Marea este mai sărată

Marea este mai sărată

Marea este mai sărată în larg,
Alex nu mă ascultă defel,
El este acoperit cu solzi groși,
Lacrimi – apă de mare,
Mergem pe caii de mare spre orizont,
Coasta de diamant, Canarele, canaliile, toate,
Tropicul Cancerului ne taie în două,
Nancy și Charlie se ceartă din nou,
La fel ca Henry și June, mie ce-mi pasă,
Plenaritatea iubirii sufocă natura vie,
De frumusețea ei se temeau calomniind-o în șoaptă,
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe,
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă,
Întunericul își punea brațul pe frunțile noastre,
Umilința se culca lângă noi mizeră și slută,
Dar ea, ce frumoasă era cum niciodată focul
n-a dat naștere unor forme mai delicate,
cum niciodată frigul n-a strălucit mai frumos
în lumina de gheață, ea a venit, a îngenuncheat
sub cerul pustiit de uimire, eram pregătiți,
o iubeam, o iubeam mult peste fire.
BORIS MARIAN

Pe Calea Victoriei

Pe Calea Victoriei

Pe Calea Victoriei mă plimb,
Citesc din Tao Te King,
Calea este bătătorită,
Fetele mari se mărită,
Fetele mici fac poze,
Cu flori de palmier și tuberoze,
Numele numelor este ascuns,
Atotprezentul nu l-ai pătruns,
Tu te desprinzi de tine ca ins,
Devii mai tulbure și mai distins,
Ești străființă manifestă,
Părăsește poema livrescă,
Oricum n-ajungi prea departe,
Uită de manuscrise, de carte,
Desăvârșirea se atinge-n Nimic,
Ochii sunt ficși ca la pisic,
Apoi îl cauți pe Tao,
De nu te calcă un VW maro.
BORIS MARIAN

Am nevoie de o adiere

Am nevoie de o adiere

Am nevoie de o adiere,
Atmosfera e nemișcată,
Curentul își urmează calea,
Unde mi-e busola? O să fluier,
Să stârnesc o adiere,
După atâtea zile sunt tot pe țărm,
Mă gândeam la moartea profesorului,
Am mușcat dintr-un măr galben,
Am mângâiat părul străinei,
știam, nimic nu-mi aparține,
în afara acestor degete, acestui poem,
a toamnei roșii din care bem,
păsările au trecut ca niște gloanțe,
au perforat o bandă-ngustă de romanțe,
numai părul iubitei mele necunoscute
îmi stă în palmă ca un stol de păsări mute.
Cine-a venit cu doru-acesta-ntre ființe?
Răspunde-mi tu, Exupery, răspunde-mi, prințe,
s-a spart în cioburi cerul, în lumini pământul
și umblă-n trupul meu, alt trup, vânându-l.
BORIS MARIAN

Judecată/execuție

Judecată/execuție

Numele – necunoscut, sex – bărbătesc,
Vârstă – necunoscută, adresa – Univers,
Pacientul rătăcea pe malurile Styxului,
Era considerat drogat, incoerent, confuz, docil,
Tribunalul părea o barcă în derivă, aerul era mut,
Blocurile din jur erau moarte, cel ce fugea înfrigurat
Încă e viu, îl apasă pământul, pământul supurează
ca o rană mai veche, bezna pândește ultimele torturi,
lumina vine de la un foc straniu, eșafodul e vesel,
ciocanul judelui a bătut în zadar, umbrele doboară pereți,
negri lilieci se leagănă chicotind, apare ajutorul călăului,
el face totul, călăii au dispărut, au rămas sisifii torturii,
cabotini cu dinți de oțel, se pricep la capcane, Pilat e un copil
față de ei, mai este și Paznicul, mai este și Cârtița ,
ce spuneți voi, Abu Chanifa, Anan ben David?
Salvați-mă, vivat Justitia.
BORIS MARIAN

Eu îmi sunt părinte și mormânt

Eu îmi sunt părinte și mormânt



Eu îmi sunt părinte și mormânt,
Sporovăia profesorul în somn,
Este oare un început?
Nix răspuns. Un necaz nu vine de la sine.
Este-nsoțit de bucurie, așa-i?
Ah, ce stare minunată, cânta tenorul,
Durerea s-a ascuns, avem o beție adevărată,
Ce facem cu ea? Dar, uite-l pe profesor
În stradă, căzut de la al zecelea etaj,
Corecta chiar unele greșeli de exprimare
Din procesul verbal al accidentului său,
Ceasuri moi atârnau pe bara unui vehicul.
Era în decembrie.
BORIS MARIAN

Un prolog

Un prolog

Un prolog la alt prolog,,
Drob cu drob, un necrolog,
Vin – Enterrios citând
Din poemele lui Hânc.
Carriego, frate drag,
Descriai frumos, pe larg
Cum îi place lui Housman,
Lung poemul whitmanian.
Ezra, Yeats, Almafuerte
Se grăbeau doar să ne certe,
Liliecron, mai încruntat
Parcă-o palmă el mi-a dat,
Totul este să nu scrii
Pentru moarte poezii.
N-ai ce face, acesta-s eu,
Cred mai mult în Dumnezeu,
Iar în rest eu nu dispar,
Nici pe cal, nici jos, sub car.
Alungat, eu vin din nou,
Susţinut de Edgar Poe,
Nu-s trufaş, dar mândru sunt,
Ca Peer Gynt din Strahlensund.
Mort de-aş fi, tot viu mă ştiu,
Preot, rabin ori muftiu.
BORIS MARIAN