Pădurea roșie

Pădurea roșie O mierlă neagră în Muntele Roșu, O mierlă ca sufletul unui tiran, Pădurea aplaudă la congresul muștelor, Erai și tu acolo? Eram. Un om a fost bătut la sânge, Un om a fost izgonit de ai săi, Zboară tainic frica prin ramuri, Fruntea se lasă pe sânii grei. Zeițele – politicoase zambile, Nici cu un zâmbet nu le îmbii, Ultimul aur curge din ceruri, Lumea se umple cu râs de copii. @@@@@@@@@@@@@@@@ Lacrima Surorii cele mari, Capul cel blond, ghilotinat, Ca fierul cade, precum cortina, Obrajii de porțelan s-au spart. Roșește amurgul precum o rană, Copacii sunt oamenii din trecut, Cel fără mormânt, fără de țară, În nebunescul urii tumult. Ziduri tăcute păstrează trecutul, Durerea nu contenește, nu vrea, Din ea se naște pruncu-ndurării, Eram numai eu cu iubita mea. BORIS MARIAN