Confucius este partenerul lui Antoniu,
Tu te alegi cu algele, cu tonul,
Ai fost un înger, astăzi ești banal,
Atingi treapta de jos, monumental,
Cât despre o cetate zisă Troia
O să ne spună orbul din Minoia.
Nu poți ceda, nu poți muri, deși se moare
La Topolog, la Hiroshima sau Canare,
De-ai fost cândva un dinosaur,
Nu are importanță, scrii cu aur.
BMM
,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu