Dar ce valoare?

Dar ce valoare? Dar ce valoare are-un vis În fața oțelitei uri de oameni? Zadarnicele versuri mor pe rând, Uitate ca și fructele-n decembre. Un singur om cu sine singur? Desigur, nimeni nu e singur, Ne spune Cartea, dar polare Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga. În doi se naște bucuria, Iar trandafirii în boscheți Par a striga de fericire, A fi corect, cornet perfect Nu e deajuns, cum bate tunul Din turnul Marii Uri de oameni. Acolo-n turn este închisă o fată, Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus Să caute aurul în soarele cel bun, n-a revenit, iar iezuiții priveau cu mare pizmă și scuipau în mari batiste, peste câmpii se lasă ceața, noi unde vom porni, spre care cer? O violină ne cânta departe. BORIWS MARIAN